Răufăcători pasionați de literatură
Albumele de bandă desenată ale
lui Hugo Pratt avîndu-l ca protagonist pe marinarul filosofic Corto Maltese se
bazează pe un amestec subtil de componente paraliterare și mainstream,
populare și culte, triviale și academice. Ingrediente narative aparținînd
ambelor zone coexistă, într-un melanj pe cît de surprinzător, pe atît de
natural.
să luăm exemplul referințelor
culturale din seria Corto Maltese. Neașteptate, dar firești, greu
de asociat cu profilul personajelor, dar perfect plauzibile atunci cînd apar,
ele șochează în aceeași măsură în care conving. Plasate în gura sau în mîinile
unor indivizi fără scrupule și, aparent, fără altă școală decît a violenței,
referințele culturale sînt printre cele mai expresive mijloace de hibridizare
narativă și relansare textuală din benzile desenate ale lui Hugo Pratt. Pînă și
cel mai teribil răufăcător, pare să spună autorul, are dreptul să fie pasionat
de literatură. Pînă și cea mai schematică scenă „huliganică“, ar fi adăugat
Mircea Eliade, are dreptul să fie îmbogățită cultural. Dacă, într-o fîșie
spațio-temporală, cei doi autori s-ar fi întîlnit (ar fi putut să o facă:
Eliade, născut în 1907, Pratt în 1927), cu siguranță ar fi avut ce să-și povestească.
Personajele lui Hugo Pratt nu
sînt singurele care se „simt bine cultural“ în mijlocul sau
înaintea unor acțiuni violente. În albumul BD Le Loup des Mers al
lui Riff Reb’s, adaptare liberă după romanul lui Jack London, căpitanul Larsen,
un individ sadic capabil să aplice echipajului său cele mai chinuitoare
pedepse, bate, sugrumă, își azvîrle bucătarul la rechini și, în același timp,
citește Shakespeare, Tennyson și Kipling, pe care îi cunoaște pe de rost. La
fel ca o parte din eroii lui Hugo Pratt (în frunte cu sociopatul voios
Rasputin, un soi de Joker al Rusiei țariste), Larsen e capabil de sentimente și
acțiuni contradictorii: acum admiră calmul mării și imensitatea bolții stelare,
în clipa următoare te strînge de gît sau te aruncă peste bord. Rînjetul său,
mefistofelic și omniprezent, ironic și autoironic, se aseamănă cu cel al lui
Rasputin, înainte de a comite una din nenumăratele sale crime sîngeroase și
gratuite. Asocierea dintre cei doi autori BD poate merge mai departe de
asemănările situaționale. Același mixaj grafic și narativ de realism magic și
naturalism „maritimă“ a lui Riff Reb’s. În materie de hibridizări grafice,
narative, dar și psihologice, Pratt nu încetează să-și surprindă cititorii.
Inserția în albume a personajelor contradictorii, de esență sufletească
dostoievskiană și cognitivă faulkneriană, brute sensibile sau asasini
religioși, nu este nici întîmplătoare, nici gratuită. Ea vine în prelungirea
unei viziuni auctoriale consecvente, la rîndul ei hibride și contradictorii: poetice
și anti-idilice. O simultaneitate de stări, atitudini și acțiuni
ireconciliabile pare să definească estetica lui Pratt. Coexistența și
acomodarea reciprocă a contrariilor ar putea fi asociată, din punct de vedere
literar, cu noțiuni ca „estetica urîtului“, iar, din punct de vedere
științific, cu experimente în genul „pisicii lui Schrödinger“ din fizica
cuantică.
Oricum am alege să privim lucrurile, un fapt este cert: în „literatura desenată“ a lui Hugo Pratt (sintagma îi aparține), consecințele situațiilor de tip contradictoriu sînt întotdeauna tragice. Baronul Von Ungern-Sternberg, din Corto Maltese en Sibérie, își moralizează ofițerii că nu cunosc tangoul, înainte de a-i trimite pe doi dintre ei în fața plutonului de execuție. Rasputin, din La Jeunesse, îl salută politicos pe locotenentul japonez Sakaï, înainte de a-l împușca fără nici un avertisment prin buzunarul paltonului.
