miercuri, 13 iulie 2022

14 iulie 1789 – demolarea Bastiliei!

 


 Credeați că Bastilia a fost  demolat de  revoluționarii furioși?

Que nenni... cum ar fi spus francezii acum 200 de ani!


În seara  zilei de 14 iulie 1789, abandonată - la grămadă -  de temniceri, prizonieri și revoluționari,  Bastilia este vizitată de  „patriotul” (cum se auto-intitula)  Pierre-François Palloy, de meserie antreprenor. Îl urmau 400 de muncitori hotărâți, cu mânecile suflecate și cu târnăcoape în mâini,  care au început să demoleze  Bastilia  chiar din acea seară !

Abia după două zile  Palloy avea să fie desemnat, de către Adunarea Constituantă, drept « demolator oficial ».

Demolarea, la care au lucrat, zi de zi, între 400 și 1200 de oameni, s-a încheiat la finele lunii iulie 1790. Dar, ca un adevărat întreprinzător, Palloy a dat ordin ca fiecare piatră  - blocuri de 100/60 cm - din zidul  Bastiliei, fiecare za din lanțurile podului suspendat și, în general, fiecare obiect reutilizabil,   să fie recuperate  cu grijă și depozitate  în magaziile firmei sale.


 
Ulterior a angajat sculptori care au realizat din blocurile de piatră sute de  machete la scară redusă ale Bastiliei, pe care le-a trimis noilor autorități:  deputați, primari, șefii nou-înființatelor departamente etc.  Machetele erau semnate, discret dar vizibil, cu dalta, «  Palloy Patriote ».



Din   zalele lanțurilor și din zăbrelele de la ferestrele temnițelor  a dispus să se forjeze chei, insigne,  inele, brățări, mici  bijuterii fară altă valoare decât cea sentimental-revoluționară. Apoi, când a terminat „materiile prime”,  a tipărit pachete cu cărți de joc și a bătut  un fel de medalii comemorative ale căderii Bastiliei, rămase în conștiința colectivă drept  „medaliile Palloy”.

Om grijuliu, din blocurile de piatră recuperate de la Bastilia și-a construit nu una ci două locuințe:  prima în buricul Parisului, peste drum de imobilul Adunării Naționale și  a doua (care a rezistat până în zilele noastre)  la Sceaux, un orășel de lângă Paris.

În fine, grosul pietrelor recuperate au fost vândute și au  servit la construcția a  numeroase noi clădiri de locuit din Paris și mai ales la edificarea podului Concorde, peste Sena,  inaugurat în 1791.

În iunie, același an,  Pierre-François Palloy primește titlul de « Erou al Revoluției »,  alături de alți 953 cetățeni, pentru « cucerirea » Bastiliei.

Ca urmare, un an mai târziu, va fi însărcinat de noile autorități să amenajeze donjonul Templului,  pentru a-l întemnița acolo pe regele  Ludovic al XVI-lea și familia sa.

 


Dar, acum 200 de ani era ca și astăzi, și viceversa.

În 1793, probabil ca urmare unui denunț  „patriotic”,  autoritățile au început să ancheteze demolarea Bastiliei și, după ce au verificat  actele contabile, au  constata că statul plătise antreprenorului  30 de luni de muncă,  deși demolarea se terminase după doar 12. În plus, mai încasase o grămadă de bani pe acele suveniruri și pe restul pietrelor vândute.

Procesul a durat mai mult decât sentința:  nici trei luni de închisoare, între 1893-1894.

După ispășirea pedepsei, Palloy s-a retras la conacul său din Sceaux și a trăit fericit până în 1835.  Când a murit, avea  80 de ani  (mult peste media de vârstă a epocii).  La un moment dat,  pentru că o ținea doar în banchete somptuoase, cu mulți invitați,  a terminat averea, și-atunci  a solicitat și chiar a primit  de la stat o pensie pentru merite deosebite!

Culmea ironiei,  proclamatul erou al revoluției anti-monarhice, în 1791, după Restaurație, în 1814, va fi medaliat cu Ordinul  Crinului, înființat de regele  Carol al X-lea.

 

Când mă gândesc că un distins istoric,  pe care îl prețuiesc foarte mult,  spune că istoria nu se repetă...

 

Dodo Niță



 

 

 

 

 

 

Niciun comentariu: