Volumul 2 din seria Fapte
minunate din vieţile sfinţilor reuneşte
trei noi povestiri pe teme biblice, apărute anterior în revista Mekki.
De pe site-ul editurii aflăm că vor fi, în total, 7 asemenea albume.
Şi acest volum este tipărit
în condiţii excelente, cu 28 de pagini în culori reunite între două coperţi
cartonate.
Autorii sunt aceeaşi: scenarii Leon Magdan, desene Andrei Moldovan,
culori Anca Chidean şi Oana Vaida.
În biblioteca mea de
benzi desenate, am plasat primele două
albume din Faptele minunate alături de cele ale Clubului Comics, Urban Comics
Made in Cluj şi Tara desenată, pentru că au acelaşi format şi sunt editate şi unele şi celelalte la Cluj. Bineînţeles, păstrez loc şi pentru următoarele cinci albume.
Iată că, încă o dată,
Clujul confirmă că ar putea fi o adevărată capitală a BD-lui românesc, iar
Andrei Moldovan (singurul, alături de Şerban Andreescu, autor profesionist BD
de la noi, în sensul că trăieşte exclusiv din bandă desenată) este disputat de cele două capitale.
 |
| Pagină din album |
 |
| Aceeaşi planşă, dar apărută iniţial în revistă. Găsiţi diferenţele. |
De asemenea, vă invit să comparaţi grafismului profesionist al lui Andrei Moldovan cu cel grotesc al Prealordului Akira, cum se intitulează megalomanul însuşi. Şi, eventual să luaţi atitudine pentru că altfel, este foarte posibil ca, într-o bună zi, să nu mai găsiţi pe piaţă benzi desenate româneşti, ci doar mâzgăleli anti BD semnate de Sorina Vazilina, Branea, Akira Lord, Grăjdeanu, produse de Jumătatea Plină şi promovate de Muzeul Ciubotariu.
3 comentarii:
Vreau să atrag atenția asupra unui fapt și să vin cu o observație.
În primul rând ”Akira” nu-și spune singur ”prealordul”, ci este un titlul folosit de oamenii care au conceput blogrollul de pe defunctul Comicsuri, doar parțial asociat cu Cenaclul Sefeu și deci chiar mai puțin cu ”Akira”.
Apoi, pe Cristian (Akira) îl puteți găsi mai nou și în paginile lui Harap Alb Continuă alături de Andrei Moldovan. Sper că asocierea sa cu HAC să vă coloreze în bine impresia despre calitatea sa artistică, dacă nu și cea morală.
Vreau si eu sa atrag atentia asupra unui fapt si sa vin cu o alta observatie.
Ma indoiesc ca cei de la SEFEU l-au batut pe Akira pana a acceptat sa fie denumit Prealordul Akira sau Cristian Darstar Razboinicul "Liminii" in paginile ratatului - pe banii statului - Colossus 888, ba chiar am sentimentul ca virgula chiar i-a placut.
Prezenta Prealordului Akira in paginile revistei HAC nu cred ca are legatura cu talentul sau, ci mai degraba face parte dintr-o strategie editoriala a directorului revistei.
Este evident ca Akira deseneaza mai bine decat mine si chiar decat dumneata, dar mai slab decat majoritatea autorilor de seama sa publicati in fanzinul Comics si, sa te plimbi pe banii statului (ICR) in Spania si in Germania, ca reprezentant al BD-ului romanesc, cand tu nu ai publicat nimic (sau doar banale mazgaleli) reprezinta o mare impostura (escrocherie, nesimtire). La fel cum ar fi daca as incasa eu de la ICR 800 milioane lei pentru ca am pus desene cu Pisica patrata pe pereti, iar autorul desenelor sa nu primeasca niciun ban. Sau la fel cum ai lua o placa memoriala la Leskovac pentru "critica in banda desenata" in anul in care Ioan Stanomir si Mihaela Pricup publica volume intregi de eseuri si teorie a benzii desenate.
Eu, daca as fi in locul lui Ajlin Ratoiu, mi-as pune cenusa in cap si as trimite de urgenta placa Mihaelei Precup...
Dar traim in tara lui Oblio, unde scara de valori este rasturnata de catre tot felul de frustrati precum Stattler si Waldorf, si escroci precum editura pornografica Jumatatea Plina sau Muzeul Ciubuctariu (care strange plansele originale de la autori prin minciuna si escrocherie, pentru a le vinde ulterior la licitatie si a baga banii in propriul buzunar).
In banda desenata experimentala (moderna, experimentala etc.) calitatile de desenator nu sunt neaparat necesare ca in banda desenata clasica. Vorbim de un cu totul alt sector, mai apropiat de artisti ca Banksy/Jeff Koon/Damien Hirst decat ca desenatori de tip Goscinny/Andre Cheret sau Herge. Eu as numi-o BANDA DESENATA ALTERNATIVA. Personal nu sunt in razboi cu BD-ul alternativ si de multe ori il gust, insa formatia mea ramane BD-ul clasic. Este foarte adevarat insa ca BD-ul clasic trece prin schimbari majore, ca formula povestitor-receptor s-a schimbat radical in era internetului, cand receptorul de ieri devine astazi si povestitor. Banda desenata de tip fast-food ce avea ca suport presa a fost inlocuita de albume, publicul a scazut si culoarul a devenit foarte ingust. La ora actuala vorbim doar de pasionati si colectionari si mai putin de un public larg. Pentru banda desenata alternativa evolutia nu e alarmanta pentru ca oricum fenomenul e unul de nisa; pentru banda desenata clasica trendul e catastrofal. Nisele nu-i priesc BD-ului clasic, de aici si vria in care sunt cuprinsi autorii si consumatorii acestui sector. Chiar ca nespecialist as recomanda criticilor BD - 'critic' in sensul real al termenului, nu peiorativ - sa felieze cu strictete cele doua paliere si sa le trateze diferit in functie de natura lor. Nu putem cere benzii desenate alternative sa devina BD clasic si nici BD-ului clasic sa devina alternativ. Sigur, ne poate deranja ca BD-ul alternativ sa se bucure la un moment dat de un impuls specific oricarui fenomen de fronda. Rebelii sunt intotdeauna interesanti si banda desenata alternativa nu face exceptie. Daca va rezista BD-ul alternativ ramane de vazut, in conditiile in care orice fenomen revolutionar se va osifica la un moment dat. Cat despre banda desenata clasica, aceasta ar trebui sa-si gaseasca propriile metode de a penetra piata si de a se adapta noilor medii. Poate ca un brainstorming al solutiilor ar fi o idee mai mult decat potrivita.
Trimiteți un comentariu