foto si text: Sorin Anghel |
Deşi poartă un nume rebarbativ, neatrăgător, nepotrivit pentru o manifestare despre benzi desenate, am fost totuşi să vizitez « cea mai aşteptată expoziţie » de la SEcontraBD. Nu ştiu de cine a fost atât
de aşteptată, pentru că, vreme de o lună, salonul a fost vizitat doar de câteva
sute de gură-cască., conform afirmaţiilor celor care păzeau sălile, să nu
mâzgălească vreun street-artist pereţii (spre comparaţie, la East Comicon,
manifestare organizată tot la Bucureşti, dar fără banii a 7 institute culturale, au venit într-un week-end 7,000 de vizitatori !!).
Expoziţia nu
spune nicio poveste, aşa cum ar trebui
să facă o expoziţie despre benzi
desenate. Scriam şi cu altă ocazie, banda desenată, prin însăşi definiţia ei
cea mai simplă, are conexiuni mult mai
strânse cu cartea, cu literatura, decât cu pictura, de exemplu.
Nu degeaba celebrul semiotician Umberto Eco a denumit
banda desenată, “literatură grafică”.
De aceea era de aşteptat ca,
dacă nu povestea fiecărei publicaţii româneşti în străinatate, măcar o vitrină în
cadrul expoziţiei să prezinte cărţile, albumele şi revistele în care au apărut
autorii români.
Dar nu o să găsiţi aşa ceva la o expoziţie realizată de
impostorul şi plagiatorul Ciubotaru, pentru că el nu ştie să facă expoziţii şi
nu are aceste publicaţii. Plagiator, subliniez acest cuvânt, pentru că mai
mult de jumătate (şi) din această
expoziţie reprezintă un plagiat. Pisicul Pătat
a furat informaţiile din Istoria
Benzii Desenate Româneşti, a luat
e-mailurile autorilor din carnetul meu
de adrese şi gata expoziţia. Şi gata
punga cu arginţi, transferaţi în buzunarul parazitului de la instituţia culturală de stat.
Un singur exemplu de profesionalism al lui E. Ciubotaru şi voi lăsa imaginile să vorbească de la
sine : deşi şi-a pus
numele – nelegitim – pe
coperta Istoriei Benzii Desenate
Româneşti, deşi şi-a însuşit - imoral - sute de desene şi planşe ale
domnului Burschi Gruder, el nu a
aflat nici până la această oră cum îl cheamă pe artist, şi-i deformează
prenumele în Burshi. Asta dacă nu cumva o face în mod intenţionat.
Aşa promovează şi perpetuează memoria autorilor de BD "proiectul Muzeul Benzii Desenate", pe banii statului român!
Aşa promovează şi perpetuează memoria autorilor de BD "proiectul Muzeul Benzii Desenate", pe banii statului român!
Atenţie tineri autori, care vă bucuraţi că v-a băgat Muzeul Ciubit în
seamă: voi urmaţi la rând!
Ca să fie original şi să justifice banii statului, ar fi putut să
muncească şi el puţin, să găsească pe internet şi alţi autori care
au publicat BD în străinătate : Cristian Păcurariu la editura Soleil din
Franţa, Costel Curelaru la editura Uchronia din Elveţia, Ovidiu Hondru la
editura Marvel sau Şerban Cristescu la
editura Bongo, ultimele din Statele Unite.
“Trebuie amintit că mai sunt şi alţi
artişti publicaţi în străinătate care din diferite motive nu au putut fi
prezenţi în selecţia de faţă. » se scuză dinainte impostorul Cibotaru
pe blogul său.
Diversele motive sunt unul singur : chiar dacă a citit despre unii dintre aceşti autori în cărţile şi articolele mele, nu a mai
avut acces la contactele lor după ce mi-am dat seama că am de-a face cu un escroc.
În altă ordine de idei, dar rămânând tot la EABDRPÎS, m-au
amuzat foarte mult Statler
şi Waldorf, care au dat din coadă de
bucurie că Ciubotaru i-a băgat în seamă şi le-a pus câte o planşă pe pereţi, în timp ce mai înainte
mârâiau pe internet că nu sunt invitaţi autorii
români la Salonul Românesc. La Salonul BD de la Constanţa, doar în ultimii 4 ani, au fost invitaţi cel
puţin 20-25 de autori, printre cei mai
cunoscuţi şi cei mai reprezentativi din România, care au participat fizic, cu toate privilegiile cuvenite
unor oaspeţi de onoare (expoziţii personale, lansări de albume şi reviste,
întâlniri cu publicul, premii naţionale), în timp ce la Salonul European singurii
invitaţi de onoare sunt - în
permanenţă - celebra pornografă Sorina Vasilina şi, bineînţeles, Ciubotariu
însuşi.
