Librăria de benzi desenate româneşti

 

Binevenită iniţiativa neobositului Octav Ungureanu de a crea prima – adevărată - librărie de BD în spaţiul virtual de la noi!

In felul acesta chiar şi niste extraterestri din Proxima Centauri, aterizaţi pe Terra alaltăieri, pot să-şi alcătuiască o mică bibliotecă de benzi desenate româneşti, dacă acesta ar fi scopul invaziei lor.

Mai mult decât atât,  Octav închide gura – să sperăm că pentru totdeauna – impostorilor de la Jumătatea Plină şi Hardcomics. Aceştia, precum  pseudo-istoricii  cărora nu le-a căzut  mâna când au scris  că  hunii descălecaţi  în Transilvania anului 1000 nu au găsit picior de băştinaş pe-acolo) pretindeau că, până să debarce ei în România, nu a existat cea de-a noua artă şi în ţara noastră. Urlau aceste minciuni în urechea cui voia să-i asculte, pentru a se auto-impune ca “promotori” ai BD-ului la noi, şi să încaseze sub acest pretext  miliarde de lei (din impozitele plătite de fraieri) de la politrucii înfipti  în funcţii de conducere la Administraţia Fondului Cultural Român sau la MNAC.

Deschid o paranteză. Nu pot să înţeleg sub nicio formă faptul că încă mai sunt autori BD care se mândresc naiv cu faptul că au fost publicaţi în antologia ruşinii The Book of George –  când, de fapt, această publicaţie a reprezentat cea mai mare ţeapă trasă benzii desenate româneşti de către escrocii de la Jumătatea Plină şi Hardcomics. Au fost ţepuiţi atât desenatorii (mă refer aici la cei doi-trei adevăraţi autori de BD din cadrul antologiei,  cărora ar trebui să le fie jenă, dacă nu chiar ruşine,  că au fost minţiţi şi convinşi să-şi publice lucrările într-o carte care face apologia prostului gust, al vulgarităţii şi – fapt  interzis de lege – consumului de droguri)  cât mai ales contribuabilii din banii cărora peste un milliard de lei au fost transferaţi imoral în buzunarele celor de la Hardcomics şi Jumătatea plină

Nu pot să înţeleg nici faptul că mai sunt încă unele bloguri care continuă să promoveze  vulgarităţile acestor escroci,  deşi au văzut foarte bine de ce sunt ei capabili: promovarea unor nulităţi precum Sorin Vazilina  pe post de creatori BD reprezentativi pentru România, organizarea unor saloane BD la Bucureşti,  fără autori de benzi desenate, publicarea – pe banii instituţiilor culturale dar şi ai unor editori fraieri  - de cărţi triviale, blasfemice şi chiar pornografice.

Sigur, trăim pe plaiurile mioritice unde s-a inventat proverbul “să moară şi capra vecinilului” dar şi corolarul său: “câtă vreme  mie nu mi-a dat în cap, nu-mi pasă dacă  i-a dat lui z sau y”.

Scriu aceste rânduri  în calitatea mea de Stan Păţitu (înşelat de aparenţele lor de oameni civilizaţi şi pasionaţi eu am fost cel care  le-a deschis larg uşa salonului BD escrocilor de la Jumătatea plină, şi tot eu am fost cel care a acceptat faptul  de a pune numele lui A Ciubotaru pe coperta Istoriei BD, deşi el nu a scris o virgulă la această carte. Eu m-am gândit să-l ajut să se facă cunoscut în lumea dificilă în care trăim astăzi,  iar el nu a avut niciun fel de scrupul să  încaseze mii şi mii de euro de la ICR pe munca mea de documentare şi să-şi însuşească zeci şi sute de planşe originale de la cei mai mari autori BD de la noi, la care eu l-am prezentat ca om demn de încredere).

Astăzi Pisicul Pătat se ascunde sub titulatura de Muzeul BD, doar-doar o mai  găsi fraieri de înşelat şi da, în această grădină de fraieri care e ţara noastră, încă mai face victime.

Jumătatea plină, care şi-a pierdut acoliţii de la conducerea diverselor instituţii culturale, (cu excepţia MNAC) continuă şi ea  să facă ce ştie mai bine: căpuşează imoral şi ilegal Muzeul de Artă Contemporană de la Casa Parlamentului, cu o pretinsă librărie de benzi desenate, în fapt o oficină de difuzare a pornografiei pe banii statului.

In fine, Hardcomics s-a apucat de fabricat ciorapi.

Revenind la librăria lui Octav, afirm încă o dată că este o bună initiaţivă şi că periodic ea ar trebui actualizată.

Personal consider alegerile lui Octav prea eclectice. Sunt convins că, după ce va vizita o librărie franceză de benzi desenate, îşi va revizui parerile. De exemplu, eu nu aş fi menţionat cărţile pornografice şi vulgare ci, dimpotrivă,  aş fi scos în prim plan albume precum Dim-Sarabandă în Golful Aden sau excelenta antologie Urban Comics – made in Cluj.  In locul Broderiilor de Satrapi aş fi pus mult premiatul Persepolis al aceleaşi autoare. In fine, din mica librărie nu trebuie sub nicio formă  să lipsească Maus al lui Art Spiegelman, chiar dacă a fost tradusă în româneşte de un alt escroc al benzii desenate.

Aşa încât, făcând o recapitulaţie, iată cum ar trebui prezentată – după modesta mea  părere - librăria virtuală de benzi desenate, pe tranşe de vârstă:

-         pentru copii

colecţia Radio Prichindel de la Casa  Radio: 6 mini-albume apărute, două în curs de apariţie

albumele Amintiri din Copilărie şi Inimă de Broscuţă, editura Adenium Iasi (alte două în curs de apariţie)

cărţile cu Ştrumfi de la editura Media Docs

-         pentru copii şi tineret

revista Harap Alb continuă

     

-         pentru tineret şi adulţi

fanzinele Comics şi Glorioasa Fanzină

antologia Urban Comics – made in Cluj

Compostul

Conspiraţia pisicilor negre

      pentru adulţi

albumele Elabuga şi Mila 23 de la editura Mandragora

albumele Maus şi Persepolis de la editura Art

pentru adulţi nostalgici

prozinul BDC

-         pentru toate vârstele

albumele Toate pânzele sus şi Dim- Sarabandă în Golful Aden, desenate de Puiu Manu

      colecţia de 16 albume cu aventurile lui Tintin  de la editura  MM Europe

      colecţia  revistei Rahan de la Adevarul

O bună parte dintre albumele menţionate mai sus se găsesc de vânzare la librăria Anthony Frost din Bucureşti (pe Calea Victoriei, lângă biserica Creţulescu, pentru cei care încă nu aţi ajuns acolo).

Anunţ important: pregătiţi-vă pentru toamnă! Sunt anunţate mai multe albume ale unor mari  autori BD români: Ioniţă Tunsu de Puiu Manu, Povestiri de Ion Creangă desenate de Şerban Andreescu, Praslea cel Voinic şi merele de aur, de Maria Surducan, după Petre Ispirescu, Eternul Adam, desenat de Gabi Rusu după Jules Verne,  dar şi numeroase alte surprize. 

Urmăriţi blogul benzilor desenate româneşti, care nu este “singurul portal de bandă desenată din România” (după cum se laudă impostorul din  spatele siglei Muzeul BD ) dar este poate cel mai bine informat (datorită reţelei sale de corespondenţi, cărora le mulţumesc şi pe această cale)  şi,  într-un micro-cosmos poluat permanent de impostori şi escroci, promovează doar artiştii cei mai talentaţi  şi lucrările  lor de calitate, literară şi artistică.
Totul spre bucuria cititorului.

Dodo Niţă