 |
| Fotografie unicat: Radu Marian, Mircea Arapu, Șerban Andreescu, BDE, ValiIvan, Puiu Manu, Ion Manolescu |
Dragă Daniel, ne-am cunoscut la Salonul BD de la Constanţa, în 2019, unde ai fost o prezenţă remarcată. Adevărul este că, la cei aproape doi metri ai tăi înălţime, chiar nu puteai trece neobservat. Cum ai ajuns la manifestare?
Despre Salonul BD de
la Constanța am aflat de pe
Facebook. Tot Facebook-ul m-a reintrodus în lumea benzii desenate, reușind prind
intermediul lui să iau legătura și să cunosc autorii desenelor copilăriei mele, printre care Marian Mirescu,
Adrian Barbu, Viorel Pîrligras, pe Dodo Niță ale cărui articole le citisem în vechile reviste, etc.
În 2018 am vizitat
Festivalul BD de la Sibiu iar acolo am cunoscut personal o parte dintre vechii
dar și noii artiști, iar prin prezența mea la Salonul de la Constanța mi-am dorit să continui să cunosc cât mai mulți artiști, să văd planșe
originale și să fiu la
curent cu noile apariții
din domeniu, să-mi achiziționez reviste și
albume de la standurile artiștilor, pentru completarea colecției personale.
Cu ce amintiri ai plecat de la Salon ?
Mi-a făcut o
deosebită plăcere să întâlnesc pentru prima dată idolii copilăriei mele. Nu
doar că i-am cunoscut dar am avut parte de o primire care m-a mișcat. Am fost tratat ca
unul din branșă!
Dintre cei prezenți
la Salon, țin
să-i menționez
pe maestrul Puiu Manu, Mircea Arapu,
Octavian Ungureanu, Vali Ivan și
pe Alexandru Ciubotariu.
În acelaşi an ai mai
participat şi la manifestările BD de la Sibiu şi Bucureşti.
În același weekend cu Salonul BD de la Constanța, la Sibiu s-a organizat ediția din 2019 a Festivalului Internațional de Bandă Desenată iar programul meu a fost împărțit între cele două evenimente. Am întâlnit și aici o mulțime de artiști și am participat, tot în calitate de spectator, la
programul oferit de către organizatori.
M-am bucurat să mă
reîntâlnesc cu gazdele evenimentului, cu Miki Andre, cu Adrian și cu Gabi Barbu, Lucian Avornicesei, Alin Teodor, Xenia
Pamfil, Octavian Curoșu,
să-i cunosc pe Marian și pe
Dan Mirescu, pe Marko Stojanovic și alții.
 |
| BDE, Lucian Avornicesei, Alin Ivan |
Invitația primită de la Octavian Ungureanu de a participa la
ComicsFest 2019 la București, am onorat-o în special pentru faptul că în revista Comics, editată de
Octav, îmi apăruse publicată banda
desenată Culmea, aceasta fiind a
doua oară când o bandă desenată îmi apărea într-o publicație, prima fiind în SANKI, a lui Marian Mirescu.
Hai să revenim puţin
în urmă. Când şi unde te-ai născut? Ai făcut studii de artă?
Sunt născut pe data
de 18.09.1974, în localitatea Mihail Kogălniceanu, județul Constanța, părinții locuind în
Năvodari. Nu am studii de artă, sunt autodidact.
De unde ţi se trage
pasiunea pentru BD?
Ca orice copil, de la
o vârstă foarte fragedă am fost pasionat de desenele animate pe care le vedeam
la acea vreme la televizor. Pasiunea pentru BD a venit odată cu primele BD-uri
create de mine, înainte să descopăr banda desenată și revistele de specialitate.
Ce publicaţii citeai cand erai mic?
Cumpăram și citeam toate revistele care apăreau la singurul chioșc de ziare și reviste din orașul
în care locuiesc, Năvodari. Revista
“Lumea copiilor”, revista și almanahul “Cutezătorii” și almanahul “Vacanța
Cutezătorilor”, “Almanahul copiilor”,
almanahul “Anticipația”,
care era bogat ilustrat și conținea și banda desenată, etc.
Esti pasionat şi de
SF?
Sunt pasionat de SF indiferent că este vorba de proză sau de BD. Peste 90% dintre cărțile, revistele și albumele din biblioteca și colecția mea sunt SF/HEROIC FANTASY.
La fel este și dacă vorbim despre genul de bandă desenată abordat de mine.
Când ai început să desenezi prima oară?
Îţi mai aminteşti?
Pe la vârsta de 5 ani am văzut la tv un film de animație cu Ali Baba și
cei patruzeci de hoți și am simțit nevoia să-l desenez, să am filmul
meu pe care să-l arăt fratelui și
prietenilor mei. Practic, primul meu “desen” a fost o bandă desenată, chiar
dacă până atunci nu cred că mai văzusem așa ceva, care conținea 4 casete pe prima
pagină și
o casetă cât toată pagina pe pagina a doua.
Așa
am descoperit că pot reproduce povești prin desen.
Când am intrat în clasa I desenam atât de bine, încât
învățătoarea
îmi punea note mici, deoarece credea că desenele îmi sunt făcute de un om
matur, iar atunci când le făceam în clasă, la ora de desen, tot îmi găsea
diverse “greșeli”.
Planșele erau pline de culoare, nu lăsam niciun spațiu necolorat. Dacă tema era o casă, casa mea avea toate
detaliile unei case, curtea avea iarbă, păsări de curte și animale, copacii din curte aveau scoarță și frunze, cerul avea soare, nori și păsări.
Apoi, la vârsta de 10
ani, am descoperit în oraş un atelier care aparţinea de cooperativa
meşteşugărească, unde erau făcute manual diverse firme publicitare. Pe geamul
acestui atelier erau lipite cateva desene făcute de un tânăr care lucra acolo.
Am revenit a doua zi, cand atelierul era deschis și l-am cunoscut pe viitorul meu îndrumător în ale desenului, Dorin Leca. Acesta mi-a cerut să desenez ceva ca să vadă nivelul la care sunt. Începând din ziua aceea am devenit ucenic la acel atelier și îmi petreceam câteva ore pe zi desenând sau uitându-mă pe renumitele reviste Pif și pe albume cu Rahan, în atelier găsindu-se o colecție impresionantă. Tot Dorin a fost cel care mi-a arătat de unde pot cumpăra reviste Pif și și albume de bandă desenată cu Rahan - de la un anticariat din Constanța situat peste drum de fostul Hotel Continental. Mult timp de acolo mi-am cumpărat diverse reviste de bandă desenată, pe unele dintre ele încă le am în colecția proprie.
Să ştii, Daniel că, atunci când lucram la Feteşti, veneam la
Constanţa o dată pe lună şi întotdeauna găseam ceva de cumpărat la anticariatul
de care vorbeşti, pifuri, alte benzi desenate, sefeuri etc.
Ai revenit la BD după
aproape 20 de ani, Cum s-a întâmplat acest fapt ?
Revista HARD BODY, 1998
După redescoperirea acestei minunate arte, banda desenată, mi-am căutat și scos de prin toate cotloanele casei fostele mele desene și benzi desenate și mi-am reorganizat colecția. Am reînceput să desenez, practic ca la debut, continuând o bandă desenată începută în anul 1991, povestirea SF Stabilitate.
După care, așa cum am menționat mai sus, a fost banda desenată din revista Sanki, tot cu un desen făcut de mine, dar scenariul și editarea făcute de Marian Mirescu, apoi cu povestea din revista Comics a lui Octavian Ungureanu.
Octavian Ungureanu a fost cel care m-a invitat să
particip la proiectul numit “Istorii din 89 în bandă desenată”, fiind prima mea
bandă desenată realistă publicată.
Un super proiect din
punctul meu de vedere, proiect finalizat cu un album minunat cu peste 200 de
pagini de bandă desenată la care au participat 39 de artiști.
Îi mulțumesc și pe această cale lui Octav că m-a considerat apt pentru participarea la
acest proiect și pentru șansa de a mă număra printre autorii albumului.