M-a amuzat şi mai mult faptul că cei
doi nu au mai sărit să ia apărarea unui alt membru al cercului lor de has-been
frustraţi - Sorin Anghel, pentru că l-a
scos şi Ciubotaru din istoria benzii desenate româneşti.
For the record, pe Sorin Anghel nu l-a scos nimeni din istoria BD, el nu a
intrat niciodată acolo. Desigur, este un
bedefil talentat la desen, nu neagă
nimeni acest lucru, dar aceasta nu
înseamnă că este un autor cunoscut. El nu a rămas cu nimic în conştiinţa
publicului amator de BD : nu a
creat benzi desenate memorabile ca Valentin Tănase, nu a animat personaje
celebre ca Mircea Arapu, nu a publicat la edituri cunoscute din străinătate ca
Sandu Florea, nu a fost niciodată invitat la un salon BD nici din România nici
din străinătate (a fost în 1993 la
Charleroi, în Belgia, dar acolo a ajuns doar
datorită recomandărilor mele şi pe munca mea, dovada cea mai bună fiind că nu
va mai fi invitat niciodată, nicăieri, de nimeni). Lipsit total de bun simţ dar
şi de un simţ al măsurii, are pretenţii artistice mai mari decât cei trei autori numiţi mai sus
la un loc (care, de altfel, sunt adevărate modele de modestie artistică) şi se dă şmecher (ceea ce e cam ruşinos pentru un om de
vârsta sa) miştocărind adevăraţii autori
de benzi desenate din ţară şi din lume pe blogul lui, cam cum face furnica care se
răţoie la elefant : « Dă-te la o parte din drumul meu, că eu sunt mai
frumoasă ».
Cei care mă cunosc ştiu că eu nu fac afirmaţii fără să le probez. In
continuare, dacă tot a venit vorba, vă
prezint nişte monstre de frustări marca S. Anghel, culese de pe propriul său
blog :
» O alta categorie, din care
face parte si Puiu Manu sau Albin Stanescu, desenatori de calibru
greu dar uneori in lipsa de inspiratie, preluau imagini din “ Pif “ pe care le
integrau perfect in plansele lor. »
Spune asta, fără dovezi, şi mustind de răutate,
« profesorul » de benzi desenate care îşi încuraja elevii de la Palatul Copiilor să
plagieze după Tabary şi alţi autori din Pif Gadget, şi apoi le-a publicat aceste
desene în suplimentul (creat de mine, în
1993) Mini Azi, incasând destui bani
pentru aceste plagiaturi. Planşele
incriminate le găsiţi chiar pe blogul « profesorului », care se
mândreşte cu ele !
Din aceste motive, dragi bedefili, nu-l găsiţi pe Sorin Anghel în Dicţonarul
Benzii Desenate din România. La rugămintea prietenului nostru comun Mircea
Arapu, un adevărat gentleman al benzii desenate, am trecut peste acest episod
dureros din istoria BD-ului românesc şi am consemnat în Istoria Benzii Desenate modestele sale
publicaţii, dar – bineînţeles - nu şi plagiaturile elevilor săi.
Iată mulţumirea preopinentului:
« In epoca
revistei "Mini Azi" singurul care vorbea de banda desenata de pe la
noi era Dodo Nita. In timp ce pe sub privirile sale treceau nesfarsite imagini
( unele minunate, cum sunt cele pe care ti le'am prezentat mai sus, altele
mult mai sarace cu duhul, dar toate meritand sa fie discutate in timp real,
pentru a interactiona direct cu banda desenata pe care pretinzi ca o reprezinti
), Dodo Nita nu gasea nimic mai bun de facut decat sa faca niste inventare
prafuite. De pilda, in timp ce Vitec Bogdan inventa banda desenata absurda de
pe la noi, el ne povestea intr'o pagina cum CIOMU (???...) se reintorcea in forta publicand si republicand aceleasi
6-10 pagini lipsite de sare si cojones!... In timp ce Nicu Moldoveanu se
chinuia sa scoata cititorul din inertia in care societatea il
tinea indobitocit, Nita
inventaria cele cateva planse pe care le'a clocit domnul capitan Gabriel Rusu
de la Cluj (altfel, un baiat de treaba!), despre universuri paralele si
extraterestrii bubosi!...
Necazul este altul: intre timp au trecut niste ani si te asteptai ca intelepciunea sa vina cu varsta. Zadarnic... Nita Dodo nu a inteles nimic. Se pare ca a scris o istorie stramba a Benzii Desenate Romanesti, in care nici macar nu'i pomeneste pe flacaii prezentati mai sus!... Si asta se'ntampla intr'o tara im care intr'un an apar cel mult 100 de pagini BD!...
Mi s'a facut putin greata, ma duc pana la toaleta, dar promit ca am sa revin!... »
Necazul este altul: intre timp au trecut niste ani si te asteptai ca intelepciunea sa vina cu varsta. Zadarnic... Nita Dodo nu a inteles nimic. Se pare ca a scris o istorie stramba a Benzii Desenate Romanesti, in care nici macar nu'i pomeneste pe flacaii prezentati mai sus!... Si asta se'ntampla intr'o tara im care intr'un an apar cel mult 100 de pagini BD!...
Mi s'a facut putin greata, ma duc pana la toaleta, dar promit ca am sa revin!... »
Chiar daca promite că revine, domnul
Sorin Anghel s-a dus singur la locul care i se cuvine, în
afara istoriei benzii desenate româneşti.
Ceea ce îi caracterizează atât pe S
Anghel cât şi pe E Ciubotariu, deşi sunt doi indivizi total
diferiţi, este dorinţa lor de a parveni,
de a ieşi în faţă, dar nu pe munca lor
ci folosindu-se de munca altora, pe care o deturnează în folos personal.
Iată cum, dragi cititori, acum, când
banda desenată românească se află
pe un trend ascendent, datorită unor autori
profesionişti precum Puiu Manu, Tamba, Şerban Andreescu, surorile Surducan, Andrei Moldovan, Vali Ivan,
Jup, Adrian Barbu şi atâţia alţii, şi a unui editor entuziast cum este Mihai
Harap Alb, s-au trezit din starea larvară toţi aceşti has-been frustraţi şi, mai rău decât atât, au apărut
şi paraziţii celei de-a noua arte, care îşi însuşesc saci din banii publici,
pretextând că promovează banda desenată, când ei de fapt « trag în jug »
precum musca la arat a lui Alecu Donici:
» De la arat un plug
Venea încet spre casa
Si, la un bou pe jug,
O musca se-asezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O alta musca-n zbor
Îi face întrebare:
— De unde, draga sor’?
— Si mai întrebi de unde!
Ei musca îi raspunde
C-un aer suparat.
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi ca noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!
Spre lauda desarta
Multi zic: noi am lucrat,
Când ei lucreaza-n fapta,
Ca musca la arat. »
» De la arat un plug
Venea încet spre casa
Si, la un bou pe jug,
O musca se-asezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O alta musca-n zbor
Îi face întrebare:
— De unde, draga sor’?
— Si mai întrebi de unde!
Ei musca îi raspunde
C-un aer suparat.
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi ca noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!
Spre lauda desarta
Multi zic: noi am lucrat,
Când ei lucreaza-n fapta,
Ca musca la arat. »
Pentru că, revenind la Muzeul Ciubotaru, bedefilul pleacă nedumerit de la
EABDRPÎS, întrebându-se care a fost rolul acestei expoziţii, la ce a servit ea
vizitatorului dar şi autorilor ale căror lucrări au fost folosite ca tapet de
Pisicul Pătat.
Tocmai asta e, EABDRPÎS nu se
adresează nici bedefililor şi nici
autorilor de BD români ci bagă din nou nişte bani (mulţi) în buzunarul parazitului
cultural Ciubitaru şi ale acoliţilor săi Akira Darstor, Bramea, şi (trist)
celebra Sorina Vasilina care, de acum,
au justificarea să mai tragă o tură de plimbări prin străinătate, pe banii
instituţiilor culturale de stat, sub pretextul că, băgaţi în expoziţii de muzeul
Ciubotaru, ei sunt cei mai de seamă reprezentanţi ai BD-ului românesc.
« Expoziţia
este realizată pentru ICR în
colaborare cu proiectul Muzeul Benzii Desenate, coordonat de Alexandru
Ciubotariu. »
Urmărind semantica acestei fraze, să înţelegem
că nu E. Ciubotariu a realizat această expoziţie ? Sau e încă o probă de semidoctism al
celebrului scriitor, artist, curator, muzeu, istoric BD, street-artist, grafician, ilustrator, coordonator
şi parazit cultural cunoscut urbi et
orbi drept Pisicul patat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu