A fost sărbătoare mare în Românica noastră cea de toate
zilele, Sfânta Maria. Şi ce face românul fără (prea mulţi) bani la astfel de
ocazii? Merge la iarbă verde (doar Ion Băieşu mergea la iarbă albastră, dar
asta e din alt film).
Talentatul Viorel Pîrligras nu pierde ocazia de
satiriza (încă o dată) proastele obiceiuri ale concetăţenilor săi şi desenează
un nou episod din năzbâtiile lui Haplea.
Chiar dacă personajele benzilor desenate de Viorel sunt mahalagii şi ţoape, lucrările sale nu se
adresează unor astfel de cititori ci dimpotrivă, unora cu simţul umorului şi bun gust artistic. Pentru a percepe BD-urile sale la
adevărata lor valoare, cititorii trebuie să aibă un minim de cultură generală. De
exemplu, ghiciţi ce tablou celebru parodiază el cu această scenă, atât de tristă dar
atât de adevărată?
Da, aţi ghicit, e vorba de Dejun
în iarbă de Edouard Manet (1863).
Din păcate, în ziua de azi, nici chiar cei care vor să creeze povestiri în imagini nu au o minimă
cultură generală. Ei nu citesc nici măcar benzile desenate de confraţii lor, sau
de înaintaşii lor, ce să mai vorbim de literatură sau de vizita unor
muzee şi expoziţii ale unor mari artişti români sau străini. Trăim
într-o lume a superficialităţii şi nesimţirii şi atunci nu mai sunt promovate
în societatea noastră calitatea şi
valoarea ci tupeul şi minciuna, de la primii politicieni ai ţării şi până la
ultimii falşi editori, librari şi aşa zişi promotori ai benzii desenate
româneşti.
Aceste tare ale societăţii în care trăim, şi multe altele,
vor face subiectul benzilor desenate de Viorel Pîrligras, vreme de un an şi
jumătate.
Aşa că, virgulă, cea mai bună soluţie ca să nu pierdeţi vreun episod din
întâmplările lui Haplea, ar fi să vă abonaţi la
săptămânalul craiovean Indiscret la care, de altfel, Viorel P. lucrează ca secretar de redacţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu