Pascal J Zanon văzut de Walthery |
Dacă tot a fost perioada sărbătorilor pascale, şi v-am
vorbit deja de marele nostru desenator
Pascal Rădulescu, în cele ce urmează vă voi povesti câte ceva despre un alt
…Pascal.
S-a
născut la Bruxelles, pe 1 noiembrie
1943, dintr-o familie de emigranţi italieni.
Tatăl său era … artist mozaicar, deci nu trebuie să ne mirăm că micuţul
Pascal a intrat în contact cu arta încă din copilărie.
Din păcate,
de-abia a terminat liceul şi părinţii săi s-au prăpădit (istoria nu precizează
dacă de bătrâneţe sau în vreun accident).
Aşa că, după ce s-a întors din armată (a făcut stagiul militar în ... Germania, la batalionul de carabinieri biciclişti, unde a
fost camarad cu un alt desenator belgian celebru, Walthery), Pascal trebuie să-şi caute de lucru, ca să supravieţuiască. Va fi
funcţionar într-un birou, şofer de autocar, ghid turistic… Serile şi duminicile
desenează fără întrerupere: caricaturi de sportivi, desene publicitare,
ilustraţii istorice, pe care le plasează
la diverse publicaţii ale timpului.
Cel mai
bine plătea revista Europe Magazine, aşa că va colabora cel mai des cu această
publicaţie, care îi publică nu doar caricaturile oamenilor politici ai zilei ci
şi serialul de stripuri P`tite Nem, despre
întâmplările unei tinere studente.
Frecventând de-acum lumea
benzii desenate, îl cunoaşte şi se împrieteneşte cu Christian Vanderhaeghe, un mare fan la
BD-ului, al literaturii şi al artelor în general.
Această întâlnire îi va
marca şi-i va schimba viaţa.
Christian Vanderhaeghe
are aceeaşi vârstă cu Pascal, dar vine
dintr-o altă clasă socială, cea a înaltei burghezii. Absolvent de Drept, el are afaceri în
domeniul imobiliar şi în cel al asigurărilor.
Aşa că are suficienţi bani pentru a fi unul dintre fondatorii editurii
Blake et Mortimer, iar mai târziu – în 1983 - va înfiinţa propria sa editură, Art & BD.
Impresionat de stilul
grafic "linia clară" al unor Jacobs sau Jacques Martin, Vanderhaeghe intuieşte
potenţialul grafic al prietenului său Pascal Zanon şi-i propune acestuia să
creeze împreună o bandă desenată.
Ei preiau personajul
Harry Dickson inventat de un mare scriitor belgian popular, Jean Ray, şi-i
adaptează aventurile în benzi desenate. Stilul grafic este în mod clar cel al
lui Jacobs; de altfel, Pascal nu se
ascunde şi strecoară în opera sa grafică unele clin d`oeil vis-a-vis de
maestrul său (de exemplu, în albumul Les
Trois cercles de l`epouvante, Harry Dickson se
plimbă pe Mortimer Street – care poartă numele celebrului savant din duo-ul Blake et Mortimer
inventat de Jacobs).
Primul episod al
viitoarei serii, La Bande de l`Araignée, va
fi publicat în serial în revista de benzi desenate Charlie, în 1985, şi în album, la editura Art & BD, anul următor.
Notă. Labelul "Dargaud" apare pe coperţile albumelor deoarece acest gigant al lumii editoriale se ocupă de difuzarea albumelor din seria Harry Dickson.
De acum înainte toate aventurile lui Harry Dickson vor apare direct în album, la această editură:
1988 - Les Spectres Bourreaux
1990 - Les trois cercles de l`epouvante
Notă. Labelul "Dargaud" apare pe coperţile albumelor deoarece acest gigant al lumii editoriale se ocupă de difuzarea albumelor din seria Harry Dickson.
De acum înainte toate aventurile lui Harry Dickson vor apare direct în album, la această editură:
1988 - Les Spectres Bourreaux
1990 - Les trois cercles de l`epouvante
1999 - La conspiration fantastique
Acesta este albumul meu preferat, pentru că acţiunea sa se derulează în Uniunea Sovietică, în timpul lui Stalin, care apare ca personaj de BD. Harry Dickson şi Tom Willis ajung la Moscova cu misiunea de a extrage un diplomat englez din mâinile temnicerilor sovietici. Bineînţeles, în calea lor, în afară de toată miliţia, armata şi KGB-ul sovietic, stă... Georgette Cuvelier.
La finalul albumului ei ajung în Crimeea, la Balaklava, un mic port de pe coasta Mării Negre, de unde se vor îmbarca pe o navă cu destinaţia Constantinopol.
Iată cum a desenat Zanon acel port, şi cum arată în realitate.
Acesta este albumul meu preferat, pentru că acţiunea sa se derulează în Uniunea Sovietică, în timpul lui Stalin, care apare ca personaj de BD. Harry Dickson şi Tom Willis ajung la Moscova cu misiunea de a extrage un diplomat englez din mâinile temnicerilor sovietici. Bineînţeles, în calea lor, în afară de toată miliţia, armata şi KGB-ul sovietic, stă... Georgette Cuvelier.
La finalul albumului ei ajung în Crimeea, la Balaklava, un mic port de pe coasta Mării Negre, de unde se vor îmbarca pe o navă cu destinaţia Constantinopol.
Iată cum a desenat Zanon acel port, şi cum arată în realitate.
În benzile desenate realiste documentarea este esenţială pentru a face credibilă acţiunea poveştii respective.
Instalat într-un birou din vila scenaristului şi editorului său, Pascal Zanon desenează zi şi noapte. El se documentează enorm de mult, şi acest lucru se vede în albumele sale, indiferent că desenează clădiri, maşini,
avioane, vapoare, tancuri, sau hainele personajelor sale. Pentru că cei
doi autori îşi plimbă protagoniştii, Harry Dickson, prietenul şi
asistentul său Tom Wills şi mai ales pe implacabila lor rivală,
Georgette Cuvelier (care întreţine o stranie relaţie de
duşmănie/prietenie cu Harry Dickson) peste tot în lume din Anglia, prin
Franţa, Germania, Italia, până în Uniunea Sovietică, şi din Turcia până
în Statele Unite. Ocazie cu care Zanon desenează excelente imagini din
ţările respective.
Pascal
Zanon nu s-a căsătorit niciodată, şi nu a avut copii. Singurele sale
distracţii erau întâlnirile cu prietenii şi toţi banii şi-i cheltuia pe
cărţi şi pe ...dulciuri.
Din păcate, s-a îmbolnăvit de diabet, şi a încetinit... producţia de benzi desenate. După Le temple de fer vor trebui să treacă 11 ani până va termina de desenat, cu ajutorul unui asistent, Philippe Chapelle, albumul Les gardiens du gouffre. De
altfel, acesta va prelua personajele şi va desena următorul album din
serie, pentru că Pascal Zanon, din ce în ce mai bolnav, stătea mai mult
la spital. Acolo se va stinge din viaţă, la doar 74 de ani, pe 15
ianuarie 2017.
Am
avut marea bucurie să-l cunosc personal, în 2007, la un salon BD din
Belgia. Am stat mult de vorbă, pentru că împărtăşeam aceeaşi pasiune
pentru fantasticul lui Jean Ray şi pentru "linia clară", mi-a dat o dedicaţie
pe un album şi mi-a oferit în plus şi două ex-libris semnate de el.
De notat că prietenul său, Francois Walthery, îl face personaj în albumul său Le regard du passe, apărut în 2010.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu