De 40 de ani citesc, săptămânal sau lunar, sute şi mii de numere ale unor reviste de benzi desenate franţuzeşti precum Pif Gadget, Spirou, Pilote, Metal Hurlant, Circus, Vecu, A Suivre, Fluide Glacial, BoDoi, Casemate, L`Immanquable, Lanfeust (la majoritatea fiind abonat), dar mi-am dorit dintotdeauna să citesc, la fel de regulat, o revistă BD românească.
Din fericire, din 2012, apare şi la noi revista HAC!
 |
| "Portretul luptătorului/desenatorului V.P. la tinereţe" |
Iată aşadar, că după Halta din Strehaia (vezi Valentin Iordache) o nouă locaţie feroviară oltenească apare într-o bandă desenată.
Tot azi a fost publicat, pe site-ul publicaţiei electronice Gazeta SF, un interviu cu scriitorul şi scenaristul profesionist de benzi desenate Marian Coman.
El spune:
" Colaborarea mea cu editorul Mihai Ionașcu a început cu publicarea foiletonului ”Haiganu. Fluviul șoaptelor” care trebuia să fie o povestire ori o nuvelă în revista ”Harap Alb continuă”. S-a extins atunci când Mihai mi-a propus să scriu scenarii de bandă desenată și să spun mai departe povestea lui Harap Alb, de-acolo de unde a lăsat-o Ion Creangă. Pentru mine, ăsta era un lucru cu totul nou, iar diferențele dintre proză și banda desenată sunt uriașe. Cuvântul scris pierde în fața imaginii, așa că preocuparea principală a autorului devine alegerea secvențelor cu adevărat importante din ”filmul” care îți rulează în cap atunci când îți propui să spui o poveste. Banda desenată este o colecție de clipe, însă abia când am înțeles faptul că dunga albă dintre două cadre trebuie să fie în centrul atenției scenaristului de comics, am reușit să-mi adaptez procesul creativ. Fiindcă în linia albă dintre două cadre se petrec toate celelalte zeci, mii ori zeci de mii de clipe din viața personajelor scrise și-apoi desenate. Scenaristul trebuie să găsească o cale pentru ca toate aceste clipe nescrise și nedesenate să se recompună cu ușurință în mintea cititorului. Dincolo de asta, în ceea ce mă privește, literatura și benzile desenate au început să meargă mână de mână, și să ofere personajelor și ideilor mele o scenă ceva mai largă pe care să evolueze. Mai trebuie să spun că banda desenată este rezultatul unei munci de echipă. Pe lângă viziunea scenaristului, ea se îmbogățește cu cea a editorului, a desenatorului și a coloristului. Sunt încântat că am posibilitatea să lucrez într-o echipă extraordinară din care fac parte, pe lângă editorul Mihai Ionașcu, desenatorii Andrei Moldovan, pentru proiectul ”Harap Alb continuă”, și Bogdan Chelaru, pentru „TFB”, alături de coloristul Daniel Rosa Duran. Este fascinant să vezi cum personajele descrise de tine capătă, în câteva zile, contur și culoare."
Continuarea interviului realizat de Alexandru Lamba, aici: fanzin.clubsf.ro
Notă pentru Marian Coman dar şi pentru cititorii noştri bedefili: spaţiul alb dintre cele două casete ale unei benzi desenate se numeşte elipsă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu