O cronică de Eduard Pandele
După ce îi salvează viața contelui Martin de Blois în timpul asediului asupra orașului rebel Zara (Zadar în zilele noastre) Philippe de Crécy și camarazii lui sunt atacați de soldații venețieni; se împrăștie și încearcă să se facă nevăzuți pe străduțele înguste ale orașului, dar se văd curând nevoiți să lupte.
Ciudat cum o cruciadă
împotriva necredincioșilor ajunge să facă atâtea victime printre creștini, nu-i
așa? Unul dintre cruciații trecuți prin ciur și prin dârmon încearcă să-l
lămurească pe încă inocentul Philippe: “Uneori e de ajuns să te lupți. Nu e
musai să câștigi…” “Dar asta nu e Țara Sfântă, ăștia nu sunt Sarazinii!” “Orice
țară e sfântă, Philippe.”
Al doilea volum al
seriei “La Croix Sanglante” continuă povestea celei de-a patra cruciade, convocată
de Papa Innocent al III-lea în 1201. Fără bani și fără nave, cruciații se văd
nevoiți să accepte înțelegerea cu dogele Veneției, cucerind alături de
venețieni orașul rebel Zara, aflat sub influența regelui Ungariei. Pentru că
asediul a dus la vărsarea de sânge creștin, Papa îi excomunică pe cruciați -
iar cruciada pare să fi luat sfârșit. Dar un plan și mai ambițios se înfiripă
și menține speranța cruciaților de a ajunge totuși pe pământurile sfinte -
pentru a-l determina pe Papă să-i ierte, cruciații catolici plănuiesc să
cucerească Constantinopolul și să-l înscăuneze pe Alexios al IV-lea Angelos,
fiul împăratului Isaac al II-lea Angelos, care urma să pună capăt schismei
dintre biserica ortodoxă și cea catolică, recunoscând autoritatea Papei de la Roma.
Vor reuși ei oare? Un volum în care acțiunea se împletește cu intrigile de
palat. Interesele divergente ale diverselor facțiuni se ciocnesc de idealul
romantic al cruciadei, iar istoria se dovedește captivantă (și crudă) ...ca o
poveste. Grafica e ambițioasă, decorurile, atitudinile personajelor și
decupajele sunt excelente, dar desenul și culoarea sunt inegale - uneori
neclare și înnămolite, alteori remarcabile.
O surpriză plăcută -
echipa care a creat seria conține și un român. Scenaristul e Marko Stojanovic
(seria “Vekovnici” / “Veșnicii”, din care primul volum a fost tradus și în
românește), storyboard-urile sunt ale veteranului Drazen Kovacevic (“La Roue”,
“La Meute de l’Enfer”, “L’Epée de Feu” ș.a.m.d.), desenul îi aparține
timișoreanului nostru, Dan Cătălin Ianoș, iar culorile lui Desimir Miljic
“Desko”.
Aici, de fapt, chiar
am o nedumerire - primul volum al seriei (apărut în 2019) era opera aceleiași
echipe, dar există o diferență stilistică și calitativă evidentă între primul
și al doilea volum - nu mi-e clar dacă e din cauza modalității de scanare, pare
să fie și o diferență de execuție… Poate au avut termene de livrare mai
strănse?
Oricum, o realizare de
excepție, Dan Ianoș confirmând după debutul excelent din 2019. Judecând după
evenimentele istorice, probabil că seria va mai continua încă două volume, până
la încheierea cruciadei a patra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu