Inițial publicată timid într-o pagină de ziar provincial în urmă cu aproximativ 130 de ani, banda desenată a devenit rapid un atu publicistic, practic, la ora actuală, fiind cel mai citit produs editorial din întreaga lume.
Banda desenată, supranumită între timp a 9-a artă, este un concept artistic aflat la confluența mai multor arte: cinematografie, dramaturgie, scenografie, grafică și... artă editorială, toate la un loc contribuind la creația unor povești ce implică o narațiune bine conturată, ritm alert, personaje captivante, suspans livresc și nu în ultimul rând o diversitate estetică.
Evoluția benzilor desenate este invariabil legată de revistele pentru copii în paginile cărora personajele își revărsau aventurile, număr de număr, crescând interesul cititorilor și creând suporteri ca la un joc cu respirația întretăiată, așa născându-se legendele și colecțiile în jurul unor reviste sau personaje de talia unui Tintin, Pif, Corto Maltese, Asterix și Obelix, deveniți atât de populari încât nu mai există generație de copii, desigur, cititori, fără să-i cunoască.
Și în România benzile desenate au avut succesul lor bine meritat, atât în perioada interbelică, când ilustratorii revistelor pentru copii, poate nu întâmplator pionieri ai desenelor animate românești, propuneau la fiecare apariție noi aventuri ale unor personaje ce erau rapid adoptate de copii, cât și în perioada de după dezghețul stalinist, când, revistele pentru cei mici au reînceput să publice benzi desenate, ajungându-se ca din anii 70 ca orice revista pentru copii, indiferent de vârsta țintă, să conțină neapărat o pagină de benzi desenate.
Din păcate, destrămarea pieții editoriale românești după 1989 a angrenat și risipirea de forțe creative, astfel încât aproape câteva decenii, deși datorită unor pasionați mai existau evenimente dedicate benzilor desenate, acestea practic nu mai existau la nivel editorial.
Fabulafia și-a propus de la bun început recuperarea acestui stil pierdut, dar atât de iubit de copii, și cu siguranță deja ați observat că de peste un an publicăm constant peripețiile Oanei și ale lui Bazil, doi copii zgmotoși, dar inventivi, trimiși la joacă de către ilustratorul Mircea Arapu, înfocat cititor de benzi desenate, în special de Pif-uri, încă din vremea copilăriei sale bucureștene, ajuns peste timp locuitor parizian și grafician chiar la revista sa preferată, Pif.
Precum vedeți, avem exemplul cert că o bandă desenată poate deveni prieten pe viață!
dr. Paul Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu