De ce e Romania altfel SI la capitolul benzi desenate
"A fost nevoie sa ajung in Leskovac, Serbia la Balkanska smotra mladih strip autora (Intalnirea tinerilor autori de benzi desenate din Balcani) ca sa inteleg de ce la noi banda desenata e un domeniu atat de putin cunoscut publicului larg si de ce nu avem practic o cultura a benzii desenate in Romania!
Nici nu vorbim de tarile cu traditie ca America, Japonia sau Franta (unde, de exemplu, apar peste 20.000 de titluri noi pe an, spre deosebire de Romania, unde intr-un an daca apar 30 de titluri noi e bine! cu tot cu self publishing), nu indraznim sa ne comparam nici cu tari ca Germania, Spania, Italia, Polonia si chiar Ungaria DAR nu eram pregatit sa aflu cat de prost stam si comparativ cu Croatia, Bosnia si Serbia (cea din urma, la o populatie de 7 milioane avand cateva SUTE de autori de benzi desenate, pe cand noi de abia ajungem la vreo 60 cu maxima indulgenta)... Probabil singurele tari care stau si mai prost ca noi sunt Bulgaria, Republica Moldova si Albania (care oricum sunt mai mici si numai de benzi desenate nu le arde, mai ales ultimele doua...)
1. COMUNISMUL
Da! In primul si in primul rand, motivul pentru care nu avem o cultura a benzii desenate in Romania este comunismul, care a facut atat de mult rau dezvoltarii culturale pe toate palierele, inclusiv cand vine vorba de banda desenata! Da, si tarile din fosta Yugoslavie (Slovenia, Croatia, Bosnia si Hertegovina, Serbia, Macedonia) au trait in comunism dar carismaticul Tito, nu se compara cu bocancul sovietic (yugoslavii au luptat singuri impotriva nazistilor in WW2, ei nu au fost "eliberati" de tancurile sovietice care au uitat sa mai plece) sau cizma ceusista, care stim cu totii, sau ar trebui sa stim! cum a sugrumat romanii si i-a spalat pe creiere cu repercursiuni palpabile pana in ziua de azi! In timp ce in Yogoslavia, nu exista cenzura si autorii de benzi desenate erau incurajati in fel si chip sa deseneze, mai ales benzi desenate istorice (a existat totusi auto-cenzura - nu se apuca nimeni sa ii denigreze in benzi desenate pe Tito sau mai marii partidului pentru ca nu ar mai fi fost publicat sau distribuit), in Romania putinele pagini de benzi desenate care apareau in revistele de propaganda ale partidului (ca altele oricum NU erau), trebuiau sa fie APROBATE, asta daca nu veneau deja scenariile scrise si aprobate "de la centru"
"Si banda desenata, ca oricare alta forma de exprimare artistica din acele vremuri, a fost profund si dureros marcata de intruziunea politica. [...] Benzile desenate din Romania comunista au servit multa vreme ca subtile instrumente de propaganda ideologica, menite sa-i amageasca pe tinerii cititori cu binefacerile noului regim, sa rescrie istoria recenta sau mai indepartata a poporului nostru si sa-i motiveze pe elevii mai putin silitori, prin exemplul unei intregi galerii de personaje negative, nedemne de cravata rosie de pionier"
fragment din "Istoria benzii desenate romanesti", (ed. Vellant 2010, autor Dodo Nita)
Practic, in Romania pe vremea comunismului, ca si banda desenata de larg consum, existau doar revistele de partid cum ar fi Cravata Rosie, Cutezatorii, Soimii Patriei (mai pronuntati o data numele revistelor) si revista Pif la care aveau de fapt acces putini oameni si nu fara efort! Acestea sunt benzile desenate care au crescut generatii intregi - vorbim si astazi de "generatia Cutezatorii" sau "generatia Pif" (NOROCUL nostru ca PIF era o revista a Partidului Comunist Francez si astfel era permisa circulatia ei in Romania).
Nici dupa '90 nu am stat mai bine, pentru ca inflatia galopanta a facut ca putinele initiative in lumea benzilor desenate sa dea faliment dupa cateva numere. Noroc ca, nu stiu prin ce miracol, a existat vreo 2 ani revista Mihaela (cu benzi desenate de Nell Cobar, Albert Poch, Luminita Cazacu, Adrian Andronic si multi altii) si mai ales Egmont Romania care a crescut noi si noi generatii de cititori de banda desenata prin revistele Mickey Mouse, Bamse, Familia Flintstone, Bugs Bunny plus toate albumele clasice Disney, Asterix (daca nu exista Egmont Romania, eu unul probabil as fi devenit pasionat/consumator/cititor de banda desenata de abia in tinerete si nu in copilarie, sau poate nu ma prindea deloc "microbul").
Nu stiu daca managementul prost sau pur si simplu vanzarile tot mai mici, au facut marea editura scandinava Egmont, prezenta in mai toate tarile din Europa, sa se retraga din Romania, lasand in urma ei un desert (tin minte ca prin anii 2.000 singura banda desenata la care aveam acces - inafara de revista Donald Duck care devenise o fituica care aparea o data la 2 luni - era Mickey Parade, care costa considerabil si se aduceau doar 2-3 exemplare in pasajul de la Universitate) unde cu greu s-a "renascut" banda desenata dupa 2010 o data cu lansarea "Istoriei Benzii Desenate Romanesti" insotita de Saloanele Europene de Banda Desenata dar si mai tarziu o data cu fenomenul "Harap Alb continua" in 2012. Acum locul Egmont pare sa fie acoperit la noi de editura Grafic (titluri care in alte tari apar traduse de Egmont, la noi sunt traduse de Grafic) care duce mai departe misiunea de a crea si creste un public de banda desenata! cu titluri pentru toate varstele si toate gusturile si mai ales cu distributie nationala si la preturi accesibile!
In timp ce la altii, banda desenata s-a dezvoltat de la an la an, timp de zeci de ani, aparand tot mai multe publicatii, edituri, fanzine, evenimente si odata cu ele crescand bineinteles si numarul cititorilor de bd (si a viitorilor autori) creandu-se practic o CULTURA a benzii desenate, la noi destula vreme a cam batut vantul, atat ca productie autohtona cat si ca traduceri; si generatii intregi au crescut fara sa stie macar de existenta acestui fenomen! (prin 2013 am participat cu proaspat lansata revista de benzi desenate "Harap Alb continua" la Gaudeamus, si imparteam fluturasi publicului tinta (subliniez public tinta - copii, adolescenti, tineri adolescenti, care macar pareau sa stie sa citeasca) si am fost suprins si de-a dreptul demoralizat sa vad cat de putini stiau ce-i aia "banda desenata" dar macar cand vedeau revista erau sincer impresionati (mai putin 2 fete, care au zis "aaa un fel de manga?" si cand au rasfoit revista au spus dezamagite: "aaa... dar sunt in romana...")
2. SPRIJINUL DE LA STAT
La capitolul asta, Croatia sta cel mai bine (dintre tarile fostei Yugoslavia), unde statul nu numai ca sprijina financiar autorii si editorii de benzi desenate dar mai apoi tot el cumpara revistele si albumele pentru a le distribui in bibliotecile de stat! Peste tot in tarile din fosta Yugoslavie exista SCOLI de benzi desenate si sectii speciale in facultatile de arta iar fiecare orasel mai mare, dincolo de expozitiile ocazionale, are cate un eveniment semnificativ de benzi desenate (salon/festival etc), toate cu un suport mai mic sau mai mare de la stat. Pai a auzit cineva de la Focsani sau Barlad vreodata de banda desenata?! Bineinteles, si la noi sunt cateva proiecte notabile realizate de institutii ale statului ca Festivalul de Benzi Desenate Istorice de la Brasov sau "Istorii din '89 in benzi desenate", ambele fiind produse de Muzeul Judetean de Istorie Brasov (care apropo, acum plimba expozitia Festivalului din 2020 prin toata tara - a fost la Brasov, Sibiu, Deva, Baia Mare, acum e la Craiova si urmeaza Cluj, Bucuresti si alte orase) dar asta e exceptia care confirma regula. In rest, in Romania, avem doar o mana de programe culturale care acorda finantare (cum ar fi AFCN) pe care se bat sute si sute de proiecte (intr-un an, cineva care aplicase cu un proiect de banda desenata, povestea ca un procent semnificativ din putinele carti aprobate erau religioase...). Si poate cel mai dureros e ca din pacate pentru Ministerul Educatiei banda desenata e ca si inexistenta! desi potentialul e imens! Cred ca orice materie, pentru orice varsta poate avea ca suport si benzi desenate!
