- Spicuiri -
„Angoulême, c’est un rêve d’enfant”, a spus Abel Lanzac – cel care semnează scenariul Celui
mai bun album, Quai d’Orsay (Christophe Blain; Abel Lanzac) – când a primit
premiul anul acesta la cea de-a 40-a ediţie a Festivalului Internaţional al
Benzii Desenate de la Angoulême, desfăşurat între 31 ianuarie şi 3 februarie.
E un vis pentru toată lumea bedefilă care îşi organizează timpul între
„înainte” şi „după” festival, într-un orăşel liniştit şi mai deloc aglomerat în
restul anului ce devine pentru patru zile un furnicar în toată puterea
cuvântului. Anul acesta, de pildă, au fost mai bine de 200 000 de vizitatori
care s-au perindat de la un chapiteau la altul, de la Espace Franquin la Cité internationale
de la bande dessinée et de l’image, de la Musée de la Bande dessinée la Théâtre
d’Angoulême, de la o conferinţă la alta, de la o dezbatere la alta, de la o
proiecţie la o expoziţie, de la o lansare de carte la o şedinţă de dedicaţii,
de la standurile numeroaselor edituri la concertele de desen. Lumea s-a
perindat, dar a şi stat la cozi: ori să intre în pavilioane, ori să primească
dedicaţii pe albumele proaspăt cumpărate de la marii sau micii autori. Programul
a fost stufos (aproape 400 de evenimente), suprapunerile – inevitabile, oboseala – pe măsură,
iar satisfacţia – direct proporţională.
Am făcut o selecţie a evenimentelor la care m-am preumblat şi eu, cu
maximă emoţie şi curiozitate, fiind pentru prima dată la acest festival. Şi
iată ce compunere cu paralele inegale am făcut!
