Ana Enescu: “Ideologie, propagandă şi manipulare în revistele pentru copii din România”

Este una dintre cele mai interesante cărţi pe care le-am citit la sfârşitul anului trecut. Chiar mă întrebam,  de ce nu s-a aplecat nimeni asupra reflectării realităţii din România socialistă în paginile publicaţiilor din perioada respectivă? Consider că studierea  colecţiilor de ziare şi reviste din timpul socialismului ar  contribui foarte mult la mai buna cunoaştere a regimului politico-social din România anilor 1945-1989.

Cartea profesoarei Ana Enescu reprezintă  un excelent început. Ea face respectiva analiză cu mijloace ştiinţifice, specifice unui absolvent de Litere – volumul fiind, de fapt, teza sa de doctorat.

Nu se poate rezuma în câteva fraze această carte cu 400 de pagini dense, pline cu informaţii preluate de cele mai multe ori direct de la sursă (de altfel, găsim aproape la fiecare pagină, mai multe note de subsol).

Aşa că transcriu aici chiar concluzia autoarei:

„Regimul comunist din România s-a folosit de revistele pentru copii, sub aparenţa unor inocente texte literare destinate celor mici, pentru a manipula şi a falsifica o realitate. Omul nou nu era doar o construcţie intelectuală, un prototip, ci el trebuia  multiplicat până la extinderea la nivelul întregii populaţii.

Demersul de formare a omului nou nu a reuşit peste tot, dar amprenta acestor încercări a rămas în mintea celor care au intrat în contact  cu ideile regimului. Prin repetiţie, săptămână de săptămână,

propaganda  urmărea  să imprime  în minţile  copiilor  anumite stereotipii, îndoctrinarea făcându-se ca şi în cazul adulţilor, căci temele articolelor din reviste sunt marile teme propagandistice.”

Fiind  vorba de studii de caz ale revistelor  pentru copii din perioada 1948-1965, am fost curios să cunosc modalitatea autoarei de percepere a  benzilor desenate apărute în aceste publicaţii.

Ana Enescu este născută în 1984, deci nu se poate spune că  le-a analizat  sub emoţia nostalgiei,  ci cu obiectivitatea cercetătorului ştiinţific, care  a citit pentru prima oară aceste lucrări abia la vârsta adultă.

Iată ce scrie ea:

“In memoria copiilor de atunci au rămas tocmai ilustraţiile sugestive  şi  benzile  desenate: Aventurile lui  Tololoi de  Aurel Petrescu, Minunatele aventuri a doi copii năstruşnici, Oanţă şi Răducu pleacă într-o călătorie în jurul lumii, Gică şi Trică, aşi sportivi  de Ed. Arno, Uite aşa este Ionică de Dures, Truţă şi Fănuţă de Burschi , Cartea junglei (1957), căci ei erau atraşi mai curând de o imagine sugestivă decât de un text anost.”

„Uneori, spre finalul revistelor apăreau  şi jocuri pentru copii sau lecţii de limba rusă, chiar benzi desenate foarte frumoase, după 1957: Truţă şi Fănuţă (Ion Hobana, Eduard Jurist, Burschi), Comoara lui Montezuma, O călătorie în Cosmos, Semnale în Cosmos (Octavian Sava, V. Crivăţ), Timur şi  băieţii lui (Puiu Manu) etc.”

“Benzile desenate de atunci şi ilustraţiile revistelor ar merita să fie cunoscute, iar autorii lor să fie apreciaţi, căci comunismul nu a însemnat doar o cufundare în întuneric, ci şi multe creaţii artistice valoroase,  precum benzile desenate semnate Puiu Manu, Burschi,  V. Crivăţ sau ilustraţiile lui Dures, Ed. Arno, Iura Darie ş.a.”

La un viitor studiu al meu aş dori să pun ca motto  această magistrală frază.

Toată cartea este scrisă pe acest ton,  sine ira et studio, trimiţindu-mă cu gândul la lucrările istoricului Adrian Cioroianu. Am citit-o cu nespus de multă plăcere şi mult interes, şi sper ca studiul Anei Enescu  asupra revistelor pentru copii să continue, aşa cum lasă să se înţeleagă prefaţa cărţii.