"Pe 1 iunie 2020, de “Ziua Copilului”, am anunţat apariţia primului meu album de benzi desenate intitulat Povestiri desenate istorice şi comice. Lansare oficialã o voi anunţa în curând, fiind condiţionatã de relaxarea restricţiilor cauzate de pandemia cu coronavirus.
Editarea unei lucrãri de bandã desenatã în condiţii grafice corespunzãtoare standardului de “album“ aşa cum este stabilit în tãrile care apreciazã acest gen literar - grafic, la nivel de “a noua artã”, pentru mine a fost posibilã abia acum dupã 50 de ani.
Prin 1970 când am publicat prima oarã benzi desenate în revista “Licãriri” a liceului Nicolae Bãlcescu din Craiova, eu ştiam cã în lume existã doar o singurã revistã de benzi desenate, care se numea “ Pif- Gadget”, era în limba francezã şi apãrea sãptãmânal, fiecare numãr cu 80 de pagini de benzi desenate. Poveştile din “Pif” erau impecabil desenate.
La noi în România, nu exista atunci decãt revista sãptãmânalã “Cutezãtorii” în care doar o paginã, din cele 16 ale revistei era pentru benzi desenate, adicã ultima paginã şi desenul era realizat de artişti autohtoni.
Totuşi revista Cutezãtorii, surprinzãtor, a oferit oportunitãţi tinerilor creatori de bandã desenatã din România, organizând în colaborare cu revista “Pif” prima oarã, apoi independent, câteva concursuri BD care s-au bucurat de o mare popularitate şi au încurajat pe tinerii creatori care astfel şi-au vãzut publicate creaţiile în paginile acestei revistei.
Am trãit şi eu bucuria publicãrii în revista Cutezãtorii, la al doilea concurs de benzi desenate unde am trimis 3 planşe şi s-au publicat douã: “Cei 7 prieteni” şi “Aventurile lui Doduţã” şi am primit Premiul Întâi care s-a materializat într-un aparat de radio cu tranzistori care avea şi unde Scurte, cele mai importante, pentru ca acolo se prindea Radio Europa Liberã, un post clandestin, care transmitea din Germania occidentalã, multã muzicã rock, din genul progresiv şi jazz rock, inexistent pe posturile de radio româneşti.
Astfel, noua mea pasiune pentru muzica rock a fost alimentatã de Premiul primit la concursul de benzi desenate şi asa am ajuns în scurt timp sã abandonez banda desenatã, care oricum nu avea nici o şansã de a fi publicatã în România în epoca comunistã şi m-am dedicat muzicii rock progresiv . Ca student la Facultatea de Arhitecturã din Bucureşti, între anii 1974-1980, am putut sã fac muzicã în celebrul Club A. Acolo concertau cele mai bune trupe de rock şi jazz din ţarã şi am format împreunã cu alţi prieteni, grupurile Basorelief şi apoi Opus 1,61 care au avut mare succes.
La banda desenatã m-am întors dupã 1990, când au început şi în România sã aparã reviste de autori români, printre care am fost şi eu, dar în general au fost încercãri care dupã câteva numere s-au soldat cu eşec pentru cã nu aveam un public pregatit sã susţinã acest gen literar-grafic, situaţie care s-a menţinut mereu în România.
Tot dupã 1990, am luat contact cu albumele de bandã desenatã care apãreau în toatã Europa occidentalã (Franţa Belgia, Italia, etc) dar şi în unele ţãri din fostul lagãr socialist (Polonia, Serbia, Bulgaria, Ungaria etc.). Albumele de bandã desenatã sunt forma cea mai elevatã de prezentare din punct de vedere al calitãţii, fiind similar din toate punctele de vedere cu albumele de artã, dar şi cu subiecte tratate literar la modul superlativ.
Aceasta a fost cauza care a determinat desemnarea internaţionalã a benzii desenate ca fiind “cea de a noua artã”.
Am devenit si eu admirator, cititor şi pasionat colecţionar de albume BD.
În 2012 împreunã cu grupul Banda Desenatã Craioveanã am realizat revista “BDC” care în 12 numere a publicat bandã desenatã de foarte bunã calitate realizatã de autori români dar şi din Serbia, unde banda desenatã este foarte dezvoltatã.
Marea majoritate a lucrãrilor mele publicate în revista “BDC” le-am reunit acum în acest prim album BD.
Iatã cã dupã 50 de ani de la publicarea primelor mele planşe într-o revistã şcolarã modestã, am închis cercul calitãţii, prin publicarea unui album adevãrat de bandã desenatã, pe care îl dedic tuturor acelora care iubesc acest gen de literaturã graficã din România."
Cristian Ciomu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu