Articolul nostru s-ar fi
oprit aici....
.... dacă Mihai Timoşencu
nu ar fi fost român.
Într-adevăr, el s-a născut în 1980, pe malul Dunării, la
Măcin. A copilărit cu benzile desenate de Puiu Manu, Sandu Florea, Valentin
Tănase şi... Viorel Pîrligras, pe care le
citea în Cutezătorii, Universul Copiilor
şi almanahul Anticipaţia. Nu va uita niciodată bucuria pe care i-au prilejuit-o aceşti autori BD, şi-şi va exprima recunoştinţa şi admiraţia faţă de ei ori de câte ori va avea ocazia.
Ia te uită, Fergonautul poartă joben! |
Între 12 şi 19 ani Mihai a desenat în continuu benzi
desenate, fără să se gândească vreodată să
le publice. Însă desenul era pentru el a
doua natură, aşa încât niciodată nu s-a gândit că va face o altă meserie decât cea
de grafician.
Câştigă olimpiada pe ţară
la pictură, dar nu este admis la Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti.
Dezamăgit, şi având rădăcini ucrainiene, pleacă la Lvov, unde termină cu brio
Facultatea de Arte Frumoase. În prezent lucrează ca graphic designer free lance şi creator de
jocuri pe computer.
Hazardul însă l-a făcut
să revină la prima sa pasiune.
Dar să-i dăm cuvîntul. « Un lucru extraordinar
pentru mine a fost cartea Istoria
Benzii Desenate Româneşti, a
lui Dodo Niţă şi Alexandru Ciubotariu. Acest lucru într-adevăr m-a redeterminat
să revin la BD în cel mai serios mod. Am înţeles că şi eu, cel cu desenele la
sertar, am fost o parte din acest eveniment, un ecou mai mult, ascuns în umbră.
Precum muzica trăieşte prin urechile ascultătorilor şi banda desenată trăieşte
în imaginaţia cititorilor.
Mulţumesc
autorilor Istoriei Benzii
Desenate Româneşti pentru acest cadou deosebit. » (*)
Mihai Timoşencu
irupe năvalnic pe mica scenă a benzii desenate româneşti. În paralel cu realizarea albumului Erou din întîmplare, el desenează Cazacii
din Dobrogea, după un scenariu
scris de profesorul Virgil Riţco, din care un fragment a apărut în fanzinul
efemer BDC (dar ce fericiţi sunt cei câţiva bedefili care au achiziţionat cele
12 numere ale sale) precum şi romanul grafic Terente, după cartea ziaristului
constănţean Constantin Cumpănă.
În 2013 Timoşencu este invitat de onoare la Salonul Internaţional al Benzii
Desenate de la Constanţa, iar din 2014 o planşă originală din albumul Erou din întâmplare face parte din expoziţia itinerantă „Muzeul
Benzii Desenate din România”.
Dar să revenim la albumul Erou
din întâmplare, din care avem
permisiunea autorului să reproducem câteva planşe, exclusiv pentru deliciul cititorilor
noştri.
Nu cunoaştem limba ucrainiană, dar desenul expresiv ne permite să urmărim
firul narativ. Mai mult decât atât, doar
dacă ai fi orb nu ai putea să nu remarci talentul exploziv al lui Timoşencu.
Deşi acesta este albumul său de debut, iar autorul are doar 34 de ani, el
desenează de parcă ar lucra de 50 de ani
şi ar fi publicat până acum 50 de albume.
Răbdarea cu care trage fiecare linie la toate aceste imobile din secolul
XIX, minuţiozitatea cu care desenează zeci, poate chiar o sută de personaje
distincte pe unele dintre planşe, sunt calităţi artistice nemaivăzute la niciun
artist român de vârsta sa. Felul în care mânuieşte camera invizibilă te
surprinde la fiecare planşă, iar planurile aeriene ale Lvov-ului îţi taie răsuflarea. Parcă Timoşencu s-ar fi
teleportat în secolul XIX şi ar fi desenat din aerostat aceste minunate
perspective aeriene!
Dacă n-aş avea albumul sub ochi, chiar
în clipa în care scriu aceste rânduri, aş exclama ca olteanul incredul: „Domnule,
aşa ceva nu există!”.
Dacă ciracii unui Akira Lord, Pisica Pătrată, Sorina Vasilina, Robert Obert, Grăjdeanu,
îi proclamă pe aceştia „artişti BD", oare cum am
putea să-l numim pe Mihai Timoşencu?
De o modestie
rar întâlnită la desenatorii de vârsta sa, Mihai Timoşencu nu doreşte să fie numit
în niciun fel, pentru că, de-acum, numele său a devenit
o marcă înregistrată.
Am certitudinea că, aidoma unor Alex Talambă, Augustin şi Dan Popescu,
Cristian Păcurariu, Timoşencu va fi în curând publicat în Franţa. Întrebarea
mea este: putem să sperăm că se va găsi
vreodată un editor român pentru minunată
sa proză grafică?
Nu, dragi prieteni, Mihai Timoşencu nu este un "erou din întâmplare", el a muncit aproape 20 de ani pentru a ajunge acolo unde este astăzi şi, măcar din dorinţa de a fi concetăţeni cu un astfel de artist uriaş, să fim mândri că suntem români!
Un comentariu:
O surpriza placuta la sfarsit de an...
Altceva decat Cazacii din Dobrogea
Trimiteți un comentariu