Ovidiu Pecican, portret de bedefil

 Ovidiu Pecican s-a născut în 1959, la fix pentru a prinde una dintre cele mai faste perioade ale literaturii desenate aşa încât, ca orice copil şi mai apoi adolescent studios, citea în mod curent benzile desenate din revistele Cutezătorii şi Pif Gadget.

Apoi a făcut studii universitare, de istorie şi filozofie, şi-a dat doctoratul  în istorie (în 1998) şi a ajuns profesor  la Facultatea de Studii Europene din cadrul Universităţii Babeş- Bolyai din Cluj,  unde odinioară fusese student.Într-un mod similar, s-a transformat din cititor în scriitor, după 1990 publicând cu nesaţ volume de eseuri,  studii, monografii istorice, proză scurtă şi romane, semnând poezie şi multă publicistică. Este, de altfel, foarte  mândru că a participat la înfiinţarea mai multor reviste literare (Conversaţia, Arca, Apostrof, Verso).

De ce scrie ? „Scriu pentru că într-o zi cineva a început să îmi vorbească… Mai întâi o voce familiară… Apoi nişte prezenţe distincte, apărând intermitent, făcând gesturi câteodată anodine, alte ori emfatice... Aşa l-am cunoscut pe cel care ţinea morţiş să îmi spună povestea lui cu Imberia. Romanele mele se aglomerează expresiv în jurul unor personaje. Pentru a trăi ai nevoie de o lume împrejur, şi tocmai asta tind să fie romanele pe care le scriu: mediul care anturează una sau mai multe siluetele umane.”, declară Ovidiu Pecican.

Poate mai puţin ca în trecut, dar Ovidiu Pecican continuă să citească benzi desenate şi astăzi. Şi scrie despre ele, sau despre limbajul celei de-a noua arte.
  
„Pentru că din ce sunt făcute gândurile, dacă  nu din bule de aer?! Păi sigur ! Desenatorii ştiu perfect asta, ia orice revistă de benzi desenate şi vezi, cum  apar acolo formulate gândurile? Exact, în nişte norişori de aer, care plutesc în stânga sau la dreapta capetelor personajelor. Sigur că e un pic schematic. De fapt, gândurile sunt chiar acei norişori.” …filozofează personajul Eduard Dragodan, viitor profesor de istorie (poate un  alter ego al scriitorului?) în paginile romanului cu titlu atât de inspirat,  Noaptea soarelui răsare,  editura Cartea românească, 2014.

În mod magic (sau datorită mitosferei definită de I. D. Sârbu - vezi cartea mea Paradigmele Paraliteraturii) după un an de zile titlul noilor aventuri desenate ale lui Corto Maltese, publicate în Franţa, rimează cu cel al romanului lui Pecican: Sous le soleil du minuit (Sub soarele de la miezul nopţii)...

Despre eroul BD Corto Maltese, mai precis despre  volumul Istoria lui Corto Maltese,  pirat, anarhist şi visător, de Mircea Mihăieş, scrie Ovidiu Pecican în articolul Cultura înaltă a benzii desenate  publicat în revista Steaua nr. 5-6/2015.

"Ce va fi crezînd, oare, Sorin Antohi în faţa transferului diferitelor doctrine filosofice şi lingvistice în… benzi desenate, cum au făcut unii editori occidentali şi continuă să o facă, spre a aduce mai aproape de cititori universurile ideatice şi de valori vizate? "… îl interoghează retoric, Ovidiu Pecican pe distinsul filozof, în articolul Geneza povestirilor hegeliene în limba română, publicat în revista Convorbiri literare, în septembrie 2018.

 În fine, să reţinem şi faptul că, în paginile  volumului  colectiv de proză poliţistă CenteNoir coordonat de George Arion şi  lansat în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus din noiembrie 2018, scriitorul clujean nu ezită să-şi intituleze  povestirea cu un frumos joc de cuvinte,  Banda desenată a crimei.

Q.E.D.

Îndrăgitul profesor şi scriitor s-a născut pe data de 8 ianuarie 1959, aşa încât e momentul cel mai potrivit să-i urăm sănătate, multe momente de bucurie alături de cei dragi şi cât mai multe benzi desenate în… sertarul său cu cărţi. La mulţi ani, Ovidiu Pecican!