În 1989 aveam vârsta
de 15 ani și eram destul de
conștient de ceea ce se întâmpla în
jurul meu. Despre Revoluția din decembrie am auzit încă din acele zile foarte multe întâmplări și cred că dacă s-ar vrea ca în fiecare an să se scoată un
album cu subiectul ăsta, tot am mai avea de povestit câte ceva.
Întâmplarea
prezentată de mine în banda desenată Suvenir este după o povestire auzită de la un sportiv
canotor, spusă de acesta în anul 1990, pe vremea când eram la rândul meu
canotor la Clubul Sportiv Școlar Nr 2 Constanța.
Am prezentat acea întâmplare așa cum mi-a rămas mie în minte povestea lui de atunci, poveste ce a fost
confirmată de persoanele aflate în decembrie 89 cu acest sportiv, inclusiv de
profesorul-antrenor de la acea vreme.
Întâmplarea mi-a
rămas în minte și nu de puține ori am povestit-o, ori de câte ori subiectul discuțiilor cu diverse persoane era revoluția.
Antologia “Istorii
din 89” este una care nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă, în paginile
ei găsindu-se o mulțime
de întâmplări, unele reale iar altele fictive, dar toate prezentate într-un mod
care te face să retrăiești
ori să simți că ai trăit
acele momente.
Sunt întâmplări care
pe mine m-au mișcat profund.
Spre deosebire de
unii dintre confraţii tai, tu continui să citeşti BD şi azi. Ce autori, români
sau străini, îţi plac cel mai
mult ?
Atunci când am
revenit la pasiunea din copilărie, la banda desenată, am descoperit că ultimile
mele desene erau datate ca fiind făcute în 1996! Se întâmpla în anul 2016, ceea
ce însemna că exista un vid de bandă desenată de 20 de ani! Am fost șocat și încă sunt. Știu ce am făcut
în acești 20 de ani, dar nu am un
răspuns la întrebarea “de ce nu am mai desenat”. Nu doar că nu am mai desenat,
dar nici bandă desenată nu am mai cumpărat sau nu am mai citit.
Odată cu revenirea,
am început să cumpăr aproape tot ce întâlneam și să caut pe rețelele de socializare cât mai multă informație despre banda desenată.
Îmi este greu să
numesc autorii preferați
fără să nu uit pe cineva. I-am redescoperit pe Adrian Barbu,
Valentin Tănase, Puiu Manu și
i-am descoperit pe tinerii Octav Ungureanu, Cristi Păcurariu, Octavian Curoșu.
Nu am autori străini preferați, dar îmi plac în
continuare benzile desenate cu super eroi, Superman, Spiderman, Batman și sunt un mare admirator
al lui CONAN. Am citit albumele
apărute la noi la editura Grafic și sunt foarte încântat de ele. În special de Wachmen, Sandman si Saga.
Ce aşteptări ai de la BD românească?
Îmi doresc foarte
mult să văd publicate lucrările autorilor români. Știu că se lucrează foarte mult, că se desenează, dar
autorii români își publică
lucrările având contracte cu edituri străine. Sper ca o editură din România să
ia în considerare că avem autori de nivelul celor străini și să înceapă să publice și lucrările acestora.
Dar tu, ce planuri de
viitor ai?
Pentru mine, faptul
că există posibilitatea publicării desenelor mele pe rețelele de socializare înseamnă foarte mult.
Am o pagină unde
public benzi desenate și
desene vechi, dar unde aproape zilnic postez şi desene noi. De când l-am
cunoscut pe Octav Ungureanu şi am început să desenez
diverse glume și întâmplări
inspirate, la început, de una din paginile lui, pagina mea a strâns într-un
timp foarte scurt un număr de peste două mii de admiratori.
În momentul de față, în plus de administrarea paginii de facebook, lucrez
la câteva proiecte. Printre acestea se numără ilustrațiile unei viitoare cărți cu subiect istoric și un album de bandă desenată SF.
Cu respect, Daniel-Eduart Buruiană/BDE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu