marți, 8 iulie 2014

Statler şi Waldorf îl premiază pe Mister Piggy. La Leskovac




Au fost  odată ca niciodată doi bătrânei autori has-been, Statler şi Waldorf.  Frustraţi de faptul că nu-i bagă nimeni în seamă, în ciuda comentariilor lor injurioase la adresa marilor nume ale benzii desenate româneşti, Livia Rusz, Puiu Manu etc (aşa au învăţat de la postul lor TV preferat Antena 3, ca să devii cineva trebuie să dărâmi statui şi să demitizezi miturile în loc să munceşti onest  şi să-şi cauţi  steaua pe firmament, şi nu în bagajul prietenului care te-a ajutat la bine şi la rău), cei doi s-au hotărât să se bage singuri în seamă. 
 În mica lor lojă provincială şi-au organizat expoziţii în care ei erau şi expozanţi şi tot ei şi vizitatori. Au editat un prozin cu BD-urile lor, altfel reuşite chiar dacă  desuete, pe care l-au cumpărat doar doi cititori – ei înşişi. Şi-au dat premii şi şi-au luat interviuri unul la celălalt. 


Nebăgaţi în seamă,  au continuat să fie  nefericiţi până şi-au găsit încă un tovarăş de menajerie, un alt tip frustrat ca şi ei, pe Mister Piggy. Toţi trei trăiesc astăzi în concubinaj,  fericiţi, şi împreună muncesc pentru propăşirea bedelei româneşti… pe internet…. ca babele pe marginea şanţului, care mănâncă seminţe şi comentează lumea ce trece pe drum.
De bucurie că au mai adus un nou membru în clubul frustraţilor,  i-au prostit pe organizatorii unui simpatic festival BD sârb dedicat tinerilor creatori din Balcani (ce căutau acolo cei doi sexagenari e altă poveste) să-i dea noului lor camarad o placă memorială (sic! )  « pentru teorie în banda desenată »  (aşa traduce în româneşte « comic book theory »  specialistul semidoct Alin Răţoiu.)
Iată teoria pentru care a fost premiat preopinentul :

 »
Trecând peste faptul că a concepe o ISTORIE a unei arte mi se pare în cel mai bun caz un ideal naiv, iar în cel mai rău caz o ambiție grandomană, pentru a se putea scrie despre o asemenea temă trebuie în primul rând să existe o Bandă Desenată Românească. Ceea ce presupune mai mult decât existența unui stat care se numește România și practicarea pe teritoriul său a unui meșteșug care se numește bandă desenată. Presupune o continuitate artistică. Presupune dezvoltarea unor stiluri, stereotipii, tehnici și formate distincte de cele ale altor popoare care practică această formă de artă, deci mai mult sau mai puțin specifice acelor benzi realizate pe teritoriul României tocmai pentru că ele au izvorât din tumultul artistic al persoanelor care creau bandă desenată pentru români. Presupune edituri și publicații care au susținut istoric anumite direcții, anumite ideologii cu privire la modul de muncă și calitatea produsul final, direcții și ideologii care deseori se găsesc în competiție cu cele ale altor edituri, din aceeași țară sau din străinătate.
Ori în momentul în care foarte bună parte din istoria lor, în jur de cincizeci de ani, benzile noastre au fost de fapt în cea mai mare parte plagieri ale benzilor străine, după care fie benzi de propagandă, fie benzi publicate pentru că țineau de partidul comunist din Franța, iar după Revoluție cel puțin jumătate din tipăriturile de acest fel, în mod sigur partea mai răsărită, vin din afară, atunci nu cred că putem avea pretenția să zicem că avem o Bandă Desenată de aceeași vechime cu cea franco-belgiană sau nord americană. De asemenea, doar pentru că un autor este român, asta nu înseamnă că benzile produse de acesta fac parte din această, inexistentă, tradiție, în momentul în care ele sunt realizate în teritoriul altei țări, pentru cititorii din acea țară, în stilul specific benzii din acea țară, lucrând cu personaje înfiripate în conștiința publică a locuitorilor acelei țări.
Ceea ce nu înseamnă că sunt de părerea că n-ar exista o bandă desenată românească, dar nu cred că a luat naștere la 1891. Poate în 1945 când după o viață uscată s-a stins.”
Asta scrie proaspăt medaliatul cu bronz “Aijlin Ratoiu” teoreticianul “în bandă desenată.”(sic!), de care se dezice până şi proprietarul site-ului care îi găzduieşte inepţiile (« Opiniile exprimate aici nu sunt neapărat împărtăşite de proprietarii site-ului »).

Congratulations,  Marko Stojanovic,  for giving a prize to Aijlin Ratoiu for spiting on Romanian Comics. Well done, old chap!




“The memorial plaque “Nikola Mitrović Kokan” for comic book theory was given to Aijlin Ratoiu from Bucharest, Romania."

dreamworld.syndicart.ne

Notă. Sper că realizați penibilitatea momentului. Atât de important a fost premiatul că directorul Festivalului habar nu are cum îl cheamă. 

7 comentarii:

Alin R. spunea...

Îmi pare rău că premierea mea discreditează atât de mult festivalul în ochii dumneavoastră încât să pună premiile primite de Ana Benczedi și Ileana Surducan pe un plan secundar.

Și nu știu cât de mult bine faceți benzii desenate românești când în loc să celebrați reușita acestor două tinere autoare încă vă afișați înveninat de un text scris acum mai bine de doi(dacă nu se fac chiar trei ani) ani publicat pe un blog obscur.

Dodo Niţă spunea...

Draga “Aijlin Ratoiu”, conform mentorilor dumitale de la Antena 3 incerci sa abati atentia de la subiectul articolului si sa-mi pui in spate afirmatii pe care nu le-am facut.
Asa zisa premiere a dumitale este o susa ordinara, pusa la cale de amicii Statler si Waldorf, care l-au dus de nas pe directorul festivalului de la Leskovac. Un individ care nu cunoaste limba romana si jigneste in bloc BD-ul romanesc, inclusiv pe prietenii tai Statler si Waldorf nu ar merita decat un dispret imperial din partea congenerilor sai. Dar nu in Romania, unde ai fost umflat cu pompa de Jumatatea Plina si cei care iti gazduiesc jignirile aduse autorilor BD romanesc, inclusiv Ana Benczedi si Ileana Surducan despre care nu ai scris nici a mia parte cat am scris eu.
Iar cu facutul de bine BD-ului romanesc te las pe dumneata sa-i faci bine, prin minciuni si calomnii de genul: "Ori în momentul în care foarte bună parte din istoria lor, în jur de cincizeci de ani, benzile noastre au fost de fapt în cea mai mare parte plagieri ale benzilor străine, după care fie benzi de propagandă, fie benzi publicate pentru că țineau de partidul comunist din Franța"
Bineinteles, dumneata nu ai nicio vina, intr-o Romanie condusa de Angela Merkel nu ar fi fost loc pentru impostori semidocti de seama dumitale, sau de escroci de teapa Jumatatii Pline si Ciubuctariu.

Dodo Niţă spunea...

Acordarea unui premiu pentru "teoria benzii desenate romanesti" (si nu "teoria in banda desenata" cum scrie semidoctul) lui Alin Ratoiu este o jignire adusa unor adevarati teoreticieni BD precum Mihaela Precup, Ioan Stanomir, Gelu Teampau, Catalin Buzoianu, Mati Botezatu si o adevarata rasturnare a scarii de valori in acest mic domeniu, provocata culmea, de doi cica pasionati de BD. Inca o data, acest lucru doar in tara capitalismului de cumetrie se putea intampla.
"Traiesc in Romania si asta le ocupa tot timpul".., ca sa-l parafrazez pe idolul acestor oameni care distrug programat BD-ul romanesc, doar ca sa-si satisfaca propriile ego-uri nesatule...

Paul S. spunea...

Dodo, acorzi prea multă atenţie micuţului Răţoiu, are şi el dreptul să fie catastrofic pe unde apucă :)))

JoKeRu` spunea...

Domnule Dodo Nita, scuzata sa-mi fie indiscretia, dar ce legatura are un post de televiziune cu ce a faut domnu' de mai sus ?!
Nu-s fan Antena 3, dar am un simt al observatiei al dracului de dezvoltat. Si observ mult mai multe dracii la alte posturi...
Oricum, despre morti numai de bine... Si ar trebui unitate in cacatul asta de segment. Dupa ce ca e slab dezvoltat, lumea se mai cearta si ca proasta...

Dodo Niţă spunea...

Draga domnule Jokeru,
dvs poate ca nu sunteti fan Antena 3 dar membrii menajeriei Muppets.ro sunt. Concret, unul dintre ei a declarat-o public, citandu-l pe clasicul in viata Mircea Badea, iar ceilalti afiseaza pe forumurile si blogurile unde sunt activi, acelasi tip de atitudine mistocareasca anti-valoare ca si postul de televiziune citat (atitudine reconoscibila si la alte posturi TV, dar nu intru in detalii pentru ca nu acesta este scopul blogullui nostru).
Si pentru ca nu este nevoie sa ma credeti pe cuvint, va invit sa cititi articole lui Alin Ratoiu despre BD-ul romanesc( daca nu sunteti multumit doar cu citatele mele din "marele teoretician in benzi desenate").
Pentru astfel de articole jignitoare, frustratii Statler si Waldorf il pacalesc sa-i dea o placa memoriala pe directorul unui mic festival Bd... balcanic.

Dodo Niţă spunea...

In micro-cosmosul BD-ului romanesc, dupa parerea mea, nu mai putem sa cerem unitate, in care domeniu al vietii economice, culturale, sociale, politice romanesti contemporane mai vedeti dvs unitate?
Am putea sa cerem o concurenta loiala, cum exista in democratiile consolidate.
Din pacate, la noi nu exista nici macar asta.
Pe de o parte aveti oameni si entitati comerciale care, pe banii lor, incearca sa promoveze banda desenata (HACBD, TDB, Octav Ungureanu), pe de alta parte aveti escroci si impostori, care fura munca si reputatia altora si baga zeci de mii de euro in buzunar, din banii contribuabililor, via ICR, AFCN etc (ex: Jumatatea plina si plagiatorul Ciubotariu).
Pseudo-editura si libraria Jumatatea Plina isi are sediul, ilegal, in cadrul Muzeului National de arta Contemporana,si a incasat,prin trafic de influenta, peste un miliard de lei ca sa organizeze un atelier de serigrafie pentru copii sustinut de marele pornograf francez Pakito Bolino, sa traduca din romana in romana o carte de benzi desenate al carui personaj principal, George, se drogheaza si vorbeste cu posteriorul sau, si mai ales sa conceapa o aplicatie de citit benzi desenate care... nu exista.
Plagiatorul Ciubotariu a incasat de la ICR 800 de milioane de lei ca sa puna pe pereti plansele marilor autori BD romani (pe care le-a furat de la autori si a inceput sa le vanda la licitatii) in timp ce acestia nu au primit nici macar un leu.
In siajul celor din urma graviteaza alti mici impostori, precum Prealordul Akira, care nu are niciun fel de scrupule sa se plimbe in Spania si Germania, pe banii dvs, ai contribuabililor, ca reprezentant al BD romanesti sau Grajdeanu care, luand exemplul lui Ciubotariu se foloseste de munca si imaginea unor autori adevarati, precum Puiu Manu sau Serban Andreescu, ca sa faca si el expozitii si sa mai impuste niste bani la stat. La grafismul pe care il practica isi da seama singur ca nu are nicio sansa sa traiasca din cartile vandute.
In fine peisajul este completat de has-been frustrati, precum Stadler si Waldorf sau Sorin Anghel care,din lasitate, isi transforma prietenii in dusmani, pentru ca nu au curajul sa lupte contra celor care le sunt cu adevarat dusmani, traind din banii pe care ei ii platesc ca impozite la stat.
In rest nu se cearta nimeni, pe de o parte aveti mistocarii de tip Ratoiu si comp, iar pe de alta parte pe subsemnatul, care supar lumea pentru ca spun adevarul (si va invit sa cititi articolele mele, intotdeauna ele sunt justificate cu citate sau cifre verificabile imediat)iar intre noi aveti marea masa de autori care, din bun simt, din timiditate, sper ca nu de frica, nu indraznesc sa-si combata cu voce tare dusmanii, si se multumesc s-o faca in soapta, intre patru ochi (cu exceptia lui Serban Andreeescu care e singurul care a luat o data sau de doua atitudine,public, cu curaj si demnitate).
In ciuda opiniilor lui Ajlin Ratoiu si frustratii sai aplaudaci, ca nu exista banda desenata romaneasca, ea exista si se manifesta ca un avatar al societatii contemporane romanesti cu bunele dar mai ales cu relele sale.
Oricum, pe un fan BD nu ar trebui sa-l intereseze aceste chestiuni de culise ci doar sa aprecieze, sau nu, lucrarile BD care ii sunt propuse spre achizitie si lectura, din ce in ce mai multe dupa anul 2010 (cand a aparut Istoria BD romanesti).