David Copperfield

                                                                                        

          

 Mai multe decât benzile desenate, biblioteca mea adăposteşte câteva mii de cărţi, apărute între 1876 şi  2017.

Una dintre primele 2-3 cărţi  pe care le-am citit în viaţă, pe la  6-7 ani, este acest volumaş din anii 40. L-a primit mama mea ca premiu, în clasa a IV-a.

Cărticica are o dublă valoare simbolică,  fiind  şi una din cele două cărţi care au scăpat autodafé-ului comunist la care a fost supusă biblioteca de sute de cărţi din perioada interbelică a bunicii si a mamei, la cererea expresă a Partidului (am povestit despre acest episod în Dealu Turcesii).

Pentru mulţi copii din ziua de astăzi, cărora – ca să scăpăm de sentimentul de culpabilitate că nu petrecem suficient de mult timp cu ei – le oferim pe tavă televizoare, laptopuri, jocuri electronice,  ifoane şi alte divaisuri de pierdut timpul, automobil drept premiu pentru diploma de bacaureat şi fotoliu  de parlamentar în Casa Poporului, David Copperfield este doar un celebru magician.

Atunci când cauţi pe wikipedia “David Copperfield”,  cu tristeţe vă spun, întâi apare numele magicianului şi abia apoi al romanului  scris de  Charles Dickens.

Dar cum ştiu că acest blog este urmărit de iubitorii de poveşti, desenate sau nu, nu pot decât să vă sugerez  să le oferiţi copiilor dvs, drept cadou la împlinirea  vârstei de 14 ani, romanul David Copperfield (cea mai nou ediţie a apărut la  Adevărul Holding,  în 2009), ca să afle şi ei ce înseamnă  viaţa cu adevărat...

 Ieri s-au  aniversat 205 ani de la naşterea lui Charles Dickens,  dar cred că romanul său aproape autobiografic,  David Copperfield,  este mai actual decât oricând. 

    (lui Paul, care iubeşte cărţile)