marți, 18 martie 2014

ARTMARK: licitaţia BD – cronica unui eşec anunţat



 Într-un articol din 29 ianuarie informam colecționarii de BD de la noi despre prima licitaţie oficială de benzi desenate din România. Din păcate, ceea ce ar fi putut fi un eveniment pe mica noastră piaţă BD,  s-a transformat într-o şuşă ordinară,  pentru că experţii de la Artmark au avut proasta idee de a solicita serviciile de  „curator şi artist” ale impostorului Ciubotariu.
 Aşa că acesta a făcut ce ştie el mai bine,  şi face în toate expoziţiile cu planşele însuşite  prin înşelăciune de la mari autori BD români:  a amalgamat planşele unui mare artist, Ary Murnu, cu cele ale unui autor mediocru – el însuşi şi cu cele ale unui non-autor de BD –Alexandru Ştefănescu Drăgăneşti.




Eu nu mă pricep la licitaţii de artă, dar ştiu precis că marii experţi de la Artmark au intrat cu stângul în lumea benzii desenate româneşti, lăsându-se îmbrobodiţi de Muzeul Ciubotariu”, scriam la vremea respectivă.  Iar licitaţia propriu-zisă mi-a confirmat spusele.
După ce a fost amânată odată, probabil din lipsă de clienţi, licitaţia a avut loc în data de 19 februarie.
Nu ştiu câţi clienţi au licitat dar, din cele 11 loturi propuse, au fost adjudecate doar 5. Planşele marelui artist Ary  Murnu au fost achiziţionate la preţul de 250 euro, aşa cum era firesc. Au mai fost achiziţionate primele exemplare ale revistei Cutezătorii şi mai ales o carte ilustrată de Ion Popescu Gopo din 1956.

Artistul Alexandru Ciubotariu și-a dedicat talentul unor proiecte grafice și plastice originale, precum Pisica pătrată, Greuceanu, Ciubi și altele. Ciubotariu s-a afirmat drept unul din cei mai importanți street artists din România. De fenomenul BD este legat prin realizarea primei Istorii a acestui gen în România, alături de Dodo Niță, a unui vast proiect al Muzeului Benzii Desenate, în cadrul căruia a organizat mai multe expoziții și, nu în ultimul rând, prin publicarea unor lucrării proprii, precum "Poveste despre eu", tradusă până acum în limbile maghiară și norvegiană.”

Iată cum este prezentat, elogios şi mincinos auto-intitulatul artist Ciubotariu. Nu ştiu dacă şi-a scris singur această prezentare sau i-a compus-o vreo fătucă habarnistă  expertă la Artmark. În orice caz, sper că v-aţi convins, dumneavoastră,  bedefilii adevăraţi, că amicul Ciubotariu nu a scris un rând la  "prima Istorie a acestui gen în România", "vastul proiect al Muzeului Benzii Desenate" s-a făcut pe banii mulţi ai ICR-ului, adică ai dvs, contribuabililor,  şi singurul său efect a fost că a băgat sute de milioane de lei în buzunarele escrocului. Muzeul BD ca şi aşa-zisul salon European de la BD de la Bucureşti organizat tot de Ciubotariu împreună cu alţi escroci, Jumătatea Plină, dar pe banii a 7 institute culturale,  nu doar că nu a servit cu nimic adevăraţilor autori de BD români ci dimpotrivă,  a legiferat, ca autori BD, alţi impostori de teapa lor,  pornografi sau mâzgălitori, care de atunci se plimbă prin lume pe banii ICR,  ca reprezentanţi ai benzii desenate româneşti.
În fine, cartea Poveste despre eu, aşa cum apare în ilustraţia de pe site-ul Artmark, a fost tradusă  în  finlandeză, şi nu în norvegiană. Dar ce mai contează încă o minciună, după toate celelalte?

Ironic  este că Ciubotariu,  lipsit total de un simţ al măsurii şi valorii artistice, şi-a auto-evaluat desenele mediocre la aceeaşi valoare cu cele ale marelui grafician, membru al Uniunii Artistilor Plastici, Ary Murnu, adică 250 de euro. Se pare că, deşi ditamai "curatorul", el nu a auzit de proverbul « Cizmarule, nu mai sus de cizmă ! »

Bref, cum spun francezii, această licitaţie tot a servit la ceva, până la urmă, pentru că am aflat cota de piaţă a auto-intitulatului "artist" Ciubotariu.

Conform rezultatelor licitaţiei, pe care le puteţi citi şi dvs. pe site-ul Artmark (http://www.artmark.ro/arhiva-rezultate-licitatii/licitatia-de-fotografie-si-benzi-desenate-117-2014.html?dir=asc&order=lot_nr&p=11) nimeni nu a dat niciun ban  pe desenele lui Ciubotariu,  de unde rezultă foarte clar că valoarea planşelor numitului „artist” este… zero barat.
Să afle acest lucru fătucile habarniste de la ICR, BCR, Artmark, Galateca etc , care încă îl mai sprijină pe respectivul impostor şi-i îndeasă, direct sau indirect,  bani cu ghiontura în buzunare,   din bugetul public.


3 comentarii:

Paul S. spunea...

oamenii de la artmark zici că sunt şcoliţi de Roller: în opinia lor "Vremea" a fost o publicaţie legionară, şi când mă gândesc cât de departe de dogma politică a fost acest ziar îmi vine să devin exterminator pentru artmark :)))

în rest, bravo lor că au reuşit să găsească un prostovan cu bani. altfel nu-mi explic cum au vândut revistele alea, când pe okazii se găsesc la preţuri mult mai mici (cele din primii 2-3 ani de apariţie la 12 RON, iar cele din anii 80 ajung şi la 4 RON).

Anonim spunea...

La vremea era un mix politic,nu exista o orientare ideologica clara. Nu era deloc o publicatie legionara (desi exista si articole legionaroide), insa nici ''departe de dogma politica'' nu era.

Paul S. spunea...

"Vremea" a fost un ziar de opinie, de reportaj, de cronica temperata, nu de partizanat isteric politic. Acolo au publicat mai toata galeria de elita a culturii romanesti interbelice: Mihail Sebastian, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Petru Comarnescu, Ionel Jianu....