La mulţi ani, Maestre Puiu Manu!

Nu mi-aş fi imaginat niciodată că  reîntâlnirea - la Salonul BD de la Bucureşti, în 2006 - cu domnul Puiu Manu, îl va face să trăiască o a doua tinereţe artistică.

Prima oară ne-am întâlnit în vara lui 1991. Pregăteam prima ediţie a Salonului şi, împreună cu amicul Viorel Pîrligras, venisem în capitală  căutându-i pe desenatorii BD.  Dl. Manu ne-a primit cu mare bucurie, dar şi cu mirare, aflând că noi consideram ARTĂ acele „benzi ilustrate” pe care le publica săptămânal în Cutezătorii.

Va fi invitat de onoare şi va participa la Salonul organizat la Palatul Copiilor. Faptul că organizatorii bucureşteni nu şi-au făcut partea lor din proiect şi anume mobilizarea publicului (nu au fost prezenţi nici măcar aşa zişii elevi de la cursul de benzi desenate din cadrul palatului) a fost până la urmă în favoarea noastră, a bedefililor prezenţi (majoritatea din Craiova), care am putut astfel să stăm de vorbă pe îndelete cu monştrii sacri Puiu Manu, Nobilescu, Burschi,  Albin Stănescu, Valentin Tănase,  dar şi să cunoaştem noua generaţie de desenatori, care veneau de la Arad, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Craiova,  bineînţeles.

Ulterior, domnul Manu a fost prins de vâltoarea vieţii trepidante a societăţii postcomuniste, a avut grijă de familie, şi-a deschis un magazin, a suferit o pierdere familiară teribilă, a locuit în America vreme de doi ani, la fiica sa, încât nu am mai avut ocazia  să ne vedem decât în 2006, fără să ne dăm întâlnire!, dar în singurul loc din Bucureşti unde puteam fi amândoi în acelaşi timp: salonul BD de la Sala Dalles.

Bineînţeles, bucuros de revedere, anul următor l-am adus pe dl Manu - ca invitat de onoare - la ediţia de la Constanţa a salonului, şi de atunci am rămas prieteni nedespărţiţi, dânsul venind în fiecare an la Constanţa, dar şi participând împreună la diverse manifestări BD, la Craiova, Iaşi, Târgu Mureş, şi chiar la Bruxelles, unde dânsul – deşi glob-trotter cu ştate vechi -  venea prima oară,  iar eu, împreună cu prietenii belgieni, i-am fost şi gazdă şi ghid.

Poate vreodată o să am vreme să vă povestesc fantastica aventură bruxelleză…

Toate acestea pentru că, văzând emulaţia  benzii desenate româneşti (acolo unde alţii nu ştiau  decât să se lamenteze că nu există BD în România sau, dimpotrivă încasau de la AFCN şi  ICR  miliarde de lei pentru mâzgăleli pornografice), domnul Manu a reînceput să deseneze.

In 2010 a lansat la Constanţa o nouă ediţie a BD-ului  Toate pânzele sus!, complet redesenat şi în culori directe, picturale, o splendoare de album.

Intre 2010-2011 a colaborat cu editura Casa Radio, semnând  trei mici bijuterii grafice, adaptări ale unor piese radiofonice, ele însele adaptate după romane ale unor clasici ai literaturii universale.

In 2012, tot la Constanţa lansează o nouă aventură a celebrului său personaj Dim Dunăreanu, Sarabandă în Golful Aden, realizată după un scenariu de Marius Leştaru, un alt prieten pe care i l-a adus banda desenată.

In prezent a terminat un nou album, Ioniţă Tunsu, haiduc de Bucureşti, după un scenariu scris tot de profesorul Marius Leştaru, dar despre care vom mai vorbi, după apariţia sa în noiembrie 2013.

Iar în 2009 am avut plăcerea să scriu şi să public Monografia Puiu Manu, prin  care împărţeam  cu prietenii bedefili toată pasiunea noastră pentru opera grafică a marelui artist.

La vârsta de 85 de ani, pe care îi împlineşte mâine, 14 septembrie, domnul Puiu Manu reprezintă cea mai bună dovadă că banda desenată românească este vie şi înfloritoare, are cititori  şi are un viitor, asigurat în bună parte, chiar de domnia sa.

La mulţi ani, Maestre Puiu Manu!

Dodo Niţă