Shakeaspeare`s "Globe" |
Parcă am fost pe altă planetă, nu în altă ţară. Dacă extratereştrii arată
ca oamenii care locuiesc acolo, de-abia aştept să mă răpească.
Cel mai mult mi-a plăcut arhitectura, florile de la ferestre şi bunul simţ
al oamenilor. Ştiaţi că acolo lumea mulţumeşte şoferului de autobuz atunci când
coboară? Pentru cineva care nu e obişnuit să audă la tot pasul “mulţumesc”,
“scuză-mă”, “te rog”, astfel de cuvinte ies imediat în evidenţă de cum pui
piciorul în Londra. Iar ca o curiozitate legată
de autobuze: dacă nu îi faci cu mâna şoferului să oprească în staţie şi
dacă nimeni din interior nu apasă pe butonul “stop” ca să-şi anunţe intenţia de
a coborî, acesta îşi continuă drumul fără să oprească. Sunt foarte bine
organizaţi la transport şi au mulţi angajaţi, care vin să te ajute dacă văd că
te uiti ca viţelul la poartă nouă, şi nu aşteaptă să fie rugaţi. London Tube-ul
(sau metroul) are foarte multe linii ce străbat oraşul, însă sunt aşa de bine
semnalizate toate, încât din prima zi am călătorit ca şi cum am fi locuit acolo
de ani buni. Am mers “aţă”, cum se zice în Ardeal.
Ghiciţi la ce muzeu a fost coada cea mai mare, chiar de la prima oră de
vizitare? (acolo muzeele deschid pe la 9:30 si se închid în jur de ora 17-18).
La muzeul Sherlock Holmes, de pe Backer Street, la numărul 221B, primul de pe
lista mea de vizitare.
15 lire intrarea, cu ghid, cu multe camere de vizitare
şi tot felul de scene recreate cu ajutorul manechinelor.
Langă muzeu este un
magazin plin de suveniruri: pălării, pipe, lupe, busturi, cărţi şi multe
altele, la preţuri pe măsură. Cum să dai 20-25 de lire pe un bust de 10 cm
înălţime, adică 125 de lei? Ei bine, am dat, dar nu la Sherlock Holmes, ci la
muzeul deschis în casa unde a locuit cu chirie, timp de 2 ani, Charles Dickens,
unul din autorii mei preferaţi.
Dacă nu ar fi fost romanele lui, probabil că nu
aş fi avut o asemenea atracţie către Londra. Tot acolo am găsit nişte pachete
cu printuri după diverse reclame şi curozităţi din Epoca Victoriană, nişte mici
bijuterii pentru cine apreciază astfel de lucruri.
Ca un cititor de Harry Potter înrăit (am citit cărţile în română, am vazut
filmele, iar acum le citesc în engleză), nu puteam să nu ajung pe Platforma 9 ¾
din gara King’s Cross unde există şi un magazin dedicat acestui personaj.
Într-o seară ne-am ţinut după un ghid, pe urmele lui Jack Spintecătorul, în
Whitechapel. Cine l-a citit pe Arthur Conan Doyle sau a jucat pe calculator
jocurile cu Sherlock Holmes, cunoaşte zona aşa cum era în 1888, anul in care
s-au întâmplat macabrele crime, ale cărui autor nu-l ştim nici în ziua de azi.
În altă seară am mers la spectacolul “Fantoma de la operă” la Her Majesty’s
Theatre, unde am plătit 30 de lire doar ca să stăm în ultimul rând. Dar a
meritat fiecare bănuţ.
Imensul British Museum este gratis, la fel şi Muzeul de Arta din Piaţa
Trafalgar. La British Museum au expusă piatra de la Rosetta, descoperită în
1799, după care s-au descifrat hieroglifele egiptene.
Cel mai mult mi-a plăcut însă la Muzeul de Istorie Naturală, la Muzeul Ştiinţei şi la Muzeul Londrei, unde aveau nu doar exponate obişnuite, ci şi reconstituiri ale vitrinelor din zilele apuse: un bar, un magazin de jucării, croitorie, farmacie, dar şi un taxi din 1908.
Cel mai mult mi-a plăcut însă la Muzeul de Istorie Naturală, la Muzeul Ştiinţei şi la Muzeul Londrei, unde aveau nu doar exponate obişnuite, ci şi reconstituiri ale vitrinelor din zilele apuse: un bar, un magazin de jucării, croitorie, farmacie, dar şi un taxi din 1908.
Ceea ce am observat la multe muzee a fost faptul că sunt prietenoase cu
copiii, adică au multe zone în care aceştia pot să apăse butoane, să rotească
manete, astfel incât sa observe anumite fenomele ale naturii sau să descopere
cine ştie ce lucruri interesante.
Am ajuns si în Greenwich unde am văzut linia pe unde trece meridianul zero,
dar şi un Muzeu Maritim, în cadrul căruia a fost organizată o expoziţie
temporară dedicată expediţiei lui John Franklin şi descoperirii celor doua
nave, HMS Erebus şi HMS Terror, care au dispărut împreună cu echipajul în timp
ce căutau pasajul de Nord-Vest.
Am reuşit în 5 zile(din care 3 pline) să acoperim mai bine de 30 de puncte
turistice, dar tot ne-au mai rămas pentru următoarea călătorie. Asta în condiţiile în care plecam dimineata
pe la 8:30 si ne mai intorceam la hotel dupa 10 seara. Chiar daca am pregătit
destul de în amănunt obiectivele pe care am vrut să le văd, am avut şi surpize
plăcute pe traseu. De exemplu, muzeul Clink, o închisoare pe vremuri sau reconstituirea
galionului The Golden Hind, cu care Sir Francis Drake a făcut al doilea
înconjur al lumii, după Magellan.
Dupa toată alergatura aceasta, în Dublin, următorul pe listă, am vizitat
mai puţin, însă tot am vazut gradina zoologică(superbă!)...
... primul pub irlandez
(Johnnie Fox),
... Castelul Malahide, un port, ceva muzee prin centru şi cireaşa de
pe tort: cel mai mare anticariat pe care l-am vazut vreodată, cât o librarie
(Chapters Bookstore). Am stat acolo mai bine de o oră şi tot nu am terminat.
Rămâne pe data viitoare. Oricum, tot m-am intors cu 20 de cărţi, adunate de
prin muzee şi anticariate.
Ce să zic...mă bucur că am trecut peste frica de avion şi că pot să umblu
acum în lumea intreagă. Deja ma pregatesc să pun la puşculiţă pentru aventura următoare,
chiar dacă nu stiu incă destinaţia.
Adică ştiu: mai întâi Londra, apoi mai văd eu...
Ana-Maria Băsceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu