Fără jumătăţi de măsură
La anii săi, Marga Ciurdăreanu „suferă
doar de bătrâneţe” şi din 1997 - după pierderea soţului, dr. Ion
Ciurdăreanu - de singurătate. Cu gândul la vremurile de odinioară,
deunăzi, şi-a amintit: „Mama ne-a părăsit când eram la şcoala primară,
iar eu şi fratele meu am rămas în grija unei mătuşi, profesoară la
Pensionul de Fete Notre Dame Bucureşti. Tata (care a trăit 100 de ani)
ne-a pus guvernantă şi aşa am învăţat de mici germana, franceza şi
engleza”, mărturiseşte interlocutoarea. Talentată la desen, pe la 14
ani, Marga a mers cu mătuşa la Editura "Bucur Ciobanul" Bucureşti, unde a
fost prezentată directorului. Parcă aud şi acum recomandarea acestuia:
˝Fetiţo, ai talent, dar îţi mai trebuie vreo zece anişori să te
perfecţionezi, să înveţi ceva tehnică şi atunci să vii˝”. Între
1936-1940, Marga Ştefănescu a urmat Facultatea de Arte Frumoase
Bucureşti, iar după un stagiu la Comandamentul „Straja Ţării”, a ajuns
la aceeaşi editură. În aceste împrejurări, scriitorul Mihai Drumeş a
cerut patronului amintitei edituri un priceput care să-i transpună
benzile desenate la revistele pentru copii. Cea recomandată era Marga
Ştefănescu;care a publicat în anii ce au urmat în revistele „Păcală”,
„Nastratin” şi "Mariana", o revistă pentru femei şi a ilustrat peste 100
de cărţi.
Politică de marketing cu Rică
În cartea sa de vizită, rămân de
referinţă cei opt ani de benzi desenate (între 1941-1948), la „Ziarul
Copiilor”, unde publica săptămânal un serial foarte urmărit, intitulat
„Poznele lui Rică”. În lipsa televizorului, Rică a făcut istorie, pentru
că cei mici urmăreau cu sufletul la gură "boroboaţele" năzdrăvanului
personaj. "La un moment dat, cineva ca zis să-l mai schimbăm pe Rică. Şi
l-am schimbat, numai că în câteva săptămâni, tirajul a scăzut de la
10.000 de exemplare la vreo 3.000! Motiv pentru care s-a luat decizia de
a-l reînvia pe Rică, fapt care a făcut ca micii noştri cititori să
caute iarăşi revista”, îşi aminteşte desenatoarea.
Întâlnirea cu Galaţiul
Viaţa nu i-a surâs întotdeauna. În al
II-lea Război Mondial, Marga a fost soră de caritate într-un sat din
Ardeal, unde a oblojit rănile soldaţilor. Revenită în Bucureşti a găsit
casa părintească ruinată şi un tată supărat. În 1948, la naţionalizare,
amintitele publicaţii au fost desfiinţate. Marga a primit misiuni
speciale de la Ministerul Agriculturii. „Mi s-a spus să merg la Galaţi
pentru un provizorat de 3 luni, ca profesoară de desen la Facultatea de
Îmbunătăţiri Funciare. Dar nimic nu e mai veşnic, ca provizoratul!”,
glumeşte azi profesoara. La FIF a făcut ilustraţiile pentru gazeta de
perete Ghimpele, cu care a obţinut Premiul I la „un concurs republican
al gazetelor de perete”. FIF s-a mutat la Iaşi, desenul abandonat, iar
Magda Ştefănescu a devenit profesoară de franceză. Nu-i pare rău că a
venit la Galaţi fiindcă aici l-a întâlnit pe doctorul Ion Ciurdăreanu,
cu care s-a căsătorit şi cu care a colindat lumea în lung şi-n lat.
Iertarea, secretul longevităţii
Care este secretul acestei lungi
călătorii de viaţă? „Cumpătarea. Eu nu am fumat, nu am băut, am mâncat
ponderat; dar mai ales, nu m-am supărat pe nimeni. Când mă necăjea
cineva şi venea să-şi ceară iertare, eu îi ziceam: Eşti deja iertat!
Când durerile vârstei mă podidesc, mă rog la Dumnezeu. Scăparea îmi este
la El şi la rugăciunile părintelui Ion Dobre de la Biserica Precista”.
În cea de-a o suta primăvară, multă sănătate şi "La mulţi ani!", doamnă
Marga Ştefănescu Ciurdăreanu!"
"Între oaspeţii gălăţencei Magda Ştefănescu Ciurdăreanu la împlinirea
vârstei de 100 de ani, vârstă de pateric, s-a aflat şi o delegaţie de la
Biserica "Precista", condusă de părintele paroh Eugen Ioan Buruiană,
protopop de Galaţi. "Chiar în ziua de 25 martie, de Buna Vestire, mi
s-au umplut casa de oaspeţi şi inima de bucurie. Pe lângă nelipsiţii mei
vecini, care au grija mea de zeci de ani, vizita creştinilor din
parohia "Precista" a fost una neaşteptată. Am numărat vreo şaptesprezece
copii din cartier, în frunte cu părintele Eugen Buruiană, şi toţi erau
cu braţele pline de flori. La vârsta mea, când singurătatea îmi dă
târcoale, nu pot decât să le mulţumesc tuturor celor care mi-au trecut
pragul şi au fost alături de mine la importantul eveniment", ne-a spus,
deunăzi, Magda Ciurdărenu, gălăţeanca înscrisă în "Dicţionarul benzilor
desenate din România"."
Maria Stanciu
www.viata-libera.ro
comentarii postate pe site-ul menţionat:
"La mulți și buni ani!! draga noastră profesoară, dacă îmi permiteți să
mă adresez așa. Multă sănătate, viață lungă și mă bucur mult că v-am
redescoperit. Mi-ați fost profesoară de desen la Liceul nr. 6 (astăzi
Grupul Școlar Industrial Transporturi Căi Ferate) din Galați prin anii
1966-1967. Aveați un talent deosebit la desen, dar mai ales la povestit.
Și acum mai țin minte "Aventurile lui Rică" pe care dumneavoastră ni le
povesteați cu o voce blândă și cu mult talent actoricesc. Așteptam cu
drag ora de desen și eram curioși să vedem ce ne va mai povesti
profesoara noastră dragă. Dânsa aș putea spune că a "inventat" romanul
foileton narat în episoade, deoarece ne povestea romane din cultura
universală și românească (de exemplu "La răscuce de vânturi" de Emily
Bronte, "Inimă vrăjită" de Romain Roland sau "La Medeleni" de Ionel
Teodoreanu) în mai multe ore de desen. Ne-ați format gustul pentru a
citi cărți importante de literatură și ne-ați îndrumat să iubim frumosul
din viața de zi cu zi. Noi, elevii, eram impresionați de frumusețea
fizică și morală, dar și de delicatețea cu care ni se adresa. Să ne
trăiți încă mulți ani fericiți!!"
Magda
"Doamna Ciurdareanu a fost prima mea profesoara de limba engleza in clasa a V-a.
Era prin 1966 cand la scoala nr. 6 din Galati (astazi liceul Emil Racovita ) doamna profesoara
Ciurdareanu facea tot posibilul ca noi copii sa indragim limba engleza, desi parintii nostri
doreau sa invatam franceza (era la moda ). Ii multumesc din inima pentru ca am invatat o limba
vorbita astazi de tot globul si ii urez multa sanatate la aceasta frumoasa aniversare."
Cu deosebita stima,
Ing. Mihail Cogalniceanu
Era prin 1966 cand la scoala nr. 6 din Galati (astazi liceul Emil Racovita ) doamna profesoara
Ciurdareanu facea tot posibilul ca noi copii sa indragim limba engleza, desi parintii nostri
doreau sa invatam franceza (era la moda ). Ii multumesc din inima pentru ca am invatat o limba
vorbita astazi de tot globul si ii urez multa sanatate la aceasta frumoasa aniversare."
Cu deosebita stima,
Ing. Mihail Cogalniceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu