sâmbătă, 28 august 2021

La Croix Sanglante #2 (Stojanovic/Kovacevic/Ianos/Desko) - Delcourt 2021

 


O cronică de  Eduard Pandele




După ce îi salvează viața contelui Martin de Blois în timpul asediului asupra orașului rebel Zara (Zadar în zilele noastre) Philippe de Crécy și camarazii lui sunt atacați de soldații venețieni; se împrăștie și încearcă să se facă nevăzuți pe străduțele înguste ale orașului, dar se văd curând nevoiți să lupte.

Ciudat cum o cruciadă împotriva necredincioșilor ajunge să facă atâtea victime printre creștini, nu-i așa? Unul dintre cruciații trecuți prin ciur și prin dârmon încearcă să-l lămurească pe încă inocentul Philippe: “Uneori e de ajuns să te lupți. Nu e musai să câștigi…” “Dar asta nu e Țara Sfântă, ăștia nu sunt Sarazinii!” “Orice țară e sfântă, Philippe.”

Al doilea volum al seriei “La Croix Sanglante” continuă povestea celei de-a patra cruciade, convocată de Papa Innocent al III-lea în 1201. Fără bani și fără nave, cruciații se văd nevoiți să accepte înțelegerea cu dogele Veneției, cucerind alături de venețieni orașul rebel Zara, aflat sub influența regelui Ungariei. Pentru că asediul a dus la vărsarea de sânge creștin, Papa îi excomunică pe cruciați - iar cruciada pare să fi luat sfârșit. Dar un plan și mai ambițios se înfiripă și menține speranța cruciaților de a ajunge totuși pe pământurile sfinte - pentru a-l determina pe Papă să-i ierte, cruciații catolici plănuiesc să cucerească Constantinopolul și să-l înscăuneze pe Alexios al IV-lea Angelos, fiul împăratului Isaac al II-lea Angelos, care urma să pună capăt schismei dintre biserica ortodoxă și cea catolică, recunoscând autoritatea Papei de la Roma. Vor reuși ei oare? Un volum în care acțiunea se împletește cu intrigile de palat. Interesele divergente ale diverselor facțiuni se ciocnesc de idealul romantic al cruciadei, iar istoria se dovedește captivantă (și crudă) ...ca o poveste. Grafica e ambițioasă, decorurile, atitudinile personajelor și decupajele sunt excelente, dar desenul și culoarea sunt inegale - uneori neclare și înnămolite, alteori remarcabile.



O surpriză plăcută - echipa care a creat seria conține și un român. Scenaristul e Marko Stojanovic (seria “Vekovnici” / “Veșnicii”, din care primul volum a fost tradus și în românește), storyboard-urile sunt ale veteranului Drazen Kovacevic (“La Roue”, “La Meute de l’Enfer”, “L’Epée de Feu” ș.a.m.d.), desenul îi aparține timișoreanului nostru, Dan Cătălin Ianoș, iar culorile lui Desimir Miljic “Desko”.

Aici, de fapt, chiar am o nedumerire - primul volum al seriei (apărut în 2019) era opera aceleiași echipe, dar există o diferență stilistică și calitativă evidentă între primul și al doilea volum - nu mi-e clar dacă e din cauza modalității de scanare, pare să fie și o diferență de execuție… Poate au avut termene de livrare mai strănse? 

Oricum, o realizare de excepție, Dan Ianoș confirmând după debutul excelent din 2019. Judecând după evenimentele istorice, probabil că seria va mai continua încă două volume, până la încheierea cruciadei a patra.



 

Niciun comentariu: