André Chéret 27 iunie 1937-5 martie 2020

desen de Bogdan Petry

Încă o veste tristă, dragilor, după Livia Rusz... Lumea desenatorilor adevăraţi se împuţinează. A venit rândul lui . André Chéret … Dumnezeu şi Zeii Preistoriei să-l odihnească!

                                                                                              Ion Manolescu

desen de Bogdan Petry

Am aflat cu mare tristețe că André Chéret, faimosul grafician al revistei PIF, cel care i-a dat formă şi viaţă la fel de faimosului Rahan, a trecut în nefiinţă. A fost graficianul al căror desene mi-au dat acel bobârnac direcțional al vieții mele. Este cel care mi-a aprins scânteia devenirii mele artistice.
Odihnească-se în pace !

Bogdan Petry

Rahan şi cei doi taţi ai săi

 Încă unul dintre maeștrii celei de-a noua artă ne-a părăsit, retrăgându-se în universul umbrelor, alături de echipa marilor desenatori de dincolo de orizont. Ni l-a lăsat însă pe eroul copilăriei noastre, Rahan, fiul lui Crao, "le fils des ages farouches", alături de care am crescut și pe care am învățat să-l iubim. Drum bun în lumină, André Chéret!

Valentin Tănase

Veste tristă, într-o vreme oricum tulbure! A răposat André Chéret, părintele grafic al lui RAHAN! Avea 83 de ani, de câţiva grav bolnav, nu mai putea lucra, era într-o altă lume, poate că moartea l-a eliberat, dar rămane un gust amar, ca la plecarea unui om drag. Chéret a fost unul dintre cei mai mari desenatori ai lumii în ultimul secol, eu am crescut cu desenele lui, după care am şi învăţat în bună măsura meseria asta. Vreme de 55 de ani mi-a populat imaginarul  cu fabuloasele lui grafii (mi-a fost ca un prieten apropiat)! Ca şi Rahan, şi André va rămane în inimile noastre, mulţumindu-i la despărţire pentru harul lui pe care l-a împărtăşit generos cu semenii săi! Dumnezeu să-l odihnească în  pace şi să-l răsplătească pentru "cota" de frumuseţe ce a adăugat-o  lumii!

Lucian Ciucu

desen din 1970

A murit marele artist al benzii desenate, André Chéret (82 de ani). Personajul imaginat de el și de scenaristul Roger Lecureux mi-a marcat copilăria din toate punctele de vedere. M-a transformat într-un pasionat de benzi desenate, m-a făcut să-mi doresc să învăț franceza (devenind astfel un mic francofon), m-a învățat să desenez.
M-a educat moral! Rahan era un pacifist convins dar și un raționalist. El căuta - într-o lume a superstițiilor de tot felul - explicații raționale și firești la toate fenomenele de neînțeles. Aproape întodeauna, șamanii și vrăjitorii (les sorciers) din povești erau personaje negative sau malefice, care-și foloseau influența, prestanța, cunoștințele pentru a câștiga putere și averi

Acum, parcă mi-a murit un prieten vechi. L-am descoperit pe Rahan într-o perioadă în care eram încă sub imperiul pasiunii pentru Tarzan. Cu câțiva ani în urmă (finele anilor 70), se dăduseră la TV câteva filme cu Johnny Weissmuller/Tarzan. Un adevărat festin! Niciodată înainte sau după, nu s-au mai dat la TV acele filme.
Eram fascinat de Tarzan! Tatăl meu cred ne îmi cioplise, mie si lui frate-meu câteva cuțite de lemn, pe care le înfigeam în chiloți și ne alergam urlând prin casă. În orice pădure ne urcam și căutam ”liane” de pe care să ne aruncăm urlând. În plus, tatăl meu, geolog, paleontolog,  mă dedulcise la fosile și la pasiunea pentru animale străvechi.
Aveam acasă un ”Curs de Paleontologie” tradus din rusă pentru studenții geologi. De acolo învățasem o grămadă de animale preistorice. În timp ce pentru majoritatea copiilor singurul contact cu ”dinozaurii și scheleții” era o vizită la Muzeul G. Antipa, eu deja știam nume latinești de dinozauri și mamifere din Pleistocen și Cuaternar.
Eu bine, pe acest fond de pasiune pentru Tarzan și Preistorie a apărut Rahan.Ţin minte și azi cum am intrat înnebunit acasa cu un Pif din ăla pe hârtie de ziar și i-am arătat lui taică-meu un episod, pe care-l țin minte și azi (”Mort a la Manta!”- despre o pisică-de-mare uriașă care teroriza un sat de pescari):
-Tatiii, uite, ce poveste, cu un fel de Tarzan, dar în vremea preistoriei!!!!

 De atunci am devenit un fan declarat al lui Rahan .

Da, cu Rahan a început. Cred că aveam 7 ani..

Radu Oltean

André Chéret a plecat pe Tărâmul umbrelor...
Am avut bucuria să-l întâlnesc de două ori în viața mea de bedefil... Îmi promisese că va veni la Salonul românesc de benzi desenate (doream să împart bucuria întâlnirii sale cu prietenii) dar timpul nu a mai avut răbdare nici cu acest gigant al celei de-a noua arte.
De-acum înainte, André Chéret va trăi veșnic în inimile și bibliotecile noastre.

Dodo Niţă

Aceasta e imaginea cu care, sunt convins, André Chéret ar fi dorit să rămână în memoria cititorilor săi.