HAC! nr. 25 – eveniment editorial al anului BD 2016!

Quadrat în 1996, Carusel în 2005, HAC! în  2016…

A trebuit să treacă 20 de ani de la prima încercare de editare a unei adevărate reviste de benzi desenate,  pentru a putea ţine în mâini o revistă BD demnă de acest nume.

Dar Quadrat avea prea puţine pagini, Carusel prea multe BD americane, în timp ce  HAC!  are 64 de pagini şi exclusiv BD româneşti…

Odată cu nr. 25,  HAC! nu doar trece la o apariţie lunară, aşa cum se editează  majoritatea publicaţiilor  europene de benzi desenate,  ci mai ales se transformă într-o adevărată revistă, cu mai multe poveşti,  desenate de mai mulţi autori…

Astfel,  continuă seria de bază a revistei, Harap Alb Continuă…,  şi marea surpriză este reapariţia unui personaj cunoscut din primele numere.

 

(c) HAC!BD

Continuă şi seria  TFB, care a apărut iniţial  în paginile unei reviste separate, dar continuă cu un... prolog, pentru că acţiunea noului episod se desfăşoară în anul în care staţia spaţială Media Manzana abia era dată în folosinţă.

 

(c) HAC!BD

Universul HAC se extinde cu  un nou episod din romanul foileton Haiganu.Furia oarbă, semnat de talentatul Marian Coman, dar şi cu o nouă mini-serie BD,  Fluviul Şoaptelor,  în care tânărul Beniamin Vasile desenează cu un grafism personal, cu vagi influenţe manga, peripeţiile lui Zourazi şi Titilă.

 

(c) HAC!BD

Continuă şi ineditul -  atât grafic cât şi scenaristic – roman grafic Ştima Apelor şi reapare Deblo-cat,   motanul descurcăreţ care deblochează orice situaţie.

Invitatul de onoare (intervievat, de altfel, de Marian Coman) al acestui memorabil nr. 25 este Viorel Pîrligras, care desenează, în sfârşit, un nou episod din întâmplările miticului Fergonaut,  şi i se republică, după peste 30 de ani,  excepţionala naraţiune grafică Poarta. Aceasta, apărută iniţial în almanahul Anticipaţia 1983, slab tipărită  într-o culoare maronie, este bine  pusă in valoare de culorile spaniolului Daniel Rosa Duran.

 

(c) HAC!BD

Aş dori  să deschid aici o paranteză.

După anii 2000,  Viorel Pîrligras, unul dintre cei mai promiţători desenatori BD ai anilor optzeci, intrase într-un con de umbră, nemaifiind publicat aproape  pe nicăieri.

Atunci, în revista Nautilus din februarie 2013,  am publicat o "Schiţă de portret bio-bibliografic a lui Viorel Pîrligras", în care îndemnam editorii să-şi îndrepte atentţa asupra extraordinarei opere grafice a desenatorului.

Apelul mi-a fost auzit (citit)  de către redactorul şef al revistei Nautilus, în acelaşi timp şi redactor responsabil al revistei tipărite CPSF – Anticipaţia care, după numai câteva luni, îi publică în  paginile revistei o continuare a celebrei BD Vânătorii de mutanţi,  iar apoi publică, în serial,  o excelentă BD desenată de Viorel în anii 80 şi rămasă inedită până la momentul respectiv, Zona de Vest…

Se pare că şi editorul revistei HAC! mi-a auzit apelul şi iată, publică, în condiţii excepţionale, banda desenată Poarta, despre care scriam, în articolul “100 cele mai frumoase BD româneşti”  apărut în mai 2016,  tot în revista Nautilus: “Excepţionala poveste a doi umanoizi care trec dintr-un univers paralel în lumea noastră, printr-o poartă imaterială şi atemporală, rămâne până astăzi un exemplu de grafism realist şi de punere în pagină modernă. »

Deşi se apropie de 60 de ani,  Viorel Pîrligras - pe lângă  numeroase foarte bune BD inedite - are potenţialul de a crea unele noi, spre bucuria noastră,  a bedefililor. Să sperăm că editura HAC!BD îi va publica în continuare şi alte proze grafice.

Să sperăm şi că mâna întinsă de cel mai important editor BD de la noi, îl va scoate pe Viorel din marasmul în care se scufundase în ultimii ani,  şi mai ales din anturajul dubios în care intrase, lângă  alţi doi autori BD frustraţi, un al treilea labil psihic şi un sfertodoct palmiped, alături de care coborâse atât de mult încât ajunsese să miştocărească  şi să dea lecţii de desen maeştrilor  benzii desenate româneşti, sau să-şi  insulte foştii prieteni într-o manieră grobiană, total neaşteptată din partea unui om care primea premiul Uniunii Scriitorilor în anii 80.

Revenind la HAC !,   constat cu bucurie că, în sfârşit, în septembrie 2016 a apărut revista pe care şi-o doreau majoritatea bedefililor români. Faptul că e al 25-lea număr al unei publicaţii apărute în  2012,  este o garanţie de continuitate,  şi încurajez cititorii interesaţi să se aboneze la această revistă (doar 95 de lei pentru 10 numere pe an) pentru a garanta şi ei editorului că există un interes pentru revista sa!

Am aflat cu tristeţe că entuziastul editor EAT Comics din Cluj a aruncat prosopul. Fanii neconsolaţi vor urmări The Walking Dead la televizor, sau vor cumpăra revistele în engleză, dar pe cititorii de poveşti fantastice desenate îi îndemn să-şi îndrepte atenţia asupra revistei HAC !. Le garantez că nu vor regreta.

Revista HAC ! a intrat, în anul de graţie  2016, în TOP 3  al celor mai frumoase reviste BD apărute în România post-comunistă, alături de Quadrat şi Carusel !

Notă. 25 de bile albe merită şi excepţionala  copertă a revistei,  nu doar  desenată vintage de Andrei Moldovan (cu personajele create grafic de Bogdan Chelaru),  dar şi  machetată în spiritul Golden Age al comic-ului american. Chapeau !