 |
În 2011, cu prilejul Salonului de la Iaşi, am avut pornirea să stabilesc drept temă a manifestării - “ARHITECTURA ÎN BD”. Prompt, ORDINUL ARHITECŢILOR DIN ROMÂNIA, filiala Iaşi-Vaslui s-a alăturat organizatorului tradiţional - CENTRUL CULTURAL FRANCEZ din Iaşi, asigurând susţinerea material-logistică a evenimentului şi a aportul preşedintelui Asociaţiei Bedefililor din România – Dodo Niţă, cu ajutorul căruia am decis ca participant de onoare să fie invitat dl. Michel Jans, director al editurii MOSQUITO, din Grenoble, Franţa, important şi binecunoscut personaj din cercul autorilor şi producătorilor de benzi desenate.
Au fost deschise, la sediul instituţiilor organizatoare, două expoziţii distincte, cu lucrări adunate în jurul subiectului definit - mediul construit arhitectural-ambiental, prezent în benzile desenate, aflat în situaţia de a nu fi limitat doar la cadrul utilizat ca simplă ilustraţie - decor al desfăşurării scenariului. Au fost expuse planşe ale graficienilor Miguelanxo Prado, Atillio Micheluzzi, Michel Jans, postere şi serigrafii semnate de François Schuiten, reproduceri după lucrările dominate de mister, ale exuberantului maestru milanez Sergio Toppi. Întâlnirea cu Michel Jans m-a făcut să descopăr fascinanta poveste a prieteniei dintre ei, precum şi colaborarea iniţiată, care a avut rezultat publicarea, republicarea, traducerea din limba italiană, a planşelor aflate în custodia editurii Mosquito, determinată de dorinţa de a resuscita opera lui Toppi, aflat la o vârstă înaintată, deja bolnav, atunci pe cale de a se găsi într-un con de umbră nemeritat.
Zilele în care am discutat cu Michel Jans au fost marcate de revelaţia de a descoperi amănunte ale pasiunii şi admiraţiei noastre comune : Sergio Toppi (născut pe 11 octombrie 1932, la Milano, Italia, decedat pe 21 august 2012). A fost fascinat încă de mic de dorinţa de a desena, fără ca pentru acest scop să fi urmat studiul artelor în mod instituţionalizat. BD Guide, Encyclopédie de la Bande dessinnée internationale, lucrare coordonată de Claude Moliterni, aminteşte despre perioada începuturilor sale ca ilustrator la Enciclopedia Copiilor, o activitate pe care avea să o continue tenace, în postura de animator al studiolui Pagot şi, concomitent, lucrând în publicitate. Avea să debuteze cu benzi desenate la Corriere dei Piccoli, cu povestirea « Pietro Micca », pe textele scrise de Milani. Preocupările ulterioare înscriu continuarea colaborarii seriei « Fumetto verita » şi « I Grandi nel Giallo », în timp ce stilul şi liniile graficii sale suportau un proces de rafinare. Anul 1974 avea să aducă o schimbare radicală a manierei, printr-o serie de BD istorice, pe aceleaşi texte ale lui Milo Milani, publicate în Messaggero dei Ragazzi. Începând cu acest moment, publică pe scenarii proprii, în cea mai mare parte a revistelor italiene: Linius, Alter, Sgt Kirk, Corto Maltese, Il Giornalino. Desenează pentru colectia « Un uomo, un’avventura » : L’Umo degli Paludi, L’Uomo del Nilo şi L’Uomo del Mexico. Adaugă câteva episoade în » L’Histoire de France en bandes dessinées » şi « Decouverte du monde » pentru Larouse. În lipsa unei legături cu adevărat trainice faţă de eroii desenele sale, preferând seriile independente, ia decizia de a-şi scrie singur scenariile albumelor, asemenea lui Hugo Pratt şi afinităţilor exersate ca urmare a legăturii prieteneşti cu acesta, fapt care-l aduce la situaţia de consolidare a statutului de maestru al B.D.-ului italian, apreciere confirmată prin apariţia lunară în Orient-Expres, a seriei The Collector. În 1984 publică capodopera Sharaz-De, la editura Milano Libri, o călătorie indus în atmosfera poveştilor orientale din « O mie şi una de nopti ».
 |
| Desen de Sergio Toppi |
Din anul 1997, editura Mosquito (artizan al publicării a peste 500 albume de benzi desenate), demarează (re)apariţia, începând cu Le Dosier Kokombo, a unui număr de 18 albume, care se alătură monografiilor Toppi, intrate în colecţiile bibliotecilor publice şi ale amatorilor.
