miercuri, 9 octombrie 2013

Statuia lui René Goscinny de la Varşovia





 
Desen de Morris
René Goscinny este - probabil - cel mai citit scenarist de benzi desenate din  Europa, dacă nu chiar din lumea întreagă. Colaborând cu cei mai mari desenatori, a  creat personaje nemuritoare, precum Asterix, Lucky Luke, Iznogoud, Le petit Nicolas, ale căror albume s-au vândut şi se vând în continuare în milioane de exemplare (peste 500 de milioane până în prezent). 

 
 Aş vrea să cred că toţi care citesc acest blog ştiu că Goscinny este şi cel mai tradus în româneşte scenarist francez :   6 albume cu aventurile lui Asterix şi Obelix, 2 cu Lucky Luke, un volum cu peripeţiile şcolăreşti ale micuţului Nicolas. Se aude că o editură importantă de la noi vrea să publice integrala aventurilor lui Nicolas (să sperăm că editorii respectivi nu au  fost dezamăgiţi  că nu s-au vândut  blasfemiile precum Stigmata sau mediocrităţile precum Broderii, pe care le-au editat la instigarea escrocilor de la Jumătatea Plină).

Un bust de bronz al acestui inimitabil scenarist a fost dezvelit pe 25 septembrie la Varşovia, în curtea Liceului Francez care îi poartă numele încă din 1992.
De ce la Varşovia ?  Pur şi simplu pentru că aici s-a născut tatăl său,  într-o familie de evrei, care însă vor emigra în anii 20 în Franţa.
Statuia a fost sculptată de Jacek Kowalski la iniţiativa editurii Znak.

 După ştiinţa mea, singurul autor care mai are o statuie dedicată este Hergé, părintele altui nemuritor personaj, Tintin, statuie care poate fi văzută pe strada Hergé din capitala benzii desenate franceze, Angoulême.

Din păcate, în ţara noastră se întâmplă tocmai invers : escrocii şi impostorii benzii desenate calcă în picioare statuile nesculptate ale titanilor BD-ului românesc, cum ar fi Livia Rusz sau Puiu Manu, şi-şi cioplesc propriile statui sau aşa "zise" muzee personale… Totul, bineînţeles, pe bani publici, pentru că  sportul  naţional în România rămâne în continuare « cum să înşelăm pe Dumnezeu de zile şi statul de bani »…
Dar într-o societate strâmbă şi deculturalizată  cum e cea în care trăim, în care cetăţenii obidiţi votează exact cu cei care îi ţin scufundaţi în mocirlă de 23 de ani, de ce să ne mirăm  că şi autorii de BD se lasă escrocaţi şi înşelaţi cu voia lor de impostori care se ascund sub denumiri pompoase ?

Sursa informaţiilor şi a imaginilor :

Un comentariu:

impricinatul spunea...

Habar n-aveam!
Polonia, deci... hm!
Pai la noi, in primul rand, ar trebuie acceptata ideea ca BD-ul este, INTR-ADEVAR, arta!