Dedicat lui Dodo Niţă
Înveştmântat în armura inocenţei, Tintin nu poate îmbătrâni şi nici muri: suspendat în timpul ce nu cunoaşte îndoială şi nici păcat, reporterul adolescent este cavalerul în care se întrupează cea din urmă speranţă a regăsirii Graalului. Drumurile sale iau în stăpânire lumea şi imaginează un întreg cosmos, hrănit de reveriile şi de coşmarurile modernităţii.Acolo unde Hergé dă greş, Tintin merge mai departe, alături de Milou. Din pragul de imaginaţie şi visare, cei doi contemplă universul pe care îl zămisleşte proza grafică: cuvintele şi culoarea sunt instrumentele genezei.
Un breviar al lumii noastre
Ciclul lui Tintin şi al al lui Milou este doar în aparenţă un text al naivităţii infantile. Cei care îl privesc, îngăduitor, ca pe o simplă jucărie pentru copii se opresc în faţa porţilor pe care le ridică proza grafică, spre a nu le putea deschide, niciodată. Opacitatea lor le dăruieşte orbirea-cerul reveriei nu poate fi cerul lor.
Căci romanele lui Tintin şi ale lui Milou sunt un breviar şi un compendiu al modernităţii, un cosmos în care se adună vocile şi obiectele fără de care nu ne putem defini identitatea. Cavalerul rătăcitor Tintin şi scutierul său Milou descoperă trepidaţia mitului şi a istoriei. Ei coboară în adâncuri de mare şi urcă până la stele, ei pleacă spre cei mai înalţi munţi şi străbat deşertul, cu al său ocean de dune. Înrădăcinaţi în mit, ei participă la emoţiile şi neliniştea secolului XX.
Căci proza grafică din Tintin nu este doar aventură, ci înseamnă, înainte de toate, un traseu iniţiatic. Fiecare treaptă din călătoriile lor este o cale spre sine. Ispitele care îi încearcă pe cei din jurul lor le sunt străine lui Tintin şi Milou: cântecul de sirenă al păcatului şi al laşităţii nu îi poate seduce. Iar curajul lui Tintin creşte din această etică a solidarităţii şi a prieteniei. Dăruirea sa îi răscumpără pe cei din jurul său. Tenacitatea cu care înfruntă răul şi nedreptatea porneşte din această seninătate a inimii ce bate la unison cu inimile celor ce îi sunt alături.
Călătoriile lui Tintin, cele în care suspansul se întâlneşte cu umorul de film mut, pare că sunt alcătuite din materia unui vis:precizia de detalii conferă itinerariului său o acuitate vizionară a privirii. Şi doar aşa Tintin şi Milou pot ajunge la un căpăt de drum ce este inaccesibil celor ce sunt învinşi de proprii lor demoni.
Şi poate că doar Indiana Jones şi Corto Maltese mai sunt aproape pe acest drum al aventurilor extraordinare, căci îi uneşte o vocaţie a descoperirii miracolelor ce îi înconjoară. Dar Tintin este cel mai senin dintre cei trei: puritatea sa este platoşa cu care se apără de rău şi de tulburările melancoliei. Reporter mirabil, el nu poate fi un personaj de roman noir, iar ritmul paşilor săi nu poate fi cel al marinarului cu cercel în ureche.
Ciclul lui Tintin este inseparabil de această expansiune a imaginaţiei demiurgice. Tintin şi Milou păşesc pe un pământ ce este doar al lor: Asemeni lui Joseph Conrad , cel din “Nostromo”, Hergé posedă acest geniu al ordonării spaţiilor imaginare. Lumile pe care le vizitează Tintin şi Milou întreţin cu realitatea documentabilă o relaţie de infidelitate fecundă. Oglindiri imprecise ale istoriei, ele sunt saturate de vocile ei.
Şi ce poate fi mai vizionar decât acest tărâm al Syldaviei unde ajung cei doi călători? Este ca ca şi cum Ruritania lui Hope s-ar întâlni cu timbrul lui Hitchcock, sub semnul megafoanelor naziste. Borduria devine, în breviarul tintinian, imaginea terifiantă a militarismului totalitar. Inocenţa întrevede chipul de meduză al cruzimii de stat. Proza grafică conferă aventurii profunzimea unei meditaţii etice.
Indiferenţi la timp, la păcat şi la trecere, Tintin şi Milou sunt închişi în cristalul de culori al visului lor: curajul şi solidaritatea veghează peste o lume ritmată de mister şi de taine. Iar în reveria ţesută de ei ne putem strecura discret şi noi, cei care vom muri, spre a ne contopi cu nemurirea stângace a nevinovăţiei lor.
Ioan Stanomir
publicat inițial pe site-ul lapunkt.ro în luna martie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu