Este
un ciclul natural al vieţii artistice (dar nu numai) de a se reveni periodic la
marile valori ale înaintaşilor.
Limitându-mă
strict la domeniul benzii desenate, în
2011 Alexandru Ciubotariu a transformat colecţia Radio Prichindel, cuprinzând
adaptări radiofonice şi grafice ale operelor literare - aparţinând unor scriitori
clasici străini - într-una de benzi
desenate, în 2012 Mihai Ionaşcu şi echipa sa au lansat revista de benzi
desenate Harap Alb continuă… şi iată
că acum, tânăra dar ambiţioasa editură Adenium din Iaşi, oferă cititorilor de vârstă şcolară (şi nu numai
lor) reîntâlnirea cu cel mai cunoscut scriitor al copilăriei noastre, Ion
Creangă, tot sub formă de benzi desenate.
Pentru
a realiza acest lucru, ei au colaborat cu unul dintre cei mai importanţi
artişti BD din România, Şerban Andreescu.
Pasionat
dintotdeauna de benzi desenate, în 1990 Şerban Andreescu schimbă meseria de
inginer cu cea de desenator şi este unul dintre puţinii graficieni care au supravieţuit turbulenţelor economiei
româneşti de tranziţie dar şi un autor complet şi complex de benzi desenate.
Andreescu, ca un adevărat profesionist, a abordat cam toate genurile benzii
desenate, de la cel creştin la cel erotic, şi mai ales a introdus în România un
nou gen, BD ninja. În toate benzile
sale desenate, şi nu sunt puţine, singura
constantă o constituie dorinţa sa permanentă de
autodepăşire.
În
2011 a publicat la aceeaşi editură Adenium, Inimă
de broscuţă, adaptarea unui roman scris de Gheorghe Vârtosu, abordând un
gen rar întâlnit la noi, cel al benzilor desenate cu personaje antropomorfe.
S-a achitat cu brio de această
provocare, primind felicitările bedefililor când, iată, ne surprinde cu
o nou reuşită, adaptarea Amintirilor
şi a câtorva povestiri scrise de Ion Creangă.
Aparent,
să adaptezi o lucrare literară existentă pare o sarcină uşoară pentru un
desenator, care nu mai trebuie să se lege la cap cu inventarea unei trame
inedite sau a unor noi personaje.
În
realitate, adaptarea grafică este foarte grea, pentru că cititorii care au
citit deja opera respectivă au în cap propria lor viziune asupra personajelor,
iar tu, ca autor, nu trebuie să-i dezamăgeşti.
Dar
Andreescu, ca un adevărat Uderzo al benzii desenate româneşti, nu semnează la
final o simplă adaptare ci o interpretare proprie a operei respective.
Personajele
sale sunt vii şi amuzante (a se vedea popa Oşlobanu sau beţivul cu nasul roşu),
îţi provoacă râsul doar când le vezi, şi râzi în continuare când citeşti şi
peripeţiile lor. Mama lui Nică este
neaşteptat de frumoasă, ba chiar Andreescu introduce şi naratorul – aflat la
vârsta maturităţii – în galeria de personaje, lucru inedit în BD-ul autohton.
Îm
fine, chiar şi unei povestiri grave cum
este cea a lui Moş Ion Roată, Şerban
Andreescu ştie să-i strecoare o doză de umor, doar prin rafinamentul grafic al
personajelor.
În al
doilea rând trebuie neapărat subliniată minuţiozitea cu care graficianul
reconstituie decorurile benzii desenate,
cadrul natural, casele ţărăneşti tipice, căruţele dar şi hainele personajelor,
lucru care nu decurge neapărat din opera
literară adaptată ci din documentarea suplimentară, reuşind să ne transporte într-o manieră ludică în epoca în care se
petrece acţiunea Amintirilor.
În al treilea rând, trebuie remarcată şi precizia cu care Liviu Antonesei şi Adriana Nazarciuc
au ştiut să decupeze, din opera marelui scriitor, exact acele dialoguri
spumoase şi amuzante pentru a realizare o adaptare cât mai veridică.
De
mai multe ori am folosit cuvântul “adaptare”. În fapt, aşa cum remarcă şi Liviu
Antonesei (o altă premieră, un scriitor cunoscut care prefaţează o bandă
desenată) este vorba de o interpretare
grafică a operei marelui povestitor.
Volumul
de benzi desenate “Amintiri din
copilărie. Povestiri” conţine, în afară de Amintirile propriu-zise şi următoarele povestiri: Păcală, Povestea unui om leneş, Prostia omenească, Moş Ion Roată şi Unirea, Ursul
păcălit de vulpe. Are 48 de pagini în culori şi coperţi cartonate, fiind
tipărit în condiţii excepţionale (în Italia).
El
reprezintă o carte indispensabilă în cultura generală a oricărui copil (aşa cum
scrie şi Liviu Antonesei în prefaţă, “nu urmăreşte să înlocuiască lectura minunatei
sale literaturi ca atare, ci numai să pregătească cititorul foarte tânăr pentru
o mai bună întâlnire cu textul lui Ion Creangă, povestitorul nepereche plecat
din Humuleştii Neamţului.”), o
reîntoarcere la copilărie pentru părinţii acelui copil şi un album de colecţie
recomandat oricărui bedefil.
Dodo
Niţă
2 comentarii:
Observ că apar tot mai multe lucrări BD în lb. română.
Oare este un semn că nr. celor pasionaţi de BD este în creştere?
Presupun că există şi o oarecare cerere (şi calcule economice), nu doar pasiune, în spatele acestor apariţii.
Poate Creangă va fi redescoperit astfel, de noile generaţii, mai mult atrase de imagine decât de text.
Trimiteți un comentariu