Cartea ilustrată pentru copii în anul 2021 – o retrospectivă în viziunea lui Paul Stoica

Daca institutional si functional anul 2021 a fost la fel de inert si nul la fel ca-n cele 3 decenii adunate de cand cultura a fost abolita in Romania, totusi ce ramane dupa acest an?

Evenimentele in zona ilustratiei sunt de ani de zile absente, practic neexistand nici ilustratori de anvergura, nici curatori, acest domeniu ramanand continuu intr-o absenta care nu a stanjenit, in definitiv, pe nimeni; dar anul asta s-a intamplat, totusi, o minune, italienii de la Bologna au la(n)sat in buricul Bucurestilor o oaza de ilustratie, o expozitie in aer liber cu cele mai importante nume din ilustratia italiana contemporana, eveniment dual temporal si temporar, Bologna-Bucuresti, dar cu totul evitat de toti cei care bat tobele ca se ocupa de literatura ilustrata pt copii; am mai scris despre asta la momentul oportun, dar acesta a fost evenimentul expozitional al anului, de neinteres.

Un alt eveniment de remarcat, ca raritate, dar care inainte de 1989 era o banalitate - expozitia de ilustratie a unui absolvent de grafica; este vorba de expozitia Irinei Motroc, absolventa unui master in acest an si care si-a urcat grafismele pe simeze, undeva, departe de sovaiala bucuresteana, intr-o galerie respectabila din Craiova (mai bine zis un spatiu cultural inimos), desi este inconjurata de carciumi realiste cu mirosuri picante de mici si mustar si zgomote de tarafuri populare; si n-a fost doar o expozitie, ci si o lansare de album, ce era urcat pe simeze, povestea domnului Ivan Turbinca, a fost pus si-ntre coperte, ceea ce e chiar o premiera in utimii acesti 30 de ani parca blestemati.

Tot ca eveniment marcant, dar dincolo de geografia umbroasa a Romaniei, mentiunea la "The Golden Pinwheel" pentru Alexandra Mirzac ce a participat in concurs cu un album editat anul trecut la Tate Publishing; apoi, in decembrie i-a fost deschisa o mini-expozitie si la Bucuresti, dar intr-un spatiu impropriu;

 

La capitolul ce ar fi fost bun, dar a iesit prost:

- expozitia curatoriata de Alexandru Ciubotariu de la Muzeul National de Istorie, dedicata unei presupuse descoperiri istorice, "155 de ani de BD in Romania", ceea ce insemna ca Romania devansase si Franta, si Statele Unite in aparitia acestui gen "literar", gafa fiind facuta, si ramasa permanent o rusine, din lipsa unei banale necunoasteri a definitiei atat de universale a benzilor desenate;

 

- editia aniversara "Dante - 700 de ani de la nastere", editata de Humanitas junior intr-o varianta prescurtata si acompaniata de ilustratii realizate de Mihail Cosuletu, insusi art directorul editurii Humanitas, dar, chiar daca se vede clar ca prezenta sa in acest rol de prim plan estetic a adus editurii, de peste 10 ani, o alta alura vizuala, acest Dante este nascut sec, un malnutrit scapat din seceta, si pentru o comparatie concreta puteti pune in paralel editia romaneasca si cea italiana ilustrata de Marco Somà;

 

Si  daca tot l-am evocat pe Dante, un eveniment de memorat s-a petrecut la Roma, in acest octombrie abia trecut, cand a fost organizata de Accademia di Romania si ICR Roma o expozitie numita "Dante ilustrat de copii" cu prezenta exclusiva a copiilor ce au participat la atelierele de creatie ale galeriei bucurestene Basil;

 

Tot vociferam anii trecuti ca Ro nu produce romane grafice, si iata ca 2021 ne-a adus in sfarsit unul, pe o tematica generoasa si chiar necesara ca naratiune, anii comunismului tarziu vazuti de un soim al patriei, dar realizarea a deviat in mediocritate, dovedind clar nepriceperea in primul rand a editorilor, care nu au intervenit nici pe text - sunt secvente cand in baloane apar explicatii redundante, vizibile prea direct in ilustratie, iar textul in sine n-are prea mare valoare literara; nefericita ilustratie digitala nici ea nu aduce un aport estetic, iar stilul, la propriu copiat din animé, e hilar in multe ipostaze, dar mare pacat pt aceasta ratare editoriala, cartea contine fragmente de istorie realista, desi subiective, personale, cu siguranta imprumutate din biografia autorului, care, detine, totusi, un talent al observatiei si al reajustarii memoriei, dar care n-a fost dirijat profesionist de editor;

 

Traducerile. bunatati de luat acasa:

- subiectiv, pun pe primul loc "Fetita si ploaia" de la Ed. Cartea Copiilor, ilustratia este prea poetica pentru a nu imblanzi si cea mai decupata inima nepasatoare;

 

- si daca tot am inceput cu Cartea Copiilor - neaparat volumul 4 din Corto Maltese, Celticele, o lectura pentru orice varsta; pentru fanii BD si/sau ai istoriei un excelent biopic dedicat Monseniorului Vladimir Ghika, stilul este pasabil, dar povestea e zdruncinatoare, si tot cu eticheta "neaparat" este si volumul ilustrat de Beth Krommes, "Cer de-albastru", stilul grafic este o experienta vizuala incantatoare, absolut fascinanta si fara a da masura de marketing cuvintelor;

