TUDOR BANUŞ - 70 DE ANI!

Joi am petrecut clipe minunate la vernisajul expoziţiei Tudor Banuş/Honoré Daumier – Întâlniri în pagini tipărite de la Muzeul Naţional de Artă al României.

Prima oară am văzut un desen de Tudor Banuş în anii 80, în ziarul Le Monde oferit de Colette,  o prietenă franţuzoaică care, în acei ani, locuia cu familia la  Craiova. “Ia uite, un compatriot de-al vostru”, mi-a atras ea atenţia asupra desenului, care ocupa aproape o pagină întreagă din ziar.

Apoi l-am  redescoperit cu bucurie,  după 25 de ani, în paginile Observatorului Cultural, unde făcea un tandem inedit cu poetul timişorean Şerban Foarţă. Procedând exact invers decât toată lumea, Tudor Banuş trimitea săptămânal câte un desen de la Paris şi, sub inspiraţia acestuia, Şerban Foarţă scria câte un poem, ambele urmând să apară împreună în paginile Observatorului Cultural.

În fine, ca toată lumea, am cumpărat şi eu Enciclopedia Zmeilor, excelentul album bibliofil rezultat din întrepătrunderea imaginaţiilor lui Mircea Cărtărescu şi Tudor Banuş.

Dar prima oară l-am întâlnit pe grafician  în biroul de la Paris al domnului Adrian Cioroianu, şi am descoperit în egală măsură un artist profesionist,  conştient de valoarea sa, şi un om modest, calm  şi liniştit. Ulterior am publicat un articol despre o parte mai puţin cunoscută a operei sale grafice în revista Scrisul Românesc. 

Aşa că m-am dus cu multă plăcere şi curiozitate la vernisajul expoziţiei sale de la MNAR  şi am avut bucuria să admir zeci de desene originale, care mi-au vorbit mult mai mult decât ar putea-o  face un desen tipărit, indiferent cât de performantă ar fi tehnica tiparului în ziua de azi. 

Plecând de la maeştrii săi din tinereţe, Gustave Doré şi Hyeronimus Bosch, Tudor Banuş îşi construieşte, în aproape o jumătate de veac, propriul său univers ideatic şi grafic, în care suprarealismul se îmbină cu onirismul şi fantasticul. Astfel, cu o abilitate dată atât de talent cât şi de experienţă, Tudor Banuş antropomorfizează nu doar fiinţe din regnul animal dar şi obiecte şi clădiri. În desenele sale mişună de multe ori  numeroase mici personaje care îşi interpretează individual propria partitură, în cea mai perfectă mişcare browniană.  Iată de ce, deşi toate desenele sale au fost tipărite ca ilustraţii de revistă sau carte, ele trebuie văzute  în original, cu dimensiunile şi culorile reale, pentru a le putea aprecia la justa lor valoare.

Este ceea ce am făcut eu şi puteţi şi  dvs. să faceţi, dragi prieteni, la MNAR, între 7 iulie  şi 10 septembrie 2017.

Mai mult decât atât, organizatorii expoziţiei au avut buna idee  să iniţieze un tandem  vizual între desenele lui Tudor Banuş şi litografii ale lui Honoré Daumier, doi fini observatori ai “comediei umane” Aparent, nimic nu-i leagă pe cei doi mari artişti, în afara faptului  că amândoi au trăit la Paris, dar dialogul dintre ei, la o distanţă de mai bine de un secol, subliniază şi mai bine calităţile artistice ale fiecăruia.

Am plecat de la Bucureşti cu albumul-catalog al expoziţiei,  editat în condiţii grafice excepţionale de către editura Vinea.

Am mai primit cadou de la domnul Tudor Banuş şi acest deosebit ex-libris care,  nu ştiu dacă intenţionat sau nu, parcă ar face referire la rara avis dodo.

Născut pe 8 iulie 1947, artistul Tudor Banuş aniversează astăzi frumoasa vârstă de 70 de ani.

La mulţi ani, domnule Banuş, sănătate şi bucurii alături de cei dragi!

 

Fotografiile reproduse aici au fost realizate de dl. Leonte Năstase.