joi, 2 mai 2013

Blogurile adevarul.ro




Marga Ştefănescu
În caz că nu aţi aflat deja, din luna martie mi s-a oferit ocazia să  scriu pe platforma de bloguri a cotidianului Adevărul despre pasiunea noastră comună, banda desenată,  precum şi despre creatorii săi. Vă invit să le lecturaţi şi, dacă vă plac, puteţi chiar  să daţi like.
În această săptămână,  de exemplu, puteţi citi un articol (documentat atât prin tehnica interviului cât şi direct la sursă, la publicaţiile de la Biblioteca Academiei din Bucureşti) despre viaţa şi opera doamnei Marga Ştefănescu, singura autoare BD centenară din lume.
De asemenea, mai găsiţi articolele mele în revista on-line nautilus.ro.


Îmi doresc prin toate aceste articole să schimb percepţia publicului larg despre banda desenată, o artă majoră (cea de-a noua!), literatură desenată,  un mijloc de comunicare modern şi mai în vogă ca oricând, peste tot în lume şi, târâş-grăpiş, şi în România.
Sper că nimeni astăzi – nici măcar cei de la Hardcomics şi Jumătatea plină – nu mai are curajul să afirme că nu există bandă desenată în România, sau că ei ar fi inventat-o, aşa cum au făcut-o în trecut.
Sper şi să nu cădem  în extrema cealaltă, să ne  lăudăm cu romanele grafice pe care le-am mâzgălit într-o seară şi apoi să ne mirăm că de ce nu ne bagă lumea în seamă, nu ne invită la saloane şi expoziţii şi mai ales nu ne cumpără cărţile...
Din păcate încă nu există romane grafice româneşti (deşi tandemul Tamba/George Drăgan s-a apropiat – cu Elabuga – cel mai mult de definiţia general acceptată a romanului grafic).  Totuşi, aşa cum am menţionat în revista nautilus.ro, un prim roman grafic scris şi desenat de o româncă – Ileana Surducan, a apărut anul trecut  în Franţa: Le Cirque – Journal d`un dompteur des chaises.
Decât să fi băgat aproape un miliard de lei în buzunarele pseudo-editurilor  Hardcomics şi Jumătatea Plină pentru compendiul de mâzgăleli Cartea lui George, Institutul Cultural Român şi Administraţia Fondului Cultural Român  mai bine ar fi finanţat – cu mult mai puţini bani - traducerea în româneşte a acestei mici capodopere grafice... Dând astfel exemplu de cum  se scrie şi desenează un adevărat roman grafic!
 Cartea lui George, pe lângă faptul că reprezintă un excelent exemplu de risipă a banilor publici, adică ai dvs.,  dragi cititori,  a creat false iluzii la tot felul de mâzgălitori că ar fi Autori BD. Din păcate, cu excepţia Ilenei Surducan şi a lui Tamba, publicaţi în primele pagini ale antologiei special pentru a înşela  cititorul, şi a altor 2-3 autori, ceilalţi fie nu au mai publicat niciodată benzi desenate, fie persistă în a chinui hârtia degeaba.  De altfel,  nu pot să înţeleg cum unii dintre autorii BD pomeniţi mai sus au acceptat ca lucrările lor să apară lângă astfel de porcării grafice,  sau să se laude cu volumul în cv-ul lor.
Cartea lui George va rămâne pe veci o pată ruşinoasă pe obrazul istoriei  în curs a benzii desenate româneşti...
Aceasta este opinia mea şi mi-o susţin, cum ar spune Dupond & Dupont,  şi singura  contrazicere pe care aş accepta-o ar fi cea  făcută  prin comparaţie cu Urban Comics – Made in Cluj.


Notă.
Acesta este cel de-al 220-lea articol postat pe acest blog, din februarie 2012 până astăzi.  Le mulţumesc şi pe această cale prietenilor şi colaboratorilor care au scris articole, au trimis informaţii, fotografii, desene speciale şi publicaţii. Vă mulţumesc dumneavoastră, dragi cititori, pentru interes şi pentru cele 53.000 de accesări ale acestor articole.
Va urma!

Un comentariu:

Mircea Arapu spunea...

Felicitari !