Benzi Desenate: Bookfest – sărbătoarea cărţii şi a prieteniei

Împreună cu Lia Faur şi Alex Ştefănescu

Una din marile mele bucurii este să văd oamenii care pleacă de la Bookfest cu plasele pline de cărţi. De fiecare dată când vin la târgul de carte ajung la Romexpo pe la ora 12,00, şi mulţi cititori deja şi-au terminat cumpărăturile şi se retrag spre case, poate cu buzunarele mai goale, dar în mod sigur cu sufletele pline de bucurie.

În afară de faptul că la Bookfest pot să cumpăr cele mai noi apariţii editoriale, de multe ori nu doar cu vreo reducere de preţ dar mai ales cu autograful autorilor preferaţi, ca să nu mai vorbesc că aici găsesc multe cărţi ce nu ajung niciodată în cele 2 librării care au mai supravieţuit în urbea natală, a doua mare bucurie este să mă întâlnesc cu prieteni din Bucureşti şi din ţară.

De exemplu, Bookfest şi Gaudeamus sunt singurele ocazii în care mă pot întâlni, uneori chiar şi să bem o bere, cu Horia Nicola Ursu, patronul editurii Millennium, tocmai din Satu Mare. Nici anul acesta nu am ratat ritualul consacrat şi am avut ocazia să-i salut şi pe Michael Hăulică, Ona Frantz, Eugen Lenghel, familia Ghidoveanu, Florin Pâtea, Bebe librarul...

Am asistat şi la câteva lansări. De exemplu, la editura Polirom, Ruxandra Cesereanu şi-a lansat cel mai nou roman, Un singur cer deasupra lor. Dar eu i-am cerut dedicaţie pe Nebulon, pentru că în acest volum scrie şi despre... Corto Maltese.

Dintre toate lansările la care am participat (prea puţine, din păcate) cea mai spectaculoasă mi s-a părut cea de la editura All, care a adunat la un loc trei muşchetari din „periculoasa” companie a criticilor literari: Dan C. Mihăilescu, Daniel Cristea Enache şi Alex Ştefănescu.

Lansarea volumului Convorbiri cu Alex Ştefănescu. L-aţi recunoscut, în mulţimea de cititori, pe Bogdan Petry?

Ioana Revnic

Cei trei au prezentat volumul Ioanei Revnic, Convorbiri cu Alex Ştefănescu, cartea în care, conform tinerei şi simpatice autoare, “Alex. Ștefănescu spune adevărul, tot adevărul și numai adevărul” despre viaţa şi opera sa. În plus, după cum vedeţi, coperta cărţii este desenată de Bogdan Petry, cunoscut caricaturist şi autor de benzi desenate.

Îl citesc de multă vreme pe Alex Ştefănescu, mai întâi în România Literară iar mai apoi în Adevărul (unde sunt coleg de blogosferă cu domnia sa) şi cumpăr în mod curent cărţi recomandate în articolele sale. Am avut şansa (mulţumesc, Adrian) să-l cunosc şi personal, şi confirm faptul că este la fel de spumos şi simpatic în realitate ca şi în scris.

În anii 80 am fost prieten (şi ucenic literar neascultător) al celui mai mare scriitor umoristic din ţară, Vlad Muşatescu. Ei bine, umorul şi bonomia sa le (re)descopăr - cu aceeaşi indimenticabilă plăcere - la Alex Ştefănescu.

În fine, în aceeaşi zi, am fost îmbiat de nea Gheorghe Florescu (da, chiar el, celebrul autor al Confesiunilor unui cafegiu) să gust din nu mai puţin celebră licoare fermecată a sa (mulţumesc încă o dată, Adrian). Probabil inspirat de simpaticele prezenţe feminine care îl anturau, domnul Florescu ne-a vorbit numai în...versuri, dovedindu-se un interlocutor şarmant şi amuzant.

Ziua s-a încheiat în apoteoză, cu lansarea albumului de benzi desenate Amintiri din copilărie. Povestiri, desenate de Şerban Andreescu, după opera lui Ion Creangă, album prezentat de profesorul Adrian Cioroianu, un mare colecţionar de benzi desenate.

Am scris deja despre album, nu voi mai reveni. Personal îl consider o lectură indispensabilă tuturor bedefililor de la noi, în biblioteca mea el tronând la loc de cinste alături de albumele unui Puiu Manu, Livia Rusz, Tamba, Ileana Surducan, Vali Ivan sau Andrei Moldovan (primele 4 numere din revista Harap Alb continuă au fost reunite de curând sub forma unui album).

Ultimele două albume ale lui Şerban Andreescu, cel de mai sus şi Inimă de broscuţă, ar trebui să reprezinte un model de urmat pentru toţi tinerii autori care doresc să trăiască din benzi desenate. Aşa cum o propoziţie trebuie să aibă subiect şi predicat, la fel şi o bandă desenată trebuie să aibă un subiect bun, susţinut de un desen cel puţin la fel de bun, pentru a putea fi cumpărată de un număr cât mai mare de cititori.

Aş vrea să sper că, începând cu 2010, s-a terminat cu aserţiunile de genul „nu există bandă desenată românească”, „nu există public de BD”, „nu există editori de BD”, „desenatorii nu sunt plătiţi” (se aude, Viorel P.?).

La lansarea albumului lui Şerban Andreescu am avut plăcerea să salut autori de BD precum Ionuţ Popescu şi Octav Ungureanu, pe bedefilul Ştefan Somogyi, pe cel mai curajos editor BD, Mihai Ionaşcu, dar şi doi jurnalişti de la Radio România, Marius Tiţă şi Ştefan Ghidoveanu.

Din ceea ce s-a discutat la lansare trebuie reţinut faptul că editura Adenium urmează să publice, în viitorul apropiat, un album cu Poveştile lui Ion Creangă şi volumul doi din Inimă de broscuţă, ambele desenate de Şerban Andreescu care, în acest moment, lucrează la adaptarea în BD a unui alt mare clasic al literaturii române.