După ce termină o şcoală de
litografie publicitară (care nu-i va folosi la nimic) el practică
diverse meserii pasagere (inclusiv una de muncitor la o fabrică de…bile de
biliard) până în 1960, când se
angajează în redacţia revistei de benzi desenate Spirou ca … realizator de careuri de cuvinte
încrucişate. Încearcă să se afirme ca desenator, dar realizează repede că nu va
reuşi asta niciodată, comparând desenele sale modeste cu cele ale prestigioşilor
colegi de redacţie.
Atunci îşi propune să devină
scenarist ! Vreme de 4 ani
redactorul şef al revistei îi refuză scenariile unul după celălalt.
Dar, în 1968, Raoul Cauvin debutează în
paginile revistei Spirou cu nu mai puţin de 4 serii. Trei dintre ele s-au oprit
în anii următori, dar Les Tuniques Bleus,
o serie umoristică care se derulează în America
Războiul Civil, desenată mai întâi de Salverius, iar după moartea
acestuia de Lambil, continuă să apară şi astăzi, fiind cea mai
bine vândută din bibliografia scenaristului (61 de titluri, vândute în peste 20
de milioane de exemplare !).
După peste 50 de ani de carieră, Raoul Cauvin este considerat unul dintre
cei mari scenarişti ai benzii desenate franco-belgiene umoristice, alături de
Goscinny şi de Greg.
A semnat scenariile la peste 30 de serii de benzi desenate, unele care
continuă să apară şi astăzi, precum Les
Tuniques Bleus, Cedric sau Les Femmes en Blanc (despre lumea
asistentelor medicale) . Albumele scenarizate de ele s-au vândut în peste 50 de
milioane de exemplare.
Seria mea preferată dintre cele scenarizate de el este Pauvre Lampil, o serie aparent autobiografică, în care personajele
principale sunt el însuşi şi desenatorul Lambil, alături de soţiile lor.
Am avut ocazia să-l
întâlnesc prima oară pe Raul Cauvin prin 2009, la redacţia revistei Spirou, unde am efectuat o
vizită oficială împreună cu desenatorii Radu Marian, Vali Ivan şi A.
Ciubotariu. Ulterior l-am mai
întâlnit la diverse saloane BD din Belgia şi Luxemburg, ba chia ram şi luat
masa împreună la un moment dat. În ciuda faptului că este milionar din benzi
desenate, s-a dovedit a fi un om foarte modest, conștient, evident, de valoarea
sa, dar fără să scoată în evidenţă acest lucru.
În 2012, la Salonul BD de la Contern (Luxemburg) am primit această
dedicaţie (desenată !) de la marele scenarist:
Astăzi Raoul
Cauvin aniversează 80 de ani. Cu această
ocazie (aşa cum, de altfel, mai făcuse şi la aniversarea a 70, iar apoi a 75 de ani) revista Spirou i-a
dedicat un număr special.
De departe, din România, îi urăm şi noi « La mulţi ani ! »
şi « Joyeux anniversaire ! »
Notă. « Noi » nu este o licenţă. Deşi BD-urile lui
Raoul Cauvin nu au fost niciodată traduse
în româneşte, el a avut şi continuă să aibă numeroşi fani la noi în
ţară.
De exemplu, traducătorul Cristian Ionescu
(fost ministru şi ambasador) avea
întreaga colecţie de Tuniques Bleus.
Astăzi desenatorul Radu Marian din Constanţa şi doctorul Bogdan Savu din Iaşi
au colecţii cvasi-complete de Femmes en
Blancs etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu