joi, 26 iunie 2014

Moartea unui editor




După căderea regimurilor comuniste, în 1989, în  Europa de Est,  una dintre primele mari firme care au venit să se instaleze în aceste ţări a fost concernul editorial Egmont din Danemarca.
Povestea începe în 1878, când tânărul  Egmont Harald Peterson, cu bani împrumutaţi de la mama sa, îşi cumpără un mic aparat tipografic, un fel de gheştender. La început tipărea   cărţi poştale, cărţi de vizită, formulare tipizate, dar şi-a extins în curând activitatea la cărţi şi reviste. Încet-încet, în 100 de ani, urmaşii săi au transformat business-ul de familie într-unul naţional, apoi regional, când au preluat drepturile Disney pentru toată Scandinavia şi, mai ales după 1989,  într-unul internaţional - astăzi concernul Egmont este prezent în 30 de ţări. 







În 1991 Egmont a ajuns deci şi în România, publicând în acel an primul număr al unei reviste complete de benzi desenate - Mickey Mouse.
Revista a apărut lunar,  fără întrerupere,  vreme de peste 20 de ani, chiar dacă, în anii 2000, şi-a schimbat numele în Donald Duck.

Bănuiesc că toţi cei care citiţi acest blog, aţi ţinut vreodată în mână revista, nu mai este nevoie să vă vorbesc despre profesionalismul cu care sunt scrise şi desenate poveştile cu Mickey Mouse şi Donald Duck.
Ceea ce – poate - nu ştiaţi, este faptul că Egmont România a publicat între 1992-1994 şi revista BD Bamse, cu ursuleţul erou naţional al Scandinaviei,  iar ulterior şi alte reviste de benzi desenate precum Tom şi Jerry, Witch,  Spiderman.
Sau faptul că singurul autor român publicat de Egmont România este Vali Ivan.
În anul 2005, anul centenarului lui Jules Verne, Egmont Romania a publicat albumul Cinci săptămâni în balon, desenat de Vali Ivan, după romanul marelui scriitor francez. Albumul a fost un best-seller, el s-a vândut în 10,000 de exemplare doar în câteva luni. Alte vremuri, alţi cititori !
Documentându-mă pentru un articol despre aniversarea a 80 de ani de la naşterea lui Donald Duck, aflu cu tristeţe că revista omonimă a încetat să apară în primăvara anului trecut, iar Egmont România, cea mai mare editură de benzi desenate de la noi vreme de 22 de ani,  s-a desfiinţat…
Criza economică, scăderea apetenţei pentru lectură a cititorilor români şi, cu siguranţă, capitalismul de cumetrenie instaurat şi menţinut în ţara noastră de guvernele succesive, au omorât-o. Este singurul caz cunoscut în Europa când puternicul trust editorial Egmont se retrage dintr-o ţară. Halal să ne fie !

Drept consolare, cei de la editura Egmont au scanat şi pus pe site-ul www.donald-duck.ro toate revistele Mickey Mouse tipărite până în 1998... Merită citite (sau recitite) de către toți pasionații de benzi desenate, dar și de aceşti impostori hipsteri cu pretenţii de « artişti » BD, să înveţe şi ei cum se compune, da, da,  ca o partitură muzicală, o bandă desenată.

Egmont a murit, trăiască cea de-a noua artă !




4 comentarii:

anuta spunea...

Mickey Mouse si Bamse au fost revistele copilariei mele. In '90 am intrat la scoala, iar in '91 a inceput distractia cu ele. Si am tot citit pana cand Mickey Mouse a devenit Donald Duck, iar eu eram deja la liceu. Excelente reviste!

impricinatul spunea...

Ce chestie! Sunt in Muntenegru si am vazut si aici publicatii marca Egmont. Chiar azi, la colt, langa supermarket, la taraba, am tras cu ochiul la benzile desenate scoase la vanzare, din care cateva sunt marca Egmont.
M-am intrebat ce si cum, dar mi-am amintit apoi de Enki Bilal si de Milo Manara si am inteles de ce aici merge atat de bine banda desenata...
Pacat ca am pierdut un pilon al bd-ului. Habar n-am cum sa facem sa deschidem o ofensiva pentru bd in Ro...

Adrian E. spunea...

Nu-mi vine să cred. Revista Mickey Mouse a fost una dintre marile bucurii ale copilăriei mele. Timp de câțiva ani am și avut colecția completă a revistei. Bamse, Tom & Jerry sau Bugs Bunny - au fost alte reviste de succes ale anilor 90, editate tot de către Egmont.

Dodo Niţă spunea...

Eu, in anii 90, aveam aproape 30 de ani si citeam cu multa placere revistele Mickey Mouse si Bamse si Witch (excelenta revista BDSF...pentru fete). Am scris despre ele si despre autorii din spatele lor in diverse reviste si mai ales in Dictionarul Benzii Desenate din Romania (2005).
Publicatiile, ca si oamenii, se nasc, traiesc si la un moment dat mor, exact ca oamenii. Ce avem de facut? Putem sa ne lamentam, ca babele de pe unele bloguri si site-uri, ca BD-ul nu merge in tara noastra, nu exista piata, nu exista public, editorii nu baga in seama BD-ul. Si sunt destui care fac asta, inclusiv in interiorul mediului BD.
Sau putem sa urmam exemplul fandomului SF, si - in primul rand - sa cumparam si sa citim BD romanesc, apoi sa scriem despre el pe bloguri, site-uri si forumuri (nu cum fac unii ratoi care scriu doar despre comics-uri americane, iar cand apare vreo BD romaneasca o scuipa cu dispret, sau cu invidie) sa mergem la expozitii si la intalnirile cu autorii BD romani.
De doi ani a aparut la noi o editura specializata pe BD romanesc , care, neavand in spate un trust international, nu va ajunge niciodata Egmont al BD-ului romanesc dar eu sunt ferm convins ca va fi, in 20 de ani, echivalentul editurii Nemira. Ma refer la HACBD care iata, publica revista HAC - 11 nr. aparute, iar pentru cei carora nu le place aceasta revista editeaza si albume cu alt stil grafic si alte tipuri de povesti: Ionita Tunsu,Haiduc de Bucuresti de Puiu Manu, sau Zdobb, extraterestru tot de Bucuresti, de Octav Ungureanu. iar din discutiile cu editorul am aflat ca doreste sa-si diversifice in continuare portofoliul si cu alte albume si reviste de benzi desenate.
Din 2010 BD-ul romanesc cunoaste un trend ascendent si am certitudinea ca o va tine tot asa, atata vreme cat HACBD, Adenium sau Mandragora vor continua sa creada in banda desenata romaneasca.