luni, 13 martie 2023

BDC 40 - lansare de excepție!


O cronică semnată de Diana Nedelcu

Nu am fost niciodată fan bandă desenată, în sensul că am considerat-o tot timpul la hotarul între grafică și proză scurtă/satirică, fiind pentru mine un melanj complicat între desen și cuvânt. Spun complicat, deoarece cred că nu este o artă facilă și pentru a o recepta cu adevărat, trebuie să ai o atenție distributivă simultană către ambele componente. Pot să spun că m-am apropiat mai repede de autorii de bandă desenată, ca ulterior să le înțeleg și să le vizualizez/citesc creațiile. Primul creator BD pe care l-am cunoscut este Viorel Pârligras, unul dintre greii acestei arte. De la el am aflat pentru prima dată de această mișcare – banda desenată craioveană și tot cu el, eu și Cristi, am creat la Craiova unul dintre cele mai frumoase proiecte culturale pentru copii, „Oscar și prietenii lui ” .

Ce inseamnă de fapt Banda desenată craioveană ? Un grup de entuziaști și pasionați creatori de bandă desenată, care s-au întâlnit la Craiova la începutul anilor 80 și de atunci, de-a lungul anilor, cu sincope mai mici s-au mai mari, s-au dedicat acestei arte, editând reviste si organizând expoziții și intâlniri cu iubitorii genului. La finele lui 2022 au scos „BDC 40”, un album tipărit în condiții grafice deosebite la editura Revers, pentru a celebra 40 de ani de când s-a fondat banda desenată craioveană.

coperta I …..

…… și IV a albumului

Lansarea a avut loc la Biblioteca Alexandru și Aristia Aman, albumul fiind prezentat de criticul Petrișor Militaru, și el un fan al genului (nu pot să vă fac un rezumat al prezentării pentru că am întârziat la eveniment mai mult decât sfertul academic, dar sunt sigură că a zis de bine :)) )

Petrișor Militaru în prim plan (în planul doi, 4 dintre autorii albumului)

Albumul conține benzi desenate semnate de Cristian Ciomu, Mircea Liviu Goga, Valentin Iordache, Marian Mirescu, Viorel Pîrligras, cele mai multe dintre ele inedite . Despre banda desenată craioveană, de la începuturi până în … viitor scrie în prefață Viorel Pîrligras, postfața fiind semnată de Dragan Predic, un sârb din Kladovo, vlah după părinți, bun cunoscător și promotor al fenomenului BD românesc, care a tradus mulți autori români ai genului în limba sârbă și deasemenea benzi desenate sârbești în limba română.

Evenimentul de lansare al albumului „BDC 40” a fost unul atipic, ca și banda desenată: cu multe povești și destăinuiri ale autorilor, spuse cu umor și sarcasm, spre deliciul celor prezenți în sală. O să redau câteva fragmente, pentru a vă transpune în atmosferă și câteva spoilere despre album, nu foarte multe, dar suficiente să vi-l doriți în biblIiotecă.