PS: Crowdfunding-ul pare sa fie o solutie mult mai viabila! un exemplu bun fiind recent finantatul album The Lost Sunday.
3. ATENTIA PENTRU COPII
Dincolo de banda desenata pentru copii, care se mananca pe paine in orice tara, peste tot se tin cursuri si ateliere de benzi desenate pentru copii! In Macedonia exista chiar "comics colonies" (tabere de benzi desenate). La noi poti sa numeri pe degetele de la mana unui strungar accidentat cati oameni tin din an in paste cate un atelier, desi copiii si parintii par sa caute cu frenezie asa ceva! Un motiv in plus pentru care ma bucur ca am avut ocazia sa tin un curs online "Cum sa faci webcomics" unde au participat nu mai putin de 400 de copii! (curs in urma caruia am compilat manualul cu acelasi nume: [link]) In Leskovac, de exemplu, am vazut desene si benzi desenate facute de copii afisate si in cea mai importanta biserica a orasului (care apropo avea si loc de joaca pentru copii in curtea ei) si in Muzeul orasului, locuri unde se tin periodic astfel de ateliere. Nu mai zic de Scoala de benzi desenate din Leskovac!!! care a "produs" pana acum peste 1.500 de artisti vizuali care au devenit pictori, animatori, tattoo artists sau, bineinteles, autori de benzi desenate - peste 100 de autori sarbi lucrand cu edituri din Franta! - vorbim deja de "scoala sarbeasca de banda desenata"!
si ca un mic bonus romanesc as adauga: 4. Diviziunea in "industrie"
Peste tot exista tensiuni si chiar conflicte deschise intre unii autori/editori etc DAR intr-o scena locala de benzi desenate cu sute de autori si zeci de evenimente anual, nu intereseaza pe nimeni ca X nu se intelege cu Y sau ca Z nu participa la evenimentul sau proiectul lui X... in schimb, la noi, unde avem cateva zeci de autori si o mana de oameni care organizeaza 3 evenimente pe an, acest lucru se simte si nu face decat sa tina domeniul pe loc. Aceste conflicte mai mici sau mai mari fac ca micul public pasionat de benzi desenate sa piarda accesul la destule creatii de banda desenata fara a avea ocazia sa-si faca propria parere. Una e cand cate un pasionat se chinuie singur cu banii din buzunar sa faca un eveniment, o expozitie etc (si i se mai si da in cap) si alta e cand 2-3-4 oameni fiecare cu resursele lui se pun la o masa si lucreaza impreuna! Ca sa nu mai spun ca, intr-o scena atat de mica, m-as fi asteptat ca entuziasmul oamenilor din "industrie" sa fie mai mare, si fiecare sa promoveze macar din cand in cand si proiectele altora, dar... din pacate RevistaCOMICS este printre singurele canale care a promovat tot timpul ORICE proiect de banda desenata indiferent de gusturi, preferinte sau relatii personale... lansand la alegerea publicului ce sa cumpere si ce nu.
Bineinteles lista motivelor pentru care piata benzilor desenate romanesti e subdezvoltata poate continua si putem dezbate la nesfarsit, dar astea sunt cele cateva argumente mari si late care mi-au sarit in ochi mie personal comparand situatia din Romania cu cea din tarile participante la Leskovac si singura mea speranta e ca poate reusim sa invatam ceva..."
Octav Ungureanu
autor comics & ilustrator
editor wannabe RevistaComics
organizator Bucuresti ComicsFest
"Sunt total descumpanit de cum a ajuns sa fie dezosata de adevar istoria benzii romanesti chiar de catre artisti BD, de la exacerbarea lansata de Alexandru Ciubotariu care, girat de Muzeul National de Istorie, sustine nonsalant ca Romania a fost inaintea Frantei si Statele Unite la acest capitol grafic, iar acum, prin scrisul nervos al lui Octav Ungureanu, s-a atins faza de negare: sub comunism nu a existat BD in Romania, de aceea nu s-a putut dezvolta dupa 1989!
in fata unor asemenea monstruozitati rostite fara nicio urma de indoiala, ignorand complet orice adevar documentar, v-ati cam dat singuri raspunsurile, de ce BD-ul nu a evoluat ijn Romania, pt ca si tu, Octav, care promovezi ORICE, cum singur afirmi, nu te-a interesat niciodata calitatea, cum nu te intereseaza nici sa te documentezi inainte de a lansa niste teorii inabile, si Alexandru Ciubotariu, nu ati fost interesati decat in a va strecura in mici proiecte care v-au adus un castig imediat, nu v-a interesat sa construiti ceva solid, amplu, care poate starni o (re)vitalizare creativa, dar cum in Romania nu se excleaza la nimic constructiv, va pot spune ca sunteti in tonul national, dar macar abtineti-va sa mai propagati ineptii care fac si mai mult rau!