Iar Jesuit Joe, din albumul omonim, spulberă o vrabie pe o creangă, în mijlocul naturii pe care tocmai o admira. Mai întîi contemplativ și senin, Joe își descarcă brusc iritarea și revolverul într-o replică devenită celebră printre fanii lui Hugo Pratt (și poate și printre cei ai filmelor lui Quentin Tarantino): „Trop de bonheur dans ce bois!!!“ (în ediția în engleză: „Too much happiness in these woods!!!“)
Corto Maltese în continuum
Iar hibridizările narative merg
mai departe în opera lui Pratt. Nicăieri nu se simte preocuparea pentru cultură
mai în largul ei decît în albumele „cu bătăi“ (însoțite de filosofie
existențială). Criminali înrăiți, ca Rasputin, prietenul anarhist al lui Corto,
țin teorii socio-economice despre rulajul profitului în timp ce își exhibă
armele (Corto Maltese en Sibérie) și se delectează cu Voyage
autour du monde, jurnalul de călătorie al lui Louis Antoine de
Bougainville, înainte de a sări din scaun cu revolverul în mînă (La Ballade
de la mer sallée). Traficanți de rom și consumatori profesioniști de
droguri, ca jamaicanul Dandy Roll, se relaxează între două jafuri contemplînd
liniștea mării și ascultînd Passacaglia lui Luigi Boccherini (Mû).
Cît despre Corto Maltese, bătăile, urmăririle sau schimburile de focuri în care
este prins se încheie nu de puține ori erudit și contemplativ: cu recitarea
unor versuri (din Rimbaud și Coleridge, în Corto Maltese en Sibérie),
cu invocarea unor pasaje din Coran (Les Ethiopiques) sau cu rostirea
unor replici filosofice (celebra „Venise serait ma fin“, din L’Ange
à la fenêtre d’Orient).
În Les Helvétiques, Corto Maltese întreprinde o călătorie inițiatică în sătucul izolat Savuit-Sur-Lutry. Alături de prietenul său, profesorul Steiner, eroul descoperă o lume încărcată de personaje mitologice și animată de posibilitatea de a călători prin spațiu-timp pentru a le descoperi figurile emblematice și a conversa cu ele pe teme religioase, filosofice sau existențiale.
În țara unde
„alchimia, magia, astrologia și legenda își dau întîlnire“, unul din cele mai
atrăgătoare concepte din fizica cuantică, acela de „continuum
spațio-temporal“, pare a fi la el acasă. Pe calea reveriei diurne și a
visului nocturn, dar și prin intermediul lecturii și al filosofării cu voce
tare, Corto Maltese poate traversa epocile și topografiile la fel de ușor ca
protagonistul serialului Doctor Who fîșiile multiversului.
Spre deosebire de acesta, însă, Corto nu are la dispoziție o cabină telefonică
inter-dimensională (TARDIS -ul), echipată cu cel mai sofisticat
dispozitiv de călătorie spațio-temporală, ci o simplă ușă din lemn: cea a casei
scriitorului Herman Hesse. Odată deschisă, eroul lui Hugo Pratt capătă acces
nelimitat la universurile magice și ezoterice ale mitologiei helvetice – de
unde și titlul albumului.
O bază de date arhetipale
Dacă stabilim o corespondență
între tema S.F. a călătoriei în timp și evadările mentale ale protagonistului
din Les Helvétiques, între conceptul cuantic de „space-time
continuum“ și geografia neurotopică (termenul îmi
aparține) a imaginarului concret în care trăiește Corto
Maltese, atunci țesătura realității virtuale pe care se sprijină lumea eroului
lui Pratt poate fi socotită una de tip neuro-arhetipal. Într-o
astfel de ipoteză, realitatea nu ar mai ține cont de constrîngeri materiale sau
fizice și nici nu ar mai depinde de vreun reper sau vreo graniță. Într-un
multivers mental prin care, printr-o simplă accesare de informație (gîndită sau
rostită), poți călători oriunde și oricînd și te poți întîlni cu oricine, totul
devine posibil.
Din orice, rezultă orice.
Acesta e principiul guvernant al aventurilor lui Corto Maltese din Les
Helvétiques. Și, dacă profesorul Steiner îl invocă pe Paracelsus ca model
alchimic, Jung (cu teoria sa despre inconștientul colectiv) pare să
fie al doilea nume care îi vine în minte cititorului, în linie arhetipală. Și
poate și cyberpunker -ul Rudy Rucker, cu cele două romane ale
sale, Postsingular (2007) și Hylozoic (2009),
ce descriu un univers mental-real în care toată populația planetară este
interconectată și informația (inclusiv cea de natură personală) poate fi
vizualizată simultan, colectiv, în timp real, pe ecranul minții fiecărei
persoane, ca un reality-show. Cloud -ul neurologic
imaginat de Rucker se aseamănă cu baza de date arhetipale pe
care Corto Maltese caută să o găsească (și să o deschidă) în diferitele
aventuri închipuite de Hugo Pratt: sub formă de „Sfînt Graal“ în Les
Helvétiques, de „claviculă a lui Solomon“ în Fable de Venise,
de „Mare Aur“ în La Maison dorée de Samarkand sau de „fîntînă
a tinereții eterne“ în Mû. În spațiul cultural autohton, corelația
dintre seria Corto Maltese și preocupările arhetipale și
oculte ale lui Pratt a fost analizată de cel puțin doi autori: Mircea Mihăieș,
în Istoria lui Corto Maltese, pirat, anarhist și visător (2014)
și Ioan Stanomir, în Camera obscură. Vis imaginație și bandă
desenată (2014).
Imaginar colectiv
trans-temporal sau bază de date arhetipale, continuum -ul
care i se deschide lui Corto Maltese în Les Helvétiques îi
permite eroului să ia contact cu multiple întruchipări identitare ale aceleiași
persoane sau instanțe, grupate într-o singură fîșie de spațiu-timp: cea a
poveștii visate. Visate sau poate trăite cu adevărat (ambiguitatea este
profitabilă cititorului). Pentru că, așa cum știm din filosofia orientală, de
pildă din paradoxul fluturelui al lui Lao Țî, dar și din practica actuală a
tehnologiei VR, între realitate și virtualitate granițele nu au
fost și nu vor fi niciodată ușor de trasat.
În vis, personajul lui Hugo
Pratt îi întîlnește pe membrii unui Tribunal al Răului, dar și pe poetul
medieval Wolfram Von Eschenbach, împreună cu reprezentarea sa trans-temporală,
cavalerul Klingsor. Acesta devine ghidul lui Corto în lumea plină de primejdii,
dar și de tentații, a mitologiei helvetice. Probele inițiatice la care este supus
eroul lui Pratt includ întîlnirea cu Moartea, ritul de trecere al Focului (prin
foc) și judecata Tribunalului Infernal condus de Diavol și avîndu-i ca
judecători, printre alții, pe Cain, Iuda, Merlin, Eva, Dick Turpin și
nelipsitul tovarăș de peripeții al lui Corto, Rasputin. Tribunalul îl absolvă
de orice vină pe Corto și, spre marea dezamăgire a Diavolului, eroul se
întoarce, din visul inițiatic care ar fi putut să-l blocheze definitiv în continuum,
în lumea realității: la pensiunea „Morfeu“ a viticultorului
Vanas și a energicei sale fiice de 15 ani, Erica. O poveste se închide, alta se
pregătește să înceapă.
Ion Manolescu
Articol apărut inițial în România
literară nr. 1/2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu