La mulți ani, Răzvan Bronescu!

  Interviu în exclusivitate cu câștigătorul Marelui Premiu al Concursului internațional "Can for Balkans"

În cadrul proiectului « CAN for Balkans », Festivalul  de Benzi desenate Istorice  de la Braşov a organizat un concurs internaţional cu tema « Balcanii în Istorie ». Juriul concursului a fost compus din specialişti din mai multe ţări (Albania, Belgia, Macedonia, Serbia şi România). 

Pe data de 13 septembrie 2022,  pe pagina  Festivalului Internaţional de Benzi Desenate Istorice s-a anunțat câştigătorul Marelui Premiu : Răzvan Bronescu.

 L-am cunoscut la Festival şi am simpatizat numaidecât cu el. Un  tânăr la vreo 30 de ani, simpatic şi modest, dar cu lumina încrederii de sine sclipindu-i în ochi. Am stat de vorbă cu el :

 

 Ce ai simţit când ai aflat că ai câştigat marele premiu ?  Sperai la el, îţi doreai să-l câştigi sau doar ai participat la concurs aşa, din curiozitate ?

 E foarte special ceea ce am simțit, o mare bucurie, pentru că, încă de când eram mic, mi-am dorit să creez benzi desenate. Și este o validare a faptului că pot; sunt dur cu mine însumi, iar câștigarea acestui premiu mi-a permis, pentru cateva secunde, să mă gândesc: “oamenilor le place povestea mea!". Am participat de dragul lucrării mele.

 

 De ce ai ales ca subiect biografia primului realizator de desene animate de la noi, Aurel Petrescu ? Ştiai dacă el mai fusese, sau nu, protagonist al altor BD ?

 Nu știam de Aurel Petrescu până acum un an, cand am cumpărat cartea “155 de ani de benzi desenate în România. 1860-2015” de Alexandru Ciubotariu, de la Muzeul Național de Istorie a României, unde a avut loc expoziția de benzi desenate vechi românești. Fiind grafician și 2D animator, coperțile albumelor realizate de el mi-au atras atenția, mi-au plăcut. Benzile lui desenate sunt demne de comparat cu cele străine din acea vreme. În momentul în care am aflat de primul desen animat românesc de acolo, m-am interesat. Între timp, când am văzut anunțul de pe pagina concursului de la CAN for Balkans, am stat, m-am gândit la o poveste și l-am ales pe Aurel Petrescu, un nume mai puțin cunoscut la noi, dar care juca totuși un rol considerabil în istoria românească a animației și a benzilor desenate. Merită sa fie cunoscut de cat mai multă lume.

 Cum te-ai documentat pentru această lucrare ?  Ştii dacă mai există, sau nu, rude ale lui Aurel Petrescu în viaţă ?

 Cand am aflat de primul desen animat românesc, “Păcală în Lună”, am căutat mai multe informații despre autor pe Internet și am dat peste cartea “Istoria filmului românesc” de Călin Căliman, și m-am documentat despre activitatea lui cinematografică. Am mers la biblioteci, am cercetat reviste și ziare ale vremii, pe rând, una câte una. Am reușit sa fac rost și de o bibliografie de benzi desenate publicate de el. Știam că fiul lui Aurel Petrescu, Lucian, mai este printre noi. Ținând cont că am aflat de genealogia familiei Petrescu, datorită unui articol online despre casa tatălui lui Aurel Petrescu, unde nepoata lui Aurel, Anca, a prezentat poze din trecutul familiei. M-am gândit să le vorbesc despre lucrarea mea înainte de a merge la Brașov pentru festival, dar nu am avut timp. Bineînțeles, când voi reuși, le voi spune: “Bună, am făcut o bandă desenată despre Aurel Petrescu”, și le voi da un exemplar.

 Ai mai publicat, sau ai mai desenat şi alte benzi desenate înainte de anul 2022 ?

 Nu am publicat benzi desenate, încă. Dar am mai facut benzi desenate personale, însă nu le-am terminat niciodată (cu excepția unor comic strip-uri pe care le-am făcut pentru o campanie publicitară)... dar, în cele din urmă,  am reușit să termin prima mea bandă desenată.

 

Spune-ne te rog câteva cuvinte despre tine : data şi locul naşterii, ce studii ai făcut, ce meserie practici în prezent.

 M-am născut pe 20 martie 1988, în Brașov. Am ales specializarea Grafică la Universitatea Națională de Arte din București, deoarece am considerat că aceasta poate să-mi deschidă ușile unei cariere în domeniul artei digitale și m-a ajutat să mă calific în domeniul animatiei. În acest moment după pandemie, fac storyboard-uri, ilustrații și mozaicuri. Trebuie să spun că mozaicurile în miniatură m-au ajutat în mod surprinzător să îmi explorez creativitatea și viziunea pentru a-mi defini stilul artistic.

  Când ai descoperit banda desenată ?  Mai ţii minte care este prima publicaţie (revistă, album) citită ?

 Nu-mi amintesc anul exact, dar nu aveam mai mult de 4-6 ani. Încă îmi amintesc ca prima bandă desenată a fost Noul Testament în imagini, apoi revistele traduse în limba maghiară, o adaptare a primului film Batman și Csodalatos Pokember vol. 1, le-am primit de la unul din verișorii mei, Sergiu. Am fost captivat de la început. Apoi îmi amintesc, mai crescusem, eram la Brașov și la chioșcuri au aparut benzile desenate în limba maghiară, și de asemenea și cele în limba română precum Familia Flintstone și Bravman. M-am apucat puternic de benzi desenate și am citit totul, fără sa pierd nimic. Multe încă le mai am, într-o stare mai puțin bună, pentru că le-am citit de multe ori.

  Astăzi continui să citeşti BD ?

 Nu cred că pot trăi fără benzi desenate pentru două săptămâni, le citesc în fiecare săptămână. Am obiceiul ăsta încă din vremea studenției.

 

 Ce autori străini îndrăgeşti  şi de ce ?

 Lista e lungă. Primul nume care îmi vine în minte este Jim Lee. Numărul 204 al seriei Superman mi-a schimbat viața la 360 de grade, când aveam 16 ani. Stilul lui stilizat, detaliat și dinamic, de asemenea și povestirea lui vizuală și perspectiva încadrată. Pe lângă povestirea vizuală, sunt Stuart Immonen, Mathieu Lauffray, Boichi… Dacă ești bun la desen, dar nu ești bun la povestire vizuală, cadrele tale sunt cel mai probabil plictisitoare. Și ce dacă ești pictor tradițional? Alex Ross a reușit să treacă de amândouă. Tocmai de aceea, povestirea vizuală are cel mai important rol în benzile desenate. Același lucru se întâmplă și cu animațiile și filmele.

 Ce autori români îndrăgeşti ?

 Aș aminti pe: Adrian Barbu, Alex Tambală, Alexandra Gold, Alexandru Ciubotariu, Anghel Serban, Ionuț Popescu, Octav Ungureanu, Puiu Manu, Robert Obert, surorile Ileana și Maria Surducan, Valentin Tănase, Vlad Forsea, Viorel Pîrligras…

  Anul aceasta a fost prima ta participare la un festival BD ?  Ce  ţi-a plăcut şi ce nu ţi-a plăcut la manifestare ?

 A fost prima mea participare la un festival BD și a fost uimitor! De ce spun asta? În primul rând, deoarece proiectul a fost bine organizat, având expoziții în aer liber și în interior, concursuri, ateliere, dezbateri, iar voluntarii care sunt și artiști, ce participaseră la MasterClass Brașov 2022, au fost implicați în fiecare activitate. Și în al doilea rând, pentru că am avut ocazia să întâlnesc participanți din alte țări și am putut vedea diferența dintre subiectele alese de ei. Mi-a plăcut multiculturalitatea acestui proiect și chiar îmi doresc să repet experienţa.

 Ce planuri de viitor ai ?

 În general, îmi urmez gândurile și inima. Ce pot să spun? Îmi doresc să fac mai multe pentru lumea benzilor desenate. Am proiecte la care lucrez, dar deocamdată nu pot da detalii în legătură cu acestea.