Hai sa va demonstrez cum va poate pacali un text incisiv care pare bine articulat si argumentat, dar care reinterpreteaza extrem de subiectiv adevarurile istorice.
articolul la care ma refer il aveti in forma lui originala in postarea anterioara, unde Octav Ungureanu incearca sa explice esecul existentei bedefile pe plaiurile mioritice.
asadar, Octav Ungureanu a identificat 3 mari factori de stress care au dus la lesinul continuu al bietei fiinte bedefile.
1. COMUNISMUL
"Da! In primul si in primul rand, motivul pentru care nu avem o cultura a benzii desenate in Romania este comunismul, care a facut atat de mult rau dezvoltarii culturale pe toate palierele, inclusiv cand vine vorba de banda desenata!" (pt cei neatenti, asta e un citat!)
- in primul rand comunismul, ca orice regim politic, mai ales autoritar, avea nevoie de un aparat de propaganda amplu care sa functioneze intens. asa ca fiecare breasla primise in dar o revista lunara, fiecare categorie sociala, la fel, apareau sute de reviste care trebuiau intretunite redactorial, trebuiau nascuti repede oameni buni condeieri, dar trebuiau sa aiba dosare impecabile, asa ca au fost alesi din clasa muncitoare si trimisi la spalatoria socialismului-realist, multi, unii au intrat in presa centrala, altii si-au gasit locuri naive pe unde s-a nimerit; dar comunismul avea nevoie sa creeze si oameni cu notorietate, care atraga public, pt ca oricat de strident ideologic ar fi un monstru politic, fara comert nu poate supravietui. s-a ajuns la a diferentia amatorii si micii scribi de cei ce chiar aveau talent literar, doar ultimii erau primiti in Uniunea Scriitorilor, care avea sediul central pe Calea Victoriei si un Fond Literar de unde se putea alimenta in voie orice scriitor. Iar pentru ca scriitorii sub comunism era niste fiinte sensibile, au primit case de odihne la munte si la mare, apoi, pt ca odihna nu era indestulatjoare, au primit si Case de creatie, in locuri cele mai idilice pt a veni mai repede inspiratia. Fiecare oras avea o revista culturala unde publicau efervescentii locali, ziarele scriau despre ei cu o regulitate orologica, cei mai cunoscuti primeau burse de studii in Occident, primeau functii, erau invitati sa cutreiere tarile Estului pe banii statului, bineinteles ca existau nemultumiri, pt ca stapanul dadea, dar si te sicana, dar scriitorul roman exista, se simtea in centrul atentiei, traiau din scris si lumea ii recunoastea pe strada.
nu mai vorbesc de artele plastice, unde lucrurile erau si mai roz, fiecare artist inscris in UAP primea automat atelier, acces la sala de expozitii, i se cumparau lucrari de catre stat, era invitat in anualele regionale sau nationale, plus calatorii in Occident (daca era membru de partid si bun turnator) sau in tarile celorlati comunisti oricum mai prospere decat abulica Romanie.
Problema principala nu este deloc comunismul, statul dadea bani, oamenii din sistem ii gestionau cum se pricepeau mai bine, problema a fost, atunci ca si acum, de contratimp, romanii nu s-au racordat niciodata la moment (de istorie nici nu mai vorbesc!), nu tin pasul cu evolutia generala, de aceea nici BDul s-a instalat fara nicio rigoare editoriala, da, erau peste tot planse BD, inclusiv in Flacara anilor 50, dar ramanea doar o forma artistica oarecare, abia cu aparitia unor personaje puternice (fix cum se petrecuse si in Occident cu cateva decenii mai devreme), ca Dim Dunareanu sau personajele conturate de Livia Rusz, a erupt un entuziasm general in randul cititorilor (copii si adolescenti), dar din pacate nu au urmat abordari ulterioare, mai laborioase, mai profunde, pt a disemina un interes general, de aceea, in Romania, persista si acum cliseul ca BD-ul este exclusiv pt copii!
In Occident, BD-ul a prins contur in anii '30 prin doua momente decisive: aparitia unui album socant ca tematica, "Tintin in Tara Sovietelor", deci, din start a fost abordare care putea interesa orice varsta, dand startul creatiei unui personaj care straluceste puternic si astazi in galaxia BD, si al doilea moment, a fost intrarea pe piata franceza, in prima etapa, a francizei Disney, cu celebrele sale personaje care erau transpuse in stripuri sau benzi desenate chiar in cotidinele de mare tiraj.
Dar marele start al BD-ului european a fost dupa razboi, desigur, in Belgia unde Tintin deja era star, dar editorii cautau talente peste tot, mai ales in Franta, asa ca s-a ajuns la o comuniune ce astazi este recunoscuta ca reper istoric ca banda desenata franco-belgiana ce a creat salba de personaje celebre din anii 60-70 ce adus notorietate universala si a impus titulatura de a 9a arta (bun, il putem adauga si pe Arnal cu al sau Pif, dar el a oferit doar o varianta la personajele Disney, fara sa aiba o profunzime tematica), deci practic BDul european s-a dezvoltat in anii 50-60, dar in Romania se imita doar varianta Riquiqui - pt ca era editata de comunistii francezi, pt ca era doar divertisment, pt ca era pt copii.
Ca o concluzie la subiect, practic Romania a incercat sa imite ce se publica pt copii in anii 50-60, dar nu a facut mai mult pt a urma evoluatia ulterioara a BDului. de ce? din lipsa unor editori care sa inteleaga adevarata putere narativa si, clar, din lipsa artistilor, care nu au fost interesati de o munca atat de laborioasa, cand banii veneau cu usurinta, de ex., dintr-o carte ilustrata!
2. SPRIJINUL DE LA STAT
Octav Ungureanu evoca ceva absurd, BD-ul ca orice arta este pur comert, da, daca ar fi vorba de ceva patrimonial, sunt de acord, dar tocmai gandirea asta ca statul trebuie sa dea defineste nu doar o mentalitate de stanga, ci si o lipsa de incredere in sine ca artist, imi aduc aminte de declaratia unui autor BD contemporan, ultracunoscut in Franta, care spunea ca primul sau proiect l-a propus la Dargaud in 31 de variante! IN Romania nimeni nu face un proiect cap-coada pt a se bate cu editorii, daramite sa mai aiba si alte variante, pur si simplu e o problema de mentalitate tipic romaneasca!
Si avem exemplul unor finantari din partea ICR, AFCN sau nu mai stiu ce alte institutii, unde cativa oameni au mimat ca fac ceva pt BD, cu niste rezultate dizgratioase, si care a fost rezultatul? lumea a fost indepartata, nu apropiata, dar asa se intampla cand avem mentalitatea "hai sa facem ORICE!".
Statul poate creea niste facilitati, ok, care utilizate corect de profesionisti poate deschide oportinitati ulterioare, dar sub alta forma e ca si cum ar oferi o supa calda unor saraci!
3. ATENTIA PENTRU COPII
"Dincolo de banda desenata pentru copii, care se mananca pe paine in orice tara, peste tot se tin cursuri si ateliere de benzi desenate pentru copii!" (citat, da?)
Cum spuneam, cliseul ca BD este pt copii este ceva banal, si denota inca o data ca cei ce se ocupa de BD in Romania, ca si acum 50-40-30 de ani, nu sunt racordati la ritmul lumii civilizate, tocmai, BD ul a scazut foarte la grupele de varsta mici, chiar am publicat sapt trecuta un amplu material unde am inclus si ipostaza asta, pt ca in primul rand au disparut revistele de BD, si fara personaje de impact nu poti creea nici cerere, de aceea BD-ul, in Franta cel putin, este dominat de BD-ul pt cititorii adulti pe teme absolut diverse, de la arta la politica, de la social la sport, aproape orice tema se poate transforma intr-un album BD.
Cam astea sunt erorile de interpretare ale lui Octav Ungureanu, un om simpatic, pe care-l cunosc de peste 10 ani, dar care dovedeste ca nu stapaneste nici documentar, nici cultural, domeniul in care activeaza, da, exact, benzile desenate, si esecul BD-ului in Romania i se datoreaza, desigur, impartit cu ceilalti care de ani de zile nu au adus un minim de plus, un graunte cat de mic, dar care poate evolua asa cum ne dorim cu totii!"
Dr Paul Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu