De ce nu au devenit desenatori de benzi desenate ?

« Testamentul de ciocolată », « Haiganu - Fluviul Şoaptelor şi Furia oarbă », « Frontiera », « Pânza de păianjen », « Uneori când visez », « Cum să fabrici un semizeu », « Praf », « Sub steaua infraroşie », « Arhitecţii speranţei »... Acestea sunt titlurile unor romane apărute în ultimii ani şi  semnate de Marian Coman, Lucian Dragoş Bogdan, Florin Purlucă sau Alexandru Lamba, tineri autori  născuţi în jurul anului 1980, noile stele în devenire ale literaturii de azi şi de mâine...

Am citit cele mai multe dintre aceste cărţi şi sunt convins că şi dvs. aţi lecturat unele dintre ele,  majoritatea  fiind fantasy, SF sau poliţiste.

Bineînţeles, atunci când îţi place un autor, dai fuga pe google, să te informezi despre el şi despre celelalte cărţi ale sale. Ce credeţi că am aflat?

Toţi aceşti  buni scriitori visau, când erau mici, să se facă desenatori de benzi desenate!

Dar să le dăm cuvântul.

“M-am născut pe 16 iulie 1975 în Alba Iulia, Alba. Încă de mic am fost pasionat de desen şi, la şase ani, am realizat prima mea bandă desenată, pe care am ortografiat-o Fîăt Frumos şi a beneficiat de o copertă făcută de tata, care era inginer proiectant. În aceeaşi perioadă am văzut filmul Războiul Stelelor: O nouă speranţă, care m-a impresionat profund. Benzile mele desenate au început să vireze tot mai mult spre SF, alimentate şi de pasiunea făcută pentru cărţile lui Jules Verne.

La începutul anului 1986, o vecină m-a întrebat de ce nu încerc să scriu. M-am străduit să transpun BD-ul la care lucra atunci într-un roman, dar n-am dus la bun sfârşit sarcina.

Totuşi, în 1987, am scris povestireaTriunghiul Bermudelor, pe care am trimis-o la concursul de proză SF organizat de Almanahul copiilor. În iarna anului următor, povestirea avea să fie menţionată la Poşta redacţiei, iar eu am luat asta ca pe o încurajare.

 Am continuat să scriu sporadic povestiri şi, la finalul anului 1988, m-am apucat să fac o revistă proprie, Galacticus, care conţinea povestiri, benzi desenate şi articole ştiinţifice. Revista a ajuns până la numărul 24, în ultimele numere reuşind să-l cooptez şi pe fratele meu.

În primăvara anului 1990 am ajuns la concluzia că n-am talent la scris şi am decis să renunţ la această îndeletnicire », declară Lucian Dragoş Bogdan pe site-ul ce-i poartă numele:  luciandragosbogdan.ro/biografie.

« Din copilărie până în adolescență, pe lângă Jules Verne și alte lecturi science-fiction accesibile vârstei, am devorat benzi desenate cu super eroi sau nave spațiale. Cutezătorii, Carusel și, evident, Universul Copiilor, de care eram literalmente îndrăgostit.

Ani la rând am crezut că o să devin creator de benzi desenate.

Țineam în mod special să explic lumii scenariile care-mi zburdau prin minte. A fost o perioadă când am încercat să fac treaba asta, dar undeva pe parcurs s-a produs virajul către literatură. Mi-a părut mai simplu așa, să așez cuvintele pe foaie.

Deși nimic nu-i simplu, în orice domeniu, atunci când îți dorești să faci un lucru cu responsabilitate. »  îi spune Florin Purlucă lui Daniel Timariu, în revista Helion 27 martie 2017-07-20

« În copilărie, devoram Rahan, Pif ori revistele Orion în care semnau benzi desenate Viorel Pârligras şi alţi desenatori din grupul de la Craiova. Câteva caiete de matematică am umplut şi eu cu benzi desenate la vremea aia.

[...]

Primul lucru pe care l-am publicat vreodată a fost un desen în Jurnalul SF, acum vreo 20 de ani (nr. 46, noiembrie 1996, dacă îmi amintesc bine). De-atunci am mai desenat caricaturi și alte chestii pentru tot soiul de ziare și reviste, însă am renunțat de o lungă perioadă la tuș și la creioane. Mă mai apucă, așa, din când în când… Dar fiindcă am mai avut o tentativă la ComicCon, Ionela de la HAC! m-a convins să desenez o nouă copertă pentru revistă. »  povesteşte şi Marian Coman pe site-ul personal mariancoman.ro.

De la Alexandru Lamba nu am găsit nicio mărturisire despre relaţia sa cu banda desenată, dar cititorii interesaţi au putut degusta multă  vreme stripurile comice desenate  de el şi publicate în paginile fanzinului Gazeta SF.

Dacă s-ar fi născut în Franţa, Belgia sau America, poată că astăzi am fi citit benzi desenate de aceşti tineri talentaţi. Dar ei s-au născut în România, şi atunci merită să le citim romanele apărute, deja îndrăgite de mulţi cititori.