 

- de la Frontiera au venit doua carti care ar trebui sa fie absorbite imediat in portofoliul scolar - "Haiku siberian" si "O suta de ani in casa noastra" (cea din urma chiar o lectie completa de viata, nu doar de istorie); am spus deja ca personal nu mi-a placut Haiku siberian, dar cartea are o insemnatate istorica profunda care se impune pana si capriciilor mele senzitive;

 

- la marea editura adorata de toti scriitorasii romani, din noianul de maculatura publicat in anul trecut, se desprind totusi doua titluri ce le-ar sta bine chiar intr-o lectura obligatorie - celebrul eseu al lui Daniel Pennac - "Ca un roman", celebru de acum 30 de ani, dar, ma rog, in Romania ajung mai greu cartile bune, si ceva mai nou, best-seller-ul anului 2019, un fel de Saint-Exupéry contemporan, "Baiatul, cartita, vulpoiul si calul", o lectura usoara, dar care atinge subiecte esentiale ale vietii, stilul grafic este si el lejer, aproape caligrafic,, iar cartea in sine este un obiect estetic (cunosc varianta franceza, sper ca si-n Ro a aparut in aceleasi conditii grafice);

 

- pfaaa, era sa uit de alta aparitie frontierista - "Albinele", de cert succes productiv in mintea oricarui cititor;

 

Cartea autohtona,  anunturi,  ce va ramane si peste 50 de ani.

- Ca de obicei, putine aparitii de calitate, cum am tot spus, doar o singura editura din Ro se lupta, atat cat poate, sa croiasca, la propriu, carte ilustrata, carte frumoasa din orice unghi si inaltime privita, dar asta nu inseamna ca nu mai apar si alte carti temerare, dar cu totul intamplator:

 

- In sfarsit, un Caragiale cu adevarat ilustrat, nu chiar la nivelul lui Eugen Taru, dar nivelul ludic este prezent: Momente si schite, ilustrat de Diana Tivu, editat de Corint junior;

 

- O  aparitie atipica vine de la IDEA clujeana, o editura de nisa, specializata pe teorie sociologica si estetica, ce au editat un volum ilustrat de o debutanta, Lucia Marneanu, o piesa de teatru pe tema bullyingul adolescentilor, desi coperta este esuata clar, interiorul contine o mise en scene expresiva, si cu siguranta pe alt format, ar fi avut o alta vizibilitate in ansamblu;

- De notat si aparitia mai consistenta a lui Stefan Georgescu, acel Stefan G. deja cunoscut din Fabulafia, nu stiu daca chiar a fost debutul sau editorial, dar volumul de la Frontiera, "Cartea omuletilor", incanta printr-o atmosfera vizuala efervescenta;

 

- tot la Frontiera de semnalat un dublu debut - Brad Florescu la tastatura si Matei Alexandrescu la penel, adica un autor deja cunoscut din alte medii si rasuciri filosofale, si un june artist plecat la Viena sa invete artele, s-au smucit amandoi sa va fiarba mintea cu o carte de povesti, chiar povesti-povesti, clasice si usor de inghitit, nu va tremura nici laringele la lectura, nici cerebelul sa le intelegeti - "Ce a facut marchizul cand a aflat";

 

 

Iar  acum intram in zona principala, cartile fierbinti ale anului:

- reeditarea Ninei Cassian, Roșcată-ca-Arama si cei sapte soricari, ilustrata intr-o dinamica aparte de Andrei Tache, pentru cei mici poate fi si o excelenta carte interactiva, te impinge tragi soricarii aia de coada sau de mustati;

 

- o noutate istorica ofera Fabulafia, nu doar prin debutul ei ca editura, dar pentru prima oara un ilustrator strain publica in Romania pe un text autohton, temerarul este spaniolul Kim Amate, alt nume deja cunoscut din Fabulafia, iar volumul excelent ilustrat se numeste "Cine locuieste aici?", pe un text de Laura Pamfiloiu, personal, textul imi pare siropos, are o lirica intima, asta e clar, dar ilustratiile tocmai ca produc vartejul necesar unei calatorii senzoriale, scoate privirea din melancolia cuvintelor si o duce in straturi diverse;

 

- iar cartea anului, ca titlu e de nepronuntat, cel putin pt mine, dar o sa revin cu imagini intr-o postare speciala, provine din zona editoriala de lb maghiara, semnata de Szabo Eniko si ilustrata aristocratic de Karda Zenko, de mult, de foarte de mult timp, de la papusile Lenei Constante de acum peste 40 de ani, o carte editata in spatiul romanesc nu a mai continut personaje si decoruri ca obiecte, Karda Zenko optand pentru ceramica in a reda o lume fantastica, hiperbolica, fastuoasa, dar trebuie sa revin cu ilustratiile pentru a o intelege mai bine.

 

Cam asta a fost anul 2021 in varianta sa restransa, dar onorabila; desigur, pe langa imensa cantitate de maculatura au fost si cateva aparitii decente, dar care n-au trecut limitele banalitatii, important este sa nu trecem cu ochii inchisi pe lana putinele intamplari solare ale ilustratiei romanesti.

 

Paul Stoica