Colecţii şi colecţionari

 Luna ianuarie este, de obicei, una neprielnică apariţiei unor noi titluri de cărţi sau benzi desenate. Aşa încât vă propun, în perioada următoare, să vorbim despre colecţii şi colecţionari.

 Primul colecţionar din viaţa mea, l-am cunoscut prin 1984-1985:  Viorel Pîrligras. Îşi ţinea colecţia într-o valiză de lemn, sub pat. Când a desfăcut valiza, mi-au ieşit ochii din cap, ca în desene animate:  

zeci de reviste Luminiţa, Arici Pogonici, Cravata Roşie, din anii 60, albumele BD de la editura Ion Creangă sau Stadion, din anii 70.  Noi-nouţe, pentru că le cumpărase, el sau părinţii săi,  de la chioşc/librărie, nu de la anticariat.

Aveam şi eu acasă câteva sute de reviste Cutezătorii şi Pif Gadget, la care fusesem abonat, dar revistele mele nu se comparau cu ale lui Viorel, conform proverbului „Iarba vecinului e mai verde decât a mea”.  Atunci m-am îndrăgostit, iremediabil, de Livia Rusz, Puiu Manu, Radu Duldurescu şi Mircea Possa. În fine, de micile lor bijuterii grafice, pe Livia Rusz şi Puiu Manu aveam să-i cunosc în persoană mulţi ani mai târziu.

Spre deosebire de mine, Viorel avea un obicei sănătos: nu împrumuta cărţile sau revistele sale. Aşa încât, când am scris prima variantă a Istoriei BD, prin 1987-1988, mă duceam la el acasă şi stăteam ore în şir pe patul lui, citind şi conspectând  revistele nostalgiei, în timp ce Viorel desena  la masa de la fereastră. Ce timpuri frumoase...

Ulterior am devenit şi eu colecţionar, şi aşa am avut ocazia să cunosc mulţi colecţionari de benzi desenate. Foarte puţini colecţionează, chiar şi astăzi BD românesc, majoritatea au colecţii impresionante de albume BD franco-belgiene sau de comics-uri şi romane grafice americane.

Unul dintre cei mai tari colecţionari este  L.C., realizator TV la Bucureşti. Are doi pereţi, unul în living şi celălalt în dormitor acoperiţi de etajere pline cu – probabil – peste o mie de albume, atât franco-belgiene dar şi americane. Atenţie, vorbim aici de Hal Foster, Burne Hogarth, Will Eisner, de comics-uri nici nu vrea să audă.

Evident, colecţionează albumele tuturor autorilor pe care i-a citit, copil, în Vaillant şi apoi în Pif Gadget: Hugo Pratt, Paul Gillon, Poivet, Cheret, Coelho,  Cezard etc.

Colecţionita l-a cuprins înainte de 1989, aşa încât rupea paginile din Vaillant şi Pif Gadget şi le lega sub formă de albume,  pe serii şi personaje:  Corto Maltese,  Ragnar le Viking, Arthur le Fantome, Ayak le loup blanc etc etc.

 În fine,  aşa cum ştiţi,  eu sunt adeptul principiului napoleonian „O imagine valorează cât o mie de cuvinte” aşa că, în cele ce urmează,  vă voi prezenta colecţia de albume a unui bedefil ieşean: 

 

Aşa cum se poate vedea, serii complete şi integrale. Avantajul integralelor este că ocupă spaţiu mai puţin în bibliotecă, costă mai puţin decât dacă ai cumpăra albumele unul câte unul şi, de multe ori, conţin şi dosare cu informaţii şi desene de multe ori inedite ale autorului respectiv.

Mini-concurs: cine are spirit de observaţie şi observă patru albume BD româneşti pe etajerele acestei colecţii va primi un set de cărţi poştale franceze cu personaje de benzi desenate. 

Dacă şi dvs. doriţi să ne vorbiţi despre colecţiile dvs, sunteţi bineveniţi pe aceste blog, cu texte şi imagini.

În ceea ce mă priveşte, nu am nici pe sfert din această colecţie de albume franco-belgiene. Fiind mai eclectic în gusturi, dar şi pentru că mă  interesează, pentru studiile mele,  să ştiu cât mai multe despre istoria BD-ului francez dar, evident, nu totul, foarte rar cumpăr serii întregi sau operele complete ale unuia sau altuia dintre autori. 

Totuşi, cumpăr cu plăcere albumele unor  autori precum Herge, Uderzo, Franquin, Dany, Mezieres, Loisel, Plessix, Giardino, Greg, Tabary, Rosinski, Plessix, Hermann, Dethorey, Pratt,  Loisel şi mulţi dintre autorii de la editura Dupuis. Plus vreo 200 de albume franco-belgiene care vorbesc despre România şi români.