Arta lui Sergio Toppi « de la origini, toate subiectele se găsesc reunite, amestecate în acelaşi desen » (după cum remarca Pierre Yves Lador) : locuri aflate oriunde în lume, povestiri inedite, de o neaşteptată diversitate, izvorâte din porniri întru-totul ficţionare, personaje incredibile, mixturi mitice bântuite de făpturi bizare, uneori ireale. Opera lui Toppi este definită prin puterea scenariilor, de a captiva şi încânta până la abandonul involuntar în voia povestirii.
Stilul grafic împus de Sergio Toppi, recognoscibil cu uşurinţă, dovedeşte, fără a impune minuţiozitatea, rigorile caracteristicilor etnice, topografice, arhitecturale, ornamentalistice, specificul local al vegetaţiei, trăsăturile fizionometrice, felul de îmbrăcăminte sau cultura, ambianţa zonelor populate de personaje, relatate într-un mod deliberat lipsit de exactitate, mai degrabă sugerate cu « precizie », prin savanta ştiinţă a alegerii elementelor definitorii, personalizate în mod artistic. Se poate exprima constatarea lipsei rigorii construcţiei corect anatomice, în ce priveşte desenele personajelor întruchipate, abordate într-o stilistică grafic-flexibilă. Realizarea acestora, se înscrie în termeni comparabili refuzării condiţionării de a reprezenta academic actorii zugrăviţi ai naraţiunii, să spunem, de pretenţia cerinţei, evident falsă, de aplicabilitate picturii cubiste suprapusă înfăţişării «clasice» a personajelor, abordare total îndepărtată de opţiunea adoptată de Toppi, cât mai ales, de dezicerea prezervării unităţii de exprimare. În mod cert, rezultatul nu ar fi reuşit efectul copleşitor-emoţional identificat, preponderent operei sale.
Definitorie apare măestria cu care este sugerată textura materialelor, manieră impusă drept specifică artei lui Topi şi principala calitate a desenelor, fapt care-i conferă elementul distinctiv.
 |
| Desen de Sergio Toppi |
Probabil că am reuşit să-l sensibilizez pe marele admirator şi prieten al lui Toppi, Michel Jans, numai prin faptul că am adunat toate cele 18 albume editate la Mosquito, sub îngrijirea sa, , ceea ce a făcut posibilă recunoaşterea pasiunii şi dovada aprecierii preferinţelor mele, orientate spre autorul pe care-l preţuim împreună cu aceeaşi intensă pasiune. Amiciţia legată între noi, cu acest prilej, mi-a permis să solicit editorului şi în acelaşi timp traducător, dedicaţii pe fiecare album.
Este imposibil să nu înserez câteva cuvinte despre albumul pe care-l apreciez în cea mai mare măsură : « Tanka », ediţie care se bucură de suplimentarea cuprinsului cu o nouă povestire. Avem de a face cu un minunat exemplu de scenarii scrise cu o rară sensibilitate, întruchipată într-un autentic registru poetic, desenate între anii 1976-1988, a căror acţiune se plasează în secolul X - evul mediu al unei Japonii aflată în plin război intern, care evidenţiază un contrast dureros de atitudini, întrevăzut dincolo de dramatismul prezent pe toată durata parcursului acţiunii.
Cu fiecare album al său, Sergio Toppi a etalat o lecţie asupra modalităţii de realizare a scrierii fiecărui scenariu şi a transpunerii în desene a prospeţimii imaginaţiei care l-a condus la crearea capodoperelor lăsate moştenire.
Marea tristeţe reiese din răstimpul scurt în care au dispărut cei doi mari autori ai benzii desenate, Moebius şi Toppi. Cu toate că sunt consideraţi ca practicând modalităţi expresive diferite, nici măcar complementare, se poate declara cu siguranţă, asupra originalităţii artistice prezente în opera fiecăruia, ca fiind conduse la limite greu de regăsit. Tot ce ne mai rămâne de făcut este să deschidem albumele lor, ori de câteori vom simţi pornirea, îndreptată spre universuri distincte, paralele, convergând (totuşi) spre zona consistentă şi nemuritoare a artei BD.
Mati Botezatu
24 August 2012
 |
| Desen de Sergio Toppi |
 |
| Sergio Toppi şi Michel Jans în decorul ultimei lor expoziţii |
Mati Botezatu este arhitect, grafician şi unul din marii colecţionari de benzi desenate din România. În 1991 el a editat revista de benzi desenate Imago. În prezent este organizatorul Salonului Benzii Desenate de la Iaşi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu