Un plagiator fără caracter

 Ani de zile m-am întrebat de ce trenul din această BD urcă dealuri şi coboară văi, între Crivina şi Periş, când eu am străbătut ruta respectivă  de zeci de ori şi ştiam că drumul e drept ca-n palmă.

 

Apoi, întrebarea a fost înlocuită de o senzaţie de deja vu şi mi-am adus aminte unde mai văzusem imaginile respective: în revista Pif.

Am dat uitării faptul, mai ales că ştiu şi alţi desenatori BD care au mai tras cu ochiul în revista Pif. Da,  dar aceşti desenatori nu s-au apucat să dea lecţii de moralitate altora,  sau să-şi  demoleze confraţii, cum a făcut plagiatorul nostru.

În anii 70, un puşti a câştigat locul întâi la un concurs organizat de revista Cutezătorii. Un alt desenator, şi el cititor de reviste Pif, s-a dus la redacţie cu revistele respective şi a arătat redactorilor toate casetele pe care le copiase puştiul premiat. Organizatorii  i-au retras premiul puştiului, un radio cu tranzistori, sau aşa ceva,  şi l-au mângâiat  şi cu un dupac după ceafă.  

Plagiatorul nostru a participat cu banda desenată de unde am extras casetele incriminatoare la un concurs organizat de editura All la începutul anilor 2000,  a câştigat marele premiu şi a încasat 10 milioane lei -  vreo 3-4  salarii bune de azi.

Ce ar fi dacă editorul ar afla de plagiat,  i-ar retrage premiul şi i-ar cere şi banii înapoi?

Iată deci stimaţi cititori, cine dă lecţii de moralitate:  Darth Vader al benzii desenate.

L-am cunoscut acum 30 de ani pe  tânărul padawan. L-am admirat şi am scris în toate cărţile mele că a fost unul dintre cei trei reformatori ai benzii desenate româneşti în anii 80, abordând subiecte şi stiluri grafice nemaivăzute la noi (inspirate şi ele de revistele franţuzeşti Pilote şi  Metal Hurlant, dar asta e altă poveste). Continui să susţin şi astăzi acest fapt.

Am fost (am crezut că am fost) prietenul său vreme de 25 de ani şi am făcut nenumărate lucruri deosebite împreună:  reviste, cărţi, edituri şi saloane, de care s-au bucurat mulţi desenatori şi şi mai  mulţi cititori.

În ultimii ani însă, am asistat  cu sideraţie  la trecerea sa de partea întunecată a Forcepsului artistic.  Orbit de frustrări şi ură, invidios pe  prietenii şi colegii săi de pasiune, care au reuşit ceva în viaţă, ucenicul  Jedi s-a luat la luptă cu Obi-Wan Kenobi al benzii desenate româneşti, dar şi cu Luke, propriul său fiu spiritual.  Bineînţeles, şi-a tocit sabia-laser în granitul indestructibil al reputaţiei  maestrului,  care îşi continuă triumfal drumul spre nemurirea artistică, în timp ce Darth Vader nu a mai ajuns niciodată un adevărat Jedi, s-a  ascuns în spatele măştii negre a miştoului penibil şi  chiţăie pe pagina de facebook urât mirositoare a  unui alt frustrat, dar  sfertodoct, alături de Darth Maul şi Darth Sidious.

Fiul său spiritual, chiar dacă nu-l cheamă în realitate Luke, l-a iertat,  şi am certitudinea că, atunci când aţa de pe mosor i se va apropia de sfârşit, va regreta şi el minciunile şi calomniile emise, dar va fi prea târziu.

Plagiatorul nostru talentat rămâne în Istoria Benzii Desenate Româneşti (editura Vellant, 2010, 2011) dar nu şi în  memoria afectivă a semenilor săi.

Stimaţi cititori, partea a doua a acestui articol este un pamflet şi trebuie citită  ca atare (nu şi prima parte, pentru care plagiatorul va da seamă, mai devreme sau mai târziu).

Cei cărora nu vă plac pamfletele,  vă dau întâlnire pe această pagină după Sfântul Nicolae.

Ceilalţi, care preţuiţi dreptatea şi adevărul, aveţi puţintică răbdare, mai sunt desenatori care se fac vinovaţi de malpraxisul artistic, dar au nesimţirea să dea lecţii de moralitate altora.