miercuri, 9 iulie 2014

Ioan Stanomir: „ Camera obscură”




Dacă vă mai aduceţi aminte, într-o postare de anul trecut, unde atrăgeam  atenţia asupra frumoaselor eseuri despre aventurile lui Corto Maltese,  publicate de Ioan Stanomir pe site-ul lapunkt.ro, profeţeam că ele vor fi adunate între coperţile unei cărţi. Şi iată că volumul respectiv  nu doar că a apărut, dar el conţine eseuri inedite şi despre alte personaje şi autori celebri ai BD-ului mondial. 


Titlul volumului este bine găsit:  Camera obscură – Vis, imaginaţie şi bandă desenată . Într-adevăr,  banda desenată rimează cu visul şi imaginaţia, şi nu poate exista în afara lor.
Volumul se deschide, bineînţeles, cu consideraţiile autorului asupra revistei care a marcat copilăria a măcar două generaţii  de cititori români,  Pif Gadget, această adevărată „poartă în zid” cum o denumeşte autorul, referindu-se la zidul ideologic care a separat vreme de 45 de ani cele două jumătăţi ale Europei. Pif şi Hercule, Fanfan la Tulipe, Taranis, Doc Justice, Teddy Ted, Loup Noir, Capitaine Apache defilează nostalgic prin faţa noastră. 


De la revista franceză Pif Gadget, Ioan Stanomir trece la revista belgiană Le Journal de Tintin, mai precis la celebrisimile sale personaje Tintin, Blake şi Mortimer. Ba chiar scrie, pentru prima oară în România,  şi despre mai puţin cunoscuţii   Luc Orient al tandemului Greg (scenarii) / Paape (desene) sau Bob Morane, imaginat de Henri Vernes şi desenat de mai mulţi artişti talentaţi (Dino Atttanasio, William Vance, Coria, Gerald Forton – da, chiar desenatorul lui Teddy Ted în Pif).

 Hugo Pratt a colaborat atât cu revista Pif Gadget cât şi cu Journal de Tintin, iar eseurile lui Stanomir despre universul literar şi artistic al marelui romancier grafic sunt printre cele mai reuşite din volum (alcătuind aproape o carte în carte).  Autorul decortichează fiecare album în parte, şi nu doar aventurile comandantului Corto Maltese,  ci şi pe cele ale locotenentului Koinski, căpitanului Cormorant, sergentului   Kirk,  ofiţerului de marină Morgan, sau ale reporterului de război Ernie Pike.
Seria Ernie Pike şi altele,  au  fost desenate de Hugo Pratt  după scenarii scrise de argentinianul Hector Oesterheld şi, pe urmele inegalabilului  Hugo, după 60 de ani, Stanomir ne trece (cu gândul) Oceanul Atlantic şi ne face cunoştinţă cu  clasicii desenatori Alberto Breccia şi  Solano Lopez.
Lecturând volumul, cititorii  navighează fără încetare pe un adevărat „ocean al imaginaţiei”. După Argentina,  Ioan Stanomir ne readuce pe vechiul continent şi ne prezintă prietenii şi colaboratorii italieni ai lui Hugo:  Milo Manara, Dino Battaglia, Attilio Micheluzzi precum şi câteva dintre capodoperele lor grafice.
În fine, volumul se încheie cu două nuvele, în care autorul  imaginează aventuri inedite ale două dintre personajele sale dragi, Tintin şi Corto:  
- Când se va trezi cel adormit. O aventură apocrifă a lui Tintin şi Milou; 
As I lay dying. O elegie pentru Corto Maltese.

La sfârşitul lecturii rămâi cu o senzaţie de beatitudine spirituală, din care ţi-ai dori să nu mai ieşi.

Ce m-a impresionat la  volumul Camera obscură este erudiţia aproape infinită  a lui Ioan Stanomir  (confirmându-mi opinia deja formată în urma lecturii unei alte cărţi a autorului, Umbre pe pânza vremii (Secvenţe de istorie intelectuală). Ioan Stanomir este un cititor pasionat, gurmand şi gurmet, nu doar de benzi desenate, ci de literatură în general,  dar şi un scriitor extraordinar.
Deşi este absolvent şi profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Ioan Stanomir mânuieşte  cu dexteritate tehnicile criticii literare, şi le foloseşte constant în volumul de eseuri Camera Obscură. Astfel, el nu ezită să compare autorii de benzi desenate cu mari scriitori precum Jules Verne, Karl May,  Wells, Doyle, Borges, Bioy Casares,  Rudyard Kipling, Fenimore Cooper etc. El denumeşte capitolele cărţii cu numele unor cunoscute romane (Cărarea pierdută, 20,000 de leghe sub mări,  Tropicul capricornului) sau filme (Dincolo de orizont, You only live twice),  care consonează cu subiectele benzilor desenate analizate.


Când Ioan Stanomir scrie „Corto Maltese, ca ansamblu de fragmente şi de imagini, este punctul de apogeu al unei arte care se nutreşte din revizitarea tradiţiei şi din recursul la citatul cultural”,  ai cel mai bun exemplu de critică de întâmpinare şi sustentaţie al unui nou gen al literaturii. Gen pe care Stanomir îl denumeşte magistral "proză grafică"!  (sintagmă aflată la jumătatea distanţei între „ literatura desenată” - Hugo Pratt dixit şi „romanul grafic” - Will Eisner dixit). Chapeau!

Lectura benzilor desenate este, în termeni culturali, o experienţă  sinestezică. Ea se deschide, simultan, către vizual şi către literatură, către tradiţie şi către reverie. Proza grafică nu este genul minor incompatibil cu demnitatea intelectuală a cititorului. Ea este însă incompatibilă cu rigiditatea snoabă şi scorţoasă a celor care preferă să rămână închişi în turnul cenuşiu al lipsei de imaginaţie, refuzând invitaţia la călătorie şi evaziune.
[...] Proza grafică este unul dintre cele mai influente avataruri ce definesc amprenta creatoare a secolului XX.” , scrie Ioan Stanomir la finalul volumului său.

Ideal ar fi să fii citit benzile desenate la care face referire Stanomir în carte, înainte să plonjezi în paginile sale. Mărturisesc sincer că nici măcar eu nu am citit toate aceste albume BD. Este sigur că, după lectura excepţionalei cărţi, îmi voi completa lacunele la primul drum la Bruxelles. 
Cred însă că, mai mult  decât  o pledoarie entuziastă şi profesionistă în favoarea ideii „banda desenată -  un nou gen literar”, volumul lui Stanomir este  o adevărată invitaţie la lectură şi evaziune în infinita lume a literaturii desenate. Şi, dacă veţi fi citit doar  cartea sa, deja aţi făcut o excursie de neuitat în această minunată lume.

Din aceste motive, în bibliotecă, pe raftul cel mai apropiat de sufletul meu,  Camera obscură – vis, imaginaţie şi bandă desenată  şi-a găsit locul firesc, la mijloc,  între volumele de teorie şi eseistică Grafica americană, Benzile desenate şi canonul post-modern, Mit şi Bandă desenată, Visul lui Machiavelli, Apocaliptici şi integraţi,  În căutarea comunismului pierdut şi romanele Derapaj şi Misterioasa flacără a reginei Loana.

Dodo Niţă

Notă.
„Joi, 10 iulie, de la ora 18:00, la Ceainăria Cărtureşti Verona (Str. Arthur-Verona nr. 13-15, Bucureşti) va avea loc lansarea volumelor Caragiale după Caragiale. Arcanele interpretării: exagerări, deformări, excese de Angelo Mitchievici şi Camera obscură. Vis, imaginaţie şi bandă desenată de Ioan Stanomir, apărute recent la Editura Cartea Românească.
Alături de autori, vor lua cuvântul: Dan C. Mihăilescu, Ion Manolescu şi Daniel Cristea-Enache.”

5 comentarii:

Anonim spunea...

Editura Polirom, Colectia Cartea Romaneasca !!! Lucrarea are si ilustratii ?

Anonim spunea...

Lucrarea are si ilustratii, de pe site-ul Editurii Polirom, nu reiese !

Dodo Niţă spunea...

Nu, nu are. Dar nici nu are nevoie, pentru ca Ioan Stanomir are puterea de a transforma cuvintele in imagini.

Adrian P spunea...

Am fost aseara la Carturesti, sala a fost plina si a trebuit sa stam pe hol :)

Din pacate dl Stanomir a vorbit si foarte incet, o fi fost de la emotii, cine stie...

By the way, Dodo, ai fost pomenit in expunerile vorbitorilor.

Dodo Niţă spunea...

Multumim pentru informatii. Asteptam si o cronica personala a cartii.