Despre membrii BDC în viziunea lui Viorel Pîrligras

Nu trebuie să vă gândiți că suntem un grup de prieteni, pentru că prieteni nu am fost niciodată. Pe Marian Mirescu îl cunosc din anii 74-75, când ne împărtășeam pasiunea pentru bandă desenată. Este un tip dificil, este un tip capricios, ermetic, dar cu toate acestea este un mare artist. O să vedeți benzile desenate, stilul, tehnica, poate o să înțelegeți și mesajul (râde). Unul dintre dezideratele noastre este să îi vedem o personală cât de curând pentru că a trecut ceva timp de la ultima, realizată în 77. Pe Mircea Liviu Goga îl știu din 71-72 când eram la Casa Pionierilor, la un cineclub. Dar pe amândoi ne unea pasiunea pentru benzi desenate. Mircea Liviu Goga făcea atunci, copil fiind, benzi desenate. Le am acasă. El le-a pierdut, eu le-am păstrat. Nu știu dacă îi cunoașteți parcursul care  a fost foarte interesant: a dat la regie de film, a abandonat în ultima clipă, a dat la o facultate tehnică, a făcut anul 3 în 13 ani, e o nebunie. Dar în acest timp Mircea Liviu Goga scria proză sf de foarte bună calitate, scria poezie și era un poet remarcabil din generație cu Ciupureanu, Alexandru Ion și ceilalți. Mircea Liviu Goga cânta folk în studenție, dacă vă puteți imagina. Mircea Liviu Goga este pictor și are 7-8 expoziții personale până acum. Ca să nu mai zic că este om de media, dar asta este profesia. Mircea Liviu Goga care este și el un caracter, să nu îi zic ciudat, ci original. În ciuda controverselor de-a lungul anilor, am parcurs această perioadă împreună. Cristi Ciomu este cel care a făcut sigla echipei Universitatea Craiova, așa cum o știți și sigla BDC. Este un talent multilateral, face muzică. Este de o genereozitate excepțională și puțini oameni cunosc de o asemenea genereozitate. Dragan Predic este un sârb tipic. Dincolo de pasiunea lui pentru banda desenată, are o cultură vastă . De fapt, el este vlah, pe părinții lui îi chema Preda. Sunt mândru că fac parte din acest anturaj și că am reușit să scoatem acest album aniversar.

Viorel Pîrligras

Viorel Pîrligras, povestind despre colegii lui din BDC

Cristian Ciomu povestește despre începuturile în banda desenată și proiectele ulterioare

Eu am început această aventură cu banda desenată în liceu. Atunci era o revistă a liceului, în 1970, se numea Licăriri, și directorul liceului Nicolae Andrei, care era și directorul revistei era profesorul meu de limba română. L-am abordat și l-am întrebat dacă nu îl intersează niște benzi desenate. Era vorba de o poveste pe care o făcusem deja de 3 ori până atunci, despre moartea lui Decebal. Văzusem filmele Dacii, Columna, care îmi dăduseră niște repere despre cum arătau dacii, cum vorbeau și cum se îmbrăcau. De aceea în acea bandă desenată, Decebal semăna cu Amza Pellea. Banda desenată a apărut în revista școlii și am fost foarte mândru. De atunci a început efervescența . Au fost mai multe concursuri în revista Cutezătorii. Întâi am luat o mențiune, apoi un premiu care m-au motivat, am fost și la ei la redacție. Eram deja în clasa a XI-a. Ei au zis că o să mă mai caute, eu am pierdut numărul. Apoi am intrat la Arhitectură și nu mai cumpăram revista Cutezătorii. Îmi era jenă, era pentru copii. Într-o zi am văzut pe stradă un puști care avea în mână revista Cutezătorii și pe ultima pagină banda mea desenată, pe care o trimisesem la un concurs în urmă cu un an. Aoleu, mi-am zis, mie mi se publică benzile desenate și eu nu mai cumpăr revista. M-am dus repede la un chioșc, am cerut revista, am văzut că era tipărită prost, cu culorile decalate. I-am zis doamnei să îmi dea alta, că asta avea defecțiuni de tipărire. Mirată, mi-a dat alta, dar am văzut că era la fel. M-am dus la alt chioșc, dar m-am convins că tot tirajul era prost tipărit. Am fost foarte dezamăgit. Culmea este că în 1993, când am fost cooptat în BDC, la expoziția de la Casa Studenților am dus și niște exemplare din acea revistă Cutezătorii. Câțiva copii le-au luat, crezând că sunt pentru vizitatori. Până la urmă le-am recuperat.

Cristian Ciomu

Cristian Ciomu are cuvântul

Revenind la Banda desenată craioveană, cu excepția unor saloane anuale, un moment important a fost în 2012, când Viorel și Marian au zis să sărbătorim 30 de ani. Eu am făcut socoteala că mă lăsasem de banda desenată din 72, deci erau mai mult de 30 de ani de când nu o mai practicam. Dar eram membru al grupării și am vrut să particip. Am făcut o expoziție la TRADEM, cu diverse benzi desenate. Le-am pus în rame, a fost o primă încercare de a pune banda desenată pe pereți. Pentru că banda desenată ce este ? Este o formă de literatură și grafică care se îngemănează așa într-un produs unic, atractiv. Poate unii le clasifică ca subcultură sau subliteratură. Totuși banda desenată în România nu a avut șansa de a se dezvolta așa ca în fosta Iugoslavie sau în țările occidentale. În Belgia și Franța este denumită a noua artă, se adresează unui număr foarte mare de oameni, cu o plajă largă de vârstă. Problema este că la noi, și după 90, nu s-a întâmplat mare lucru. Așadar expoziția din 2012 am itinerat-o și la Severin, la Castelul Artelor. Pentru că și eu și Viorel suntem severineni, Marian a fost profesor la Stângăceaua în Mehedinți, Valentin Iordache este din Orșova iar Dragan Predic este din Kladovo, de peste Severin. La scurt timp au fost Zilele Severinului și am agățat expoziția cu Banda desenată craioveană în copaci, pe unde primarul s-a plimbat cu trăsura

Cristian Ciomu

expoziția de BDC din copaci – imagini din albumul BDC 40

În ce privește albumul, pentru mine a fost o mare șansă să public din nou. Am mai avut o încercare în urmă cu doi ani, pe care o consider o izbândă, și am publicat un album propriu pe care l-am intitulat Povestiri desenate istorice și comice. Acum le-am îngemănat cumva, am zis să unesc comicul cu istoricul, am  făcut o poveste despre Revoluția din 89 care s-a produs pe 8 decembrie în Băilești. Aici sunt primele 3 pagini dintr-un posibil viitor album. Personajele principale sunt Nea Mărin și Sucă, care s-au regăsit și în revista BDC pe care am scos-o cu prietenii din Serbia, care a fost un proiect puțin cunoscut din păcate, dar pentru noi foarte important.

Cristian Ciomu

bandă desenată de Cristian Ciomu – imagini din albumul BDC 40

Mircea Liviu Goga și banda desenată

Am făcut bandă desenată pur conjunctural, mai mult așa de a demonstra că pot și așa ceva. Banda publicată în album are o poveste, de fapt toate benzile realizate de mine au poveștile lor, dar acestea din păcate s-au pierdut, s-au rătăcit, s-au distrus. Și aceasta fusese parțial distrusă, o rupsesem în patru, și am refăcut-o. Acum câțiva ani am dat întâmplător de ea și am zis să lipesc la loc bucățile, să vedem ce iese. Am reușit să o reconstitui. Dacă o să mai fac vreodată bandă desenată, sper să se mai întâmple, promit că o să anunț pe toată lumea

Mircea Liviu Goga

Mircea Liviu Goga, despre destinul benzilor lui desenate

Banda realizată de Mircea Liviu Goga se află sub influența curentului din anii 80. A fost o probă de tenacitate. Noi nu am știut că face bandă desenată . O să vedeți că este foarte lucrată și elaborată și foarte avangardistă pentru vremurile acelea. Întâmplarea a făcut să fie recuperată și merită cu prisosință să fie inclusă în acest album.

Viorel Pîrligras

Creația lui Marian Mirescu văzută de Viorel Pîrligras

Marian Mirescu este singurul care a avut banda desenată publicată. Cred că a fost singura bandă desenată profesionistă cu adevărat, la maniera că era o comandă plătită și o publica în anii 90 în suplimentul pentru copii ziarului Azi. Vreau să spun că nimeni dintre noi nu a citit-o cap coadă, el o elabora de la săptămână la săptămână, lucra într-un ritm formidabil. Acum, i-am propus să o remonteze și să o reconstituie pentru că multe planșe le pierduse

Viorel Pîrligras

La sesiunea de autografe, Marian Mirescu alături de Mircea Liviu Goga

bandă desenată de Marian Mirescu – imagini din albumul BDC 40

Valentin Iordache sau artistul care lucrează bandă desenată la bandă

Valentin Iordache, care face benzi desenate foarte proaspete, lucrează chiar “la bandă”. Numai în 2022 a scos o trilogie și o carte, vă dați seama în ce ritm lucrează. El are o libertate de expresie totală, o să vă șocheze unele benzi. Noi spunem că le-am selectat pe cele mai decente. El nu-și pune problema, el ce visează și gândește, aia desenează. E un caz interesant și pentru psihiatri.(râsete în sală).

Viorel Pîrligras

Cu voia dvs, ultimul creator din cuprinsul albumului: Vioreeel Pârligraaas !

Cât despre benzile mele desenate și ele au poveștile lor . Cea mai veche datează vreo 25 de ani  și pentru că nu a găsit condițiile tehnice de publicare, a rămas în sertar până acum. Alta care datează din anii 90 are cam aceeași poveste . Și una de dată mai recentă, de acum câțiva ani, când o revistă mi-a propus să fac o bandă desenată după o povestire  a unui autor sf. Am făcut-o, am încasat și banii, dar banda desenată nu a fost publicată deoarece revista a dat faliment. Și iată altă premieră. Și de aceea spun că volumul este interesant și pentru faptul că benzile desenate au poveștile lor, pe lângă cele pe care le exprimă.

Viorel Pîrligras

În loc de epilog: ce-am citit, ce mi-a plăcut

Am citit/vizualizat TOT albumul, din scoarță în scoarță, tot : prefața lui Viorel Pîrligras, benzile desenate, postfața lui Dragan Predic. Unele benzi desenate le-am parcurs chiar de mai multe ori . M-am amuzat, m-am bucurat, m-au pus pe gânduri, m-au emoționat. Am și 2 favorite . Este vorba despre banda desenată Povestitorul și prințesa de Mircea Liviu Goga, tulburătoare ca poveste și nonconformistă ca machetare și punere în pagină. Cea de-a doua bandă desenată este La Cercuri realizată de Viorel Pîrligras după o povestire de Doru Stoica. Dincolo de faptul că o să caut textul pentru a-l citi integral, mi s-a părut excelentă redarea prin desen a acțiunii, realizată de Viorel Pîrligras. Citind „BDC 40”, am trecut printr-o multitudine de stări și registre emoționale și cred că este unul dintre albumele pe care -l voi răsfoi periodic, cu mare plăcere și cu siguranță voi descoperi poante sau sensuri pe care nu le-am prins la prima lectură.

La mulți ani Banda desenată craioveană și să vă vedem la fel de creativi și freș, și la o jumătate de veac !Să fiți sănătoși și fericiți și să nu vă pierdeți simțul umorului și deschiderea către inedit !

Diana Nedelcu


Notă. 

Albumul  BDC 40 are 150 de pagini și costă 100 lei. Cei care doresc acest album, cu dedicație personalizată, pot să ne scrie la adresa bdargonaut@yahoo.com.

Un comentariu:

Valentin Cristescu spunea...

Benzile desenate așa cum le știm au suferit transformări radicale în era internetului. Și n-ar fi prima oară. În definitiv, ce e columna lui Traian dacă nu o bandă desenată? În momentul de față lucrez la o bandă desenată experimentală - avându-l ca personaj central pe Harap Alb - care (cred) că va revoluționa conceptul. Este o bandă desenată de Instagram. Un iH-A (iHarapAlb). Va fi interesantă și plănuiesc chiar o lansare. Recunosc că am avut rețineri bazate pe nostalgie, dar dacă piatra a servit ca suport benzii desenate, și apoi hârtia, de ce nu și un mediu ca rețelele sociale?