Primul roman de Panait Istrati pe care l-am citit a fost « Căpitan Mavromati ». Aveam zece ani şi citeam cam tot ce-mi cădea în mână din colecţia «Biblioteca pentru toţi copiii ».
Apoi, la 17 ani, mi-am cumpărat singur - ca
un om mare - cărţoiul (avea peste 500 de pagini) « Cum am devenit scriitor », o
compilaţie de texte autobiografice ale lui Panait Istrati, realizată de
Alexandru Talex. Visam să mă fac scriitor şi credeam că pentru asta îţi trebuie
o reţetă. N-am
devenit scriitor imediat (abia după vreo 30 de ani) în schimb m-am îndrăgostit
iremediabil de opera acestui autor cu destin nefericit.
Am avut şansa extraordinară ca, exact în aceeaşi perioadă,
Alexandru Talex, promotor neobosit al scriitorului româno-francez, să-i editeze
aproape toate scrierile la editura Minerva.
Evident, nu şi „Spovedanie pentru învinşi”, care va apărea abia
după căderea regimului comunist, în 1991. M-a marcat definitiv lectura acest
volum, care exprima o uriaşă dezamăgire faţă de minciunile şi făţărnicia
sistemului comunist la începuturile sale, aceeaşi pe care o resimţisem şi eu,
la sfârşitul cenuşiilor ani 80.
Cam în aceeaşi perioadă a venit lector de franceză la Universitatea din Craiova Jean Hormiere, membru al Asociaţiei „Prietenii lui Panait Istrati” şi viitor preşedinte al său. Împărtăşind aceeaşi pasiune pentru marele scriitor, ne-am împrietenit şi chiar am avut diverse colaborări. El a fost unul dintre fondatorii Asociaţiei „Alianţa Franceză” din Craiova.
În 1993 am publicat un scurt interviu cu
Jean Hormiere în ziarul bucureştean Azi – foarte probabil singurul apărut
vreodată în presa românească.
Apoi valurile vieţii m-au purtat spre alte
orizonturi – a noua artă.
Totuşi, ori de câte ori am găsit o bandă
desenată adaptată după opera istratiană, am pus-o deoparte, cu speranţa că
vreodată îmi va servi la vreun articol sau expoziţie.
În
2017 am fost invitat de ICR la Salon du
Livre, pentru a prezenta o scurtă istorie a benzii desenate româneşti şi pentru
a vorbi despre romanul grafic „Istrati”, realizat de autorul francez Golo.
Acolo, surpriză, am fost abordat de un
membru foarte volubil şi dinamic al Asociaţiei „Prietenii lui Panait Istrati”,
Denis Taurel. Inutil să mai spun că am devenit prieteni instantaneu, m-am
înscris din nou în asociaţie şi am publicat articole despre „Panait Istrati în
benzi desenate” în revista Scrisul Românesc şi ziarul România Liberă.
În numărul 19-20/ 2018 al revistei „Le Haidouc” a
asociaţiei, Denis Taurel mi-a făcut onoarea să scrie despre pasiunea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu