Shaun TAN: “Sosirea” - alt eveniment editorial notabil

Articol de Mati BOTEZATU

Contactul cu fenomenul „benzi desenate” produce surpriza descoperirii produsă de amplitudinea adeziunii publicului. Constatarea devine vizibil susţinută prin expansiunea tirajelor, prezenţa masivă a nenumăratelor albume în librării, în bibliotecile personale. Cererea produselor în discuţie atinge cote impresionante. Solicitarea devine însemnată ca urmare a pasiunii resimţite, printre altele, multiplicării neîncetate a modalităţilor de expresie impuse de particularitatea acestui domeniu de manifestare artistică. Prin urmare, popularitatea progresivă a domeniului este deja greu de ignorat şi solicită studiul şi clarificarea componentelor.

Noua exprimare mereu îmbogăţită resimte multiple abordări şi diversificarea experimentelor. Succesul probat rezultă prin reuniunea participării în proporţii diferenţiate a două ramuri artistice pozate în conexiune organică: literatura şi reprezentarea naraţiunii prin mijloace grafic-picturale. Rezultatul  “împreunării“ devine actul de naştere al unei noi entităţi, diferită de caracteristicile partiţiilor componente.  Direcţiile sesizate urmează vectorii impuşi de autori: scenarişti şi desenatori. Conjugarea eforturilor provenite de la artişti materializează un produs structural inedit. Participarea creativă se extinde prin trimiteri extrase şi din alte contribuţii colaterale: teatru, cinematografie, desene animate, ilustraţii de carte, redarea cadrului arhitectural, etc.

Înteresul pentru sfera manifestărilor denumite în mod generic « benzi desenate » deţine o pondere diferită a prezenţei resimţită în diversele teritorii culturale răspândite pe suprafaţa culturală a planetei. Aria contribuţiilor atrase stabilesc consistenţa, amploarea şi multitudinea formelor alese.

Lărgirea spaţiului de interes explică motivul exercitării manifestărilor diferenţiate de abordare stilistică provenite din mai toate zonele geografice. Rezultatele activităţii depuse sunt recunoscute în denumiri asimilate, cantonate în formule de sine-stătătoare: BD – bande dessinée, prezentă cu precădere în spaţiul francofon; comics,  termen folosit de publicul anglo-saxon (gag-cartoon, ghost, girl strip, graphic novel, heroic–fantasy, kid strip); fumetto, nominalizare particulară, care defineşte genul publicat în Italia, (fumetto nero – desemnează subgenul respectiv), manga - denumire legată de produsele specifice realizate în Japonia, etc.

Scenariile, iniţiatoare ale efortului demersului, abordează întreg spectrul de genuri literare. Maniera stilistică practicată în desene transpuse prin succesiunea secvenţelor naraţiunii sunt suprapuse gamei principalelor curente picturale regăsite în reprezentările realităţii vizibile. Autorii dedicaţi genului operează cu elemente existente, extrase din fondul de lucru al artelor respective. Istoric vorbind, produsul rezultat nu întruneşte (în primele tentative) nivelul estetic al identificării depline cu arta. Meritul incontestabil este că se produce, în prima etapă, familiarizarea persoanelor atrase. Formarea are loc prin simplul contact, accesul direct permiţând asimilarea limbajului şi studiul empiric al «mecanismelor» gândirii artistice. Aceste elemente primordiale participă de la început în componenţa operelor celei de a noua arte. Demarajul procesului marchează iniţierea unui prim pas ambiţios.

Mijlocul secolului XX devine reper decisiv al parcursului istoriei naraţiunilor ilustrate. Stadiul precizat devine punctul de acceptare al statutului de artă acordat noii exprimării. B.D.-ul depăşeşte scopul iniţial: acela de divertisment - destinat copiilor. Momentul evocat stabileşte translaţia publicului ţintă, până atunci identificat în segmentul adolescent. Mutaţia survenită orientează parte a producţiei spre un public format din tineri şi  persoane adulte. Noua adresă este re-poziţionată către nivelul de înţelegere corespunzător persoanelor mature. Comunicarea între autor - receptor impune ambelor părţi un nivel cultural ridicat. Competenţa presupusă se dovedeşte condiţie necesară  susţinerii dialogului.  

Tot mai accentuata înfluenţă reciprocă între noua modalitate de redare a realităţii şi artele clasice dezvoltă direcţii nebănuite. Important de semnalat este ca unele dintre manifestările cultului legat de limbajul imaginilor succesive corespunzătoare naraţiunii au promovat capodopere. Pe măsura diversităţii publicului, devenit tot mai sofisticat, produsele de vârf ale fenomenului au contribuit la consolidarea renumelui multora dintre autori, desenatori şi scenarişti, conferind nivelul excepţional al produselor elaborate.

Prezentul text (rescris) este extras din capitolul cărţii aflată în pregătire  “ABC…BD /         benzile desenate: vocaţie educativă şi iniţiere în arte”. Sub pretextul incitant al divertismentului presupus de acest vast domeniu sunt strecuraţi deliberat, disimulat termeni artistici. Se induce familiarizarea timpurie a privitorilor-cititori cu lumea artelor. Subliminar  sunt inserate elemente de critică, teoretice, etc. Se operează cu noţiuni provenite din structurile limbajului artistic transpuse cu tenacitate domeniului cunoscut drept arta benzii desenate.    

Colecţionarii acestor produse ordonează clasificarea albumelor după preferinţe îndelung verificate, aidoma oricărui bibliofil, stabilind propria ierarhie a operelor păstrate în preajmă. Un astfel de clasament afectiv prefigurează o posibilă confruntare a antologiilor imaginative compuse de pasionaţi. Scopul este al mărturisirii criteriilor care au dus la stabilirea deciziei de selecţie a albumelor selectate în bibliotecă. Se realizează, în cel mai direct mod, posibilitatea pătrunderii universului bazat pe aprecierile fiecăruia şi al gradului de intercompatibilitate cu semenii pătimaşi. Printr-un proces analitic, mai superficial sau mai profund, se stabilesc argumentele asupra opţiunii. În momentul (primei) întâlniri, amatorii benzilor desenate iniţiază un şir de întrebări curioase, reciproce, care constau în tatonări privind destăinuirea afinităţilor. Dezvăluirea unui astfel de top +25, edificat după reguli nu neaparat strict critice, fără pretenţii de absolutizare, lasă posibilitatea reaşezării listelor, primenirirea neîncetată. Deschiderea arătată sugerează interacţiune şi intervenţii prin dialog.

    

Bineînteles, formularea propriei liste de preferinţe devine o destăinuire adresată celor care relaţionează, în spiritul atitudinii dobândite în urma anilor petrecuţi la parcurgerea multor albume şi serii. Nu este o înşiruire întocmită aidoma unui clasament sportiv, ci mai degrabă o mărturisire către amicii supuşi aceleaşi preocupări. Sinteza este realizată după criterii personale, considerente în care, uneori, nu predomină stricteţea argumentelor critice, cât invocarea afectivă. Stabilirea ordonării aritmetice a succesiunii nu devine literă de lege. Este o rănduire conjuncturală a afinităţilor alăturate nominalizări de titluri şi nume ale autorilor percepuţi în răstimpuri (ani şi decenii). Poziţia obiectului analizat este supusă aşteptărilor orizontului aperceptiv. Ierarhia întruchipată este deschisă şi mereu poate suporta intervenţii neplanificate, intrărea unor albume, ieşirea altora. Lista poate oricând fi lărgită la un număr sporit de prezenţe, din moment ce noile apariţii editoriale au devenit tot mai numeroase, iar calitatea creaţiei suportă includerea la nivelul de antologie. 

Banda desenată se dovedeşte a fi, ca intreaga mişcare artistică, o mişcare spirituală vie, în continuă mişcare şi transformare.

Tentativa ierarhizării după criteriul preferenţial al producţiilor BD denotă însemnătatea conferită în urma supunerii operelor propriului proces  analitic. În primul rând, procedeul folosit iniţiază utilizarea primelor criterii de judecată asupra performanţelor cuprinse în produsele parcurse. Mecanismele creaţiei sunt supuse clarificării, apoi clasifică afinităţile referitoare calităţilor şi stilului adoptat de creatori. Prin urmare, se poate identifica aportul trăsăturilor stlistice ale autorului, alăturate identificării altor particularităţi. Mai mult decât atât, avem de a face cu  tentativa incipientă de formulare a unui limbaj şi angajarea argumentelor aparţinând criticii de artă în ordonarea componentelor privitoare aportului  creativ. Aprecierile pot viza ambele componente ale operei compuse din reuniunea literaturii cu artele vizuale. Aprecierile pot fi extinse şi aplicate altor elemente ale colaborării autorilor la realizarea produsului BD: coloristică, letraj, paginare, compoziţia paginii, cadraj, etc. Procedeul ales încurajează percepţia individuală asupra operelor asimilate prin sustinerea argumente proprii şi verifică justeţea judecăţii lansate. Sunt emise formulări în privinţa descifrării atitudinii autorului legată de adoptarea parcursului personal comparat cu stilul altor artişti. Analizele lansate realizează comparaţii între subiectele narate şi maniera grafică îmbrăţişată. Se stabilesc precursori şi întâietăţi, în final se descifează sinuozitatea traseului evolutiv. Tentativa pune bazele modului de  gândire, clarifică atitudinea timpurie a privitorului aşezat în faţa creatiei artistice, limpezeşte  formularea criteriilor celui care parcurge produsul prin formularea atitudinii personale asociată perceptelor teoretice aflate în circulaţie. Încă odată, avem motive de apreciere a rolul educativ şi deopotrivă de iniţiere declansat prin reflexul poziţiei susţinute în urma contactului dintre benzile desenate şi tinerii pasionaţi, vocaţie căreia îi rămânem îndatoraţi prin efectele pe care le induce în relaţia demarată şi susţinută între spectatori şi artele clasice. Reflexiile asupra încărcăturii înglobate în banda desenată devin un exerciţiu primar. Atitudinea asupra ierarhizării a operelor artistice stabileşte criteriul de lucru incipient al mecanismelor care guvernează. Pretenţioasa operaţie are caracter selectiv şi este aplicată unui imens fond existent de 227.000 albume, în care sunt identificate peste 43.000 serii. 

               

În contextul datelor relatate, se impune semnalarea recentului şi important eveniment editorial în spaţiul autohton:

   Shaun TAN: “Sosirea”, ed. Art - Colecţia Grafic ART, 2016

Procesul analitic este insuficient fără identificarea decisivă a argumentelor folosite în sprijinul afirmaţiilor expuse.

În primul rând, suntem surprinşi să constatăm ca ne găsim în faţa unui album neconvenţional de bandă desenată. Produsul este realizat fără înserarea niciunui cuvânt plasat în filactere! În ciuda performanţe atipice, unice, albumul a reuşit meritul încredibil să obtină premiul Victor Hugo pentru literatură. Avem dovada unei consacrări oficiale. Originalitatea merge mai departe, în mod cu neaşteptat pentru astfel de produse. În planşe nu găsim plasate interjecţii, transcrieri onomatopeice, exclamaţii, linii de viteză … Altă performanţă este stabilită prin stăruinţa în realizarea de căsuţe grafice distincte. Găsim înserate 984 de desene succesive care marchează firul narativ. Realizarea discursului denotă o înşiruire a calităţilor excepţionale de comunicare vizuală-nonverbală, calitate in care opera excelează.

Produsul australianului Shaun TAN a avut prima apariţie în 2006, la Lothian Books, Australia. În Franţa, prin editura Dargaud (ianuarie 2008), albumul apare sub titlul “Là où vont nos pères”, 116 planşe.   

Shaun Tan (n.1974), a crescut la nord de Perth, Australia. În şcoală devine repede cunoscut drept „bun desenator”. Devine diplomat al Université Western Australia, cu specializări în Beaux-arts şi Literatura engleză. Se orientează către cărţile ilustrate pentru tineri. Apoi lucrează pentru  studiourile cinematografiece pentru desene animate Blue Sky (Epoca Glaciară) şi Pixar (Toy Story, Nemo, Cars, etc.) - informaţii BD Net

   

Succesiunea din parcursul poveştirii este structurată în maniera cinematografică. Elemente grafice sunt înserate prin includerea secvenţelor extrase asemănătoare modului de prezentare preluat din stilul grafic al desenelor prezente în publicaţiile destinate pentru copii şi tineret. Albumul se aseamănă manierei de realizare a ilustraţiilor aplictă unui text nescris. Bineînţeles, modul de elaborare al acestora denotă originalitate, un standard apreciabil de reuşită. Analogia cu filmul mut şi desenele animate este pregnantă, pe deplin acoperită, datorată practicii profesioinale deja intreprinsă. Autorul aruncă o privire înapoi peste umăr, consecinţă a reflexelor exercitate încă din primii ani de profesionalism. Rezultatul devine în mare parte asimilat concepţiei prestabilită în cinematografie. Se distinge o nestăvilită tendinţă novatoare a fenomenului bandă desenată. Abordarea aleasă nu face decât să aducă prospeţime exprimării preluată din cea de a şaptea artă. Remarcabila devine renunţarea la maniera clasică de aplicarea a colorilor pe suprafeţele din conturul obiectelor şi al personajelor din cadre. Procedeul face tradiţională maniera epocii benzii desenate, schiţe umoristice şi ilustraţii prin  clasica linia clară. Totodată se produce mutaţia stilului de reprezentare prin adoptarea manierei actualizată zilelor prezente. Se apelează la colorizarea în tonuri sepia, tehnica decisiv detaşată de procedeul aplicării culorilor tradiţionale sau, cu atât mai mult, renunţarea la utilizarea intensă astăzi a programelor de calculator. Efectul rezultat este straniu atemporal, imprecis situat. Suita ilustraţiilor parcurge folosirea de mecanisme inedite: decupaje, cadraje, compoziţia cadrelor, ritm, mister…

Versiunea editurii  Dargaud m-a entuziasmat dintr-o privire, fie aceasta fugară, aruncată pe prezentarea găsită pe email. Drept care, am comandat albumul şi l-am recepţionat imediat în câteva zile, după lansarea în Franţa. În scurt timp am inclus produsul printre operele BD favorite în Top 25+.

În România, în momentul în care am aflat de apariţia albumului, am solicitat la Librarium şi am cumpărat 5 exemplare, pentru a le face cadou prietenilor. Între timp librăria a cedat spaţiul din Palas. Nu sunt sigur ca voi găsi sursa prin care să achizitionez încă un album, de care am constatat că am nevoie în acelaşi scop.       

Versiunea autohtonă a albumului titrat Sosirea (editura Art), sporeşte însemnătatea evenimentelor editoriale din 2016, semnalat cu primul volum al celebrei serii Aventurile lui Corto Maltese: Balada mării sărate (editura Cartea Copiilor), apărut acum jumătate de secol la Casterman. Sunt promise un total de 11 titluri ale operei cele mai cunoscute a autorului Hugo Pratt.   

Şirului evenimentelor editoriale din spaţiul autohton, lansate în condiţii perfect identice originalelor  – etichetate drept super-notabile –  i se adaugă albumul  Art Spiegelman: Maus (versiunea franceză Flamarion – tome 1: 1987; tome 2: 1992) Se adaugă mare parte a titlurilor celebrei serii Hergé: Aventurile lui Tintin.

Probabil cea mai potrivită denumire a apariţiilor excepţionale lansate în spaţiul autohton poate fi sintetizată  sub înscrisul « BD’or ».           

               

Shaun Tan practică un stil grafic în maniera apropiată suprarealismului, cu accente fantastice, moderne. Albumul denotă genul de abordare consistentă, nemaivăzută in BD, o introspecţie în zona neliniştilor, a temerilor oscure şi a traumelor provocate de decizia părăsirii voluntare a spaţiului matrice, resimţirea stării angoasantă a  înstrăinării.

Introducera vizuală în temă, contactul cu lumea promisă, este sugerat subtil prin transpunerea grafică artizanală a fotografiilor recuperate dîn arhiva Serviciul de imigrări, instituţie care funcţiona pe Insula Ellis. 

   

Aluziile surprinse în opera australianului însumează tendinţe exprimate de nume celebre ale artei mondiale. Sunt întrevăzute, elemente mai mult sau mai puţin evidente, existente deja în picturile marilor muzee: Hieronymus Bosch, Giambattista Piranesi, Giorgio deChirico, M.C.Escher, René Magritte, constructivism, art deco, Fernand Léger, fantastic, pictură naivă… 

Puzderia conexiunilor întrezărite nu definesc finalitatea unui produs eclectic. Mai curând, suntem convinşi de maniera profund originală, întru-totul nespecifică obişnuinţelor practicate în banda desenată de oriunde. În afara trimiterilor parţial identificate, se ghicesc încercări ambiţioase de reprezentare a imaterialului, nostalgia imaginii spaţiului natal, trăiri şi spaime legate de singurătate, dezrădăcinare, mister, în final drama terifiantă a alienării. Personajul pare a întîlni speranţa deşartă,  cauză a ruperii matricii natală şi şocului necunoscut plin de promisiuni îndepărtate … Se presupun alte şi alte traume nerostite, probabil rămase neidentificate…   

     Arh. MATI BOTEZATU    

mai-iunie 2017