Liviu Radu despre “Sandu Florea – o monografie”

O monografie exemplară

               

 „Orice român împătimit al benzilor desenate știe cine-i Sandu Florea și știe cine-i Dodo Niță.  Pentru cei care nu-s cunoscători ai genului, amintim că Dodo Niță e autorul unor monografii impresionante, precum și coautorul unei monumentale Istorii a benzii desenate românești. Adică este omul care cunoaște cel mai bine tot ce merită cunoscut despre banda desenată românească. Iar Sandu Florea este legenda vie a desenatorilor români, omul care, după o carieră exemplară în banda desenată românească, a plecat în America și a reușit să aibă și acolo o carieră de excepție.

Volumul lui Dodo Niță începe printr-un interviu foarte lung și foarte amănunțit, în care Sandu Florea povestește – cu  modestie, cu decență și discreție – tot ce trebuie să știm despre viața și opera sa. Urmează apoi articole, recenzii și opinii ale cunoscătorilor, după care ni se oferă lista lucrărilor maestrului.

Adică cititorul poate să-și facă o imagine cât mai completă despre un om care merită pe deplin admirația noastră.

Impresionantă este naturalețea cu care Sandu Florea descrie rețeta succesului său în America: n-a refuzat niciodată o lucrare, nu i s-a părut nicicând că există ceva mai prejos de talentul său. Sandu Can Do – acesta e numele sub care a fost cunoscut printre americani, pentru că putea să facă orice, în termene imposibil de scurte.

Însă pe mine m-a impresionat mai mult ceea ce maestrul n-a spus. Sandu Florea își privește viața cu înțelepciune, acceptând tot ce i s-a întâmplat, fără să se vaite, fără să arate că a suferit. Când Dodo Niță l-a întrebat de ce a reușit în America, s-a mulțumit să răspundă că, la un moment dat, a renunțat la cariera sigură și bănoasă de arhitect și s-a dedicat în totalitate benzii desenate, învățând astfel o mulțime de lucruri și fiind dispus să muncească foarte mult. Ceea ce n-a spus Sandu Florea e că a fost silit să renunțe la arhitectură pentru că depusese cerere de emigrare în SUA, unde se stabiliseră cu ceva timp înainte frații săi mai mari. Devenise astfel un paria din punct de vedere politic, nedemn de o slujbă în statul socialist și care nu găsise de lucru decât în calitate de colaborator al unei reviste pentru copii. Sandu Florea a considerat că nu-i cazul să se prezinte ca un om care a avut de suferit din partea regimului comunist. Spre deosebire de alții, care afirmă că au luptat împotriva comunismului și vor să fie răsplătiți pentru așa zisa lor dizidență, Sandu Florea vrea să fie respectat doar pentru talentul său. Eu cred că merită respectat și pentru caracterul său integru.”

Liviu Radu, februarie 2013, revistanautilus.ro