Într-un articol
din 29 ianuarie informam colecționarii de BD de la noi despre prima licitaţie
oficială de benzi desenate din România. Din păcate, ceea ce ar fi putut fi un
eveniment pe mica noastră piaţă BD, s-a transformat
într-o şuşă ordinară, pentru că experţii
de la Artmark au avut proasta idee de a solicita serviciile de „curator şi artist” ale impostorului
Ciubotariu.
Aşa că acesta a făcut ce ştie el mai bine, şi face în toate expoziţiile cu planşele însuşite
prin înşelăciune de la mari autori BD români: a amalgamat planşele unui mare artist, Ary
Murnu, cu cele ale unui autor mediocru – el însuşi şi cu cele ale unui
non-autor de BD –Alexandru Ştefănescu Drăgăneşti.
„Eu nu mă pricep
la licitaţii de artă, dar ştiu precis că marii experţi de la Artmark au intrat
cu stângul în lumea benzii desenate româneşti, lăsându-se îmbrobodiţi de Muzeul
Ciubotariu”, scriam la vremea respectivă.
Iar licitaţia propriu-zisă mi-a confirmat spusele.
După ce a fost
amânată odată, probabil din lipsă de clienţi, licitaţia a avut loc în data de
19 februarie.
Nu ştiu câţi
clienţi au licitat dar, din cele 11 loturi propuse, au fost adjudecate doar 5.
Planşele marelui artist Ary Murnu au
fost achiziţionate la preţul de 250 euro, aşa cum era firesc. Au mai fost
achiziţionate primele exemplare ale revistei Cutezătorii şi mai ales o carte
ilustrată de Ion Popescu Gopo din 1956.
„Artistul Alexandru Ciubotariu și-a dedicat talentul unor proiecte grafice
și
plastice originale, precum Pisica pătrată, Greuceanu, Ciubi și altele. Ciubotariu s-a afirmat drept
unul din cei mai importanți
street artists din România. De fenomenul BD este legat prin realizarea primei
Istorii a acestui gen în România, alături de Dodo Niță, a unui vast proiect al Muzeului Benzii
Desenate, în cadrul căruia a organizat mai multe expoziții și,
nu în ultimul rând, prin publicarea unor lucrării proprii, precum "Poveste
despre eu", tradusă până acum în limbile maghiară și norvegiană.”
Iată cum este
prezentat, elogios şi mincinos auto-intitulatul artist Ciubotariu. Nu ştiu dacă
şi-a scris singur această prezentare sau i-a compus-o vreo fătucă
habarnistă expertă la Artmark. În orice
caz, sper că v-aţi convins, dumneavoastră, bedefilii adevăraţi, că amicul Ciubotariu nu a
scris un rând la "prima Istorie a acestui
gen în România", "vastul proiect al Muzeului Benzii Desenate" s-a făcut pe banii
mulţi ai ICR-ului, adică ai dvs, contribuabililor, şi singurul său efect a fost că a băgat sute
de milioane de lei în buzunarele escrocului. Muzeul BD ca şi aşa-zisul salon
European de la BD de la Bucureşti organizat tot de Ciubotariu împreună cu alţi
escroci, Jumătatea Plină, dar pe banii a 7 institute culturale, nu doar că nu
a servit cu nimic adevăraţilor autori de BD români ci dimpotrivă, a legiferat, ca autori BD, alţi impostori de
teapa lor, pornografi sau mâzgălitori,
care de atunci se plimbă prin lume pe banii ICR, ca reprezentanţi ai benzii desenate româneşti.
În fine, cartea Poveste despre eu, aşa cum apare în
ilustraţia de pe site-ul Artmark, a fost tradusă în finlandeză, şi nu în
norvegiană. Dar ce mai contează încă o minciună, după toate celelalte?
Ironic este că Ciubotariu, lipsit total de un simţ al măsurii şi valorii
artistice, şi-a auto-evaluat desenele mediocre la aceeaşi valoare cu cele ale
marelui grafician, membru al Uniunii Artistilor Plastici, Ary Murnu, adică 250
de euro. Se pare că, deşi ditamai "curatorul", el nu a auzit de proverbul
« Cizmarule, nu mai sus de cizmă ! »
Bref, cum spun
francezii, această licitaţie tot a servit la ceva, până la urmă, pentru că am aflat cota de piaţă a auto-intitulatului
"artist" Ciubotariu.
Conform
rezultatelor licitaţiei, pe care le puteţi citi şi dvs. pe site-ul Artmark (http://www.artmark.ro/arhiva-rezultate-licitatii/licitatia-de-fotografie-si-benzi-desenate-117-2014.html?dir=asc&order=lot_nr&p=11) nimeni
nu a dat niciun ban pe desenele lui Ciubotariu, de unde rezultă foarte clar că valoarea
planşelor numitului „artist” este… zero barat.
Să afle acest
lucru fătucile habarniste de la ICR, BCR, Artmark, Galateca etc , care încă îl
mai sprijină pe respectivul impostor şi-i îndeasă, direct sau indirect, bani cu ghiontura în buzunare, din bugetul public.
3 comentarii:
oamenii de la artmark zici că sunt şcoliţi de Roller: în opinia lor "Vremea" a fost o publicaţie legionară, şi când mă gândesc cât de departe de dogma politică a fost acest ziar îmi vine să devin exterminator pentru artmark :)))
în rest, bravo lor că au reuşit să găsească un prostovan cu bani. altfel nu-mi explic cum au vândut revistele alea, când pe okazii se găsesc la preţuri mult mai mici (cele din primii 2-3 ani de apariţie la 12 RON, iar cele din anii 80 ajung şi la 4 RON).
La vremea era un mix politic,nu exista o orientare ideologica clara. Nu era deloc o publicatie legionara (desi exista si articole legionaroide), insa nici ''departe de dogma politica'' nu era.
"Vremea" a fost un ziar de opinie, de reportaj, de cronica temperata, nu de partizanat isteric politic. Acolo au publicat mai toata galeria de elita a culturii romanesti interbelice: Mihail Sebastian, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Petru Comarnescu, Ionel Jianu....
Trimiteți un comentariu