Miracol de Crăciun: „Cipi, acest pitic uriaş”

Conform internetului, în Islanda există o tradiţie deosebită. În ziua dinainte de Crăciun oamenii îşi oferă unii altora cărţi, pe care le vor citi chiar în ajunul Crăciunului.

Frumoasă tradiţie, mai ales că în Islanda orice locuitor mai mare de 6 ani citeşte cel puţin o carte pe an (spre deosebire de România, unde unul dintre doi locuitori ai plaiurilor mioritice nu a citit în viaţa lui o carte). Ca să nu mai vorbim că unul dintre 10 islandezi a publicat cel puţin o carte în viaţa lui. Dar asta-i altă poveste...

Am hotărât ca în această seară să respect tradiţia islandezilor şi, în loc să mă uit la televizor,  mi-am dăruit singur o carte, pe care voi începe s-o citesc imediat după această postare.

 E vorba de o carte care îmi este foarte dragă... Am citit-o când eram mic, am recitit-o în anii 2000 când am cunoscut-o pe doamna Livia Rusz, am mai citit-o încă o dată când am scris monografia celebrei artiste. 

Dar, în această seară,  voi reciti o carte veche şi nouă în acelaşi timp:  veche pentru că textul lui Fodor Sandor este neschimbat, dar nouă pentru că ilustraţiile sunt complet noi şi multe dintre ele inedite, în compoziţie dar mai ales în realizare.

Această nouă ediţie a peripeţiilor Piticului Cipi a fost desenată special pentru publicul maghiar. După cum ştiţi, doamna Livia s-a mutat în Ungaria în 1987 şi, deşi avea aproape 60 de ani, a luat viaţa de la zero şi a realizat o nouă operă grafică.

Aşa cum se poate vedea, Piticul Cipi este mai matur, fapt datorat desenului pictural practicat la vârsta plenitudinii artistice  de doamna Livia Rusz.

Marea surpriza a fost pentru mine, şi sper şi pentru dumneavoastră,  cea de-a cincea povestire, Cipi şi prostul cel rău, care, după câte ştiu, nu a fost niciodată publicată în româneşte.

Excelentul volum, impecabil tipărit -  în întregime în  culori (164 pagini format 20x23 cm) -  a apărut la editura Agora, unde poate fi comandată pentru doar 29 de lei.

În opinia mea, noua ediţie a cărţii Cipi, acest pitic uriaş de Fodor Sandor şi Livia Rusz este una dintre cele mai frumoase cărţi care au apărut în acest an în România.

Singurul bemol al acestei frumoase cărţi este faptul că numele doamnei Livia Rusz nu este menţionat pe copertă, aşa cum a făcut editura Alexandra pentru ediţia în limba maghiară.

Cred că toată lumea este de acord că excelentele poveşti ale lui Fodor Sandor nu s-ar fi bucurat de atâta succes şi nu ar fi perdurat până astăzi fără desenele unice ale Liviei Rusz. Dovada cea mai bună este şi faptul că niciodată nu a apărut vreo poveste cu piticul Cipi ilustrată de vreun alt grafician, la cererea expresă chiar a scritorului.

Dar, în fine, îi iertăm pe editorii de la Agora pentru această scăpare, deoarece ne-au oferit o  incomensurabilă bucurie, chiar de Crăciun.  

Să sperăm că vor reedita şi celelalte  capodopere ale literaturii pentru copii  atât de frumos ilustrate de Livia Rusz, dar pentru asta trebuie susţinuţi de către noi, cititorii.
Cipi, acest pitic uriaş este un minunat cadou, dragi prieteni,  cu care să vă răsfăţaţi, sau să vă răsfăţaţi copii...