Ion Creangă în benzi desenate

 

Este un ciclul natural al vieţii artistice (dar nu numai) de a se reveni periodic la marile valori ale înaintaşilor.

Limitându-mă  strict la domeniul benzii desenate, în 2011 Alexandru Ciubotariu a transformat colecţia Radio Prichindel, cuprinzând adaptări radiofonice şi grafice ale operelor literare - aparţinând unor scriitori clasici străini -  într-una de benzi desenate, în 2012 Mihai Ionaşcu şi echipa sa au lansat revista de benzi desenate Harap Alb continuă… şi iată că acum, tânăra dar ambiţioasa editură Adenium din Iaşi, oferă  cititorilor de vârstă şcolară (şi nu numai lor) reîntâlnirea cu cel mai cunoscut scriitor al copilăriei noastre, Ion Creangă, tot sub formă de benzi desenate.

Pentru a realiza acest lucru, ei au colaborat cu unul dintre cei mai importanţi artişti BD din România, Şerban Andreescu.

Pasionat dintotdeauna de benzi desenate, în 1990 Şerban Andreescu schimbă meseria de inginer cu cea de desenator şi este unul dintre puţinii graficieni  care au supravieţuit turbulenţelor economiei româneşti de tranziţie dar şi un autor complet şi complex de benzi desenate. Andreescu, ca un adevărat profesionist, a abordat cam toate genurile benzii desenate, de la cel creştin la cel erotic, şi mai ales a introdus în România un nou gen, BD ninja. În toate benzile sale desenate, şi nu sunt puţine, singura  constantă  o constituie dorinţa sa permanentă de autodepăşire.

În 2011 a publicat la aceeaşi editură Adenium, Inimă de broscuţă, adaptarea unui roman scris de Gheorghe Vârtosu, abordând un gen rar întâlnit la noi, cel al benzilor desenate cu personaje antropomorfe. S-a achitat cu brio de această  provocare, primind felicitările bedefililor când, iată, ne surprinde cu o nou reuşită, adaptarea Amintirilor şi a câtorva povestiri scrise de Ion Creangă.

Aparent, să adaptezi o lucrare literară existentă pare o sarcină uşoară pentru un desenator, care nu mai trebuie să se lege la cap cu inventarea unei trame inedite sau a unor noi personaje.

În realitate, adaptarea grafică este foarte grea, pentru că cititorii care au citit deja opera respectivă au în cap propria lor viziune asupra personajelor, iar tu, ca autor, nu trebuie să-i dezamăgeşti.

Dar Andreescu, ca un adevărat Uderzo al benzii desenate româneşti, nu semnează la final o simplă adaptare ci o interpretare proprie a operei  respective.

Personajele sale sunt vii şi amuzante (a se vedea popa Oşlobanu sau beţivul cu nasul roşu), îţi provoacă râsul doar când le vezi, şi râzi în continuare când citeşti şi peripeţiile lor.  Mama lui Nică este neaşteptat de frumoasă, ba chiar  Andreescu introduce şi naratorul – aflat la vârsta maturităţii – în galeria de personaje, lucru inedit în BD-ul autohton.

Îm fine, chiar şi unei  povestiri grave cum este cea a lui Moş Ion Roată, Şerban Andreescu ştie să-i strecoare o doză de umor, doar prin rafinamentul grafic al personajelor.

În al doilea rând trebuie neapărat subliniată minuţiozitea cu care graficianul reconstituie  decorurile benzii desenate, cadrul natural, casele ţărăneşti tipice, căruţele dar şi hainele personajelor, lucru care nu decurge neapărat  din opera literară adaptată ci din documentarea suplimentară, reuşind să ne  transporte într-o manieră ludică  în epoca în care se petrece acţiunea Amintirilor.

În al treilea rând, trebuie remarcată şi precizia cu care Liviu Antonesei şi Adriana Nazarciuc au ştiut să decupeze, din opera marelui scriitor, exact acele dialoguri spumoase şi amuzante pentru a realizare o adaptare cât mai veridică.

De mai multe ori am folosit cuvântul “adaptare”. În fapt, aşa cum remarcă şi Liviu Antonesei (o altă premieră, un scriitor cunoscut care prefaţează o bandă desenată) este vorba de o interpretare grafică a operei marelui povestitor.

Volumul de benzi desenate “Amintiri din copilărie. Povestiri” conţine, în afară de Amintirile propriu-zise şi următoarele povestiri: Păcală, Povestea unui om leneş, Prostia omenească, Moş Ion Roată şi Unirea, Ursul păcălit de vulpe. Are 48 de pagini în culori şi coperţi cartonate, fiind tipărit în condiţii excepţionale (în Italia).

El reprezintă o carte indispensabilă în cultura generală a oricărui copil (aşa cum scrie şi Liviu Antonesei în prefaţă, “nu urmăreşte să înlocuiască lectura minunatei sale literaturi ca atare, ci numai să pregătească cititorul foarte tânăr pentru o mai bună întâlnire cu textul lui Ion Creangă, povestitorul nepereche plecat din Humuleştii Neamţului.”), o reîntoarcere la copilărie pentru părinţii acelui copil şi un album de colecţie recomandat oricărui bedefil.

 Dodo Niţă

(c) Adenium & Serban Andreescu