![]() |
Am citit cu
interes şi plăcere al doilea număr al revistei. De cum am luat-o în mână şi am
răsfoit-o, am simţit subtile dar perceptibile schimbări, faţă de primul număr:
coperta este tipărită pe un carton o idee mai gros, iar paleta cromatică
folosită este mai luminoasă, mai deschisă, dând senzaţia că şi formatul
revistei este mai mare.
Revista continuă
adaptarea basmului original, cu bine cunoscutele întâlniri cu ursul paznic al
salatelor şi cu cerbul cu diamant în frunte dar apare şi Mara, delicioasa fiică
a Împăratului Roşu. Mircea Coman ne oferă al doilea episod din basmul său Fluviul Şoaptelor.
Dar benzile care
mi-au plăcut cel mai mult (ca story, pentru că toate sunt desenate de acelaşi
talentat Andrei Moldovan) sunt poveştile lui Lardea zis Flămânzilă şi Miron zis
Gerilă. Ba chiar, pentru că revista apare în apropiere de sărbătoarea atât de
aşteptată de copii şi nu numai de ei, Crăciunul, finalul povestirii lui Gerilă
este pe cât de logic pe atât de
neaşteptat. Dar nu vă spun mai multe, merită să cumpăraţi revista şi să descoperiţi singuri această frumoasă
poveste de Crăciun.
Dacă, în primul
număr, redacţia revistei oferea cititorilor – prin tragere la sorţi – o
bicicletă, iată că, acum, zăpada căzută din abundenţă peste meleagurile patriei
noastre a impus de la sine un premiu de sezon: o placă de snowboard.
Câteva cuvinte
despre universul grafic al revistei: deşi mai mulţi comentatori au scris despre această publicaţie ca despre un comics
românesc, adică o BD a l`americaine,
mie, dimpotrivă, desenul lui Andrei mi se
pare cât se poate de european, atât ca grafism cât şi ca punere în pagină. Dacă vrem neapărat să găsim vreo influenţă,
atunci cred că BD-urile fantasy din
revista franţuzească Lanfeust, ar fi putut face parte din lecturile lui Andrei.
Şi, bineînţeles, filmele din ciclul Stăpânul
inelelor. Dar care dintre noi nu păstrează în memorie fantasticul univers
al hobbiţilor?
Tânărul artist
Andrei Moldovan este de apreciat pentru profesionalismul şi seriozitatea sa, pentru grafismul său laborios şi elaborat.
Aceleaşi calităţi sunt de aplaudat şi la scenaristul Mihai Ionaşcu şi la
redactorul Octav Ungureanu (care semnează şi story-board-ul poveştilor).
În concluzie,
dacă încă nu aţi citit această revistă, atunci vă asigur că merită s-o faceţi.
Dacă sunteţi fani BD, Harap Alb continuă... este o lectură
obligatorie, de cultură generală, iar dacă nu aţi mai citit benzi desenate
până acum, atunci această revistă este cea mai potrivită pentru a începe!








