Voi începe seria de prezentări de autori BD români cu unul dintre cei mai discreţi dar redutabili caricaturişti ai realităţii politico-economice cotidiene: (Şerban) Terente.
Caricatura şi banda desenată sunt domenii grafice distincte, cu mijloace de realizare şi public diferit. Poate fi un caricaturist şi autor de benzi desenate? In cele ce urmează voi încerca să demonstrez că da.
Am remarcat desenele lui Terente pe la sfârşitul anilor 90. Debut tardiv, aş spune, ţinând cont că majoritatea caricaturiştilor noi din România au debutat imediat după schimbarea de regim din 89.
Desenul său clasic, expresiv, folosirea baloanelor pentru text, mi-au atras imediat atenţia (din punct de vedere grafic). In aceea vreme eram abonat la revista Capital şi citeam cu plăcere “Aventuri din tranziţia de piatră”, un serial de stripuri săptămânale semnate de Terente. Şi nu cred că îi era uşor să găsească şi să cuprindă în trei-patru casete un subiect economic de actualitate. Aceste stripuri au apărut între 1999-2004.
Ocazional, în1999, mă amuzam şi cu seria sa de stripuri “Dracoola & Dracoolio” ce apărea în Jurnalul Naţional.
Prin 2000, cumpărând nou înfiinţata revistă TVMania, îl regăsesc cu plăcere pe Terente, semnând o nouă serie de stripuri, probabil cea mai longevivă a sa, pentru că apare şi astăzi:
“TV Man”. Personajul cu caschetă roşie, ce stă toată ziua la televizor şi comentează ironic ceea ce vede, a prins la public şi place şi redacţiei atât de mult încât, la o aniversare, îl face să “prindă viaţă” , îmbrăcând un figurant cu costumul său.
In fine, din 2001, Terente se instalează în redacţia Evenimentului Zilei şi “îşi dă cu părerea” satirizând actualitatea politică, economică şi socială a României, Europei şi chiar a mapamondului întreg, atunci când este cazul. O dată la câteva zile simte nevoie să secvenţializeze desenul cotidian, împărţindu-l în două, trei şi chiar patru casete. Adică îl transformă într-o mini bandă desenată (strip).
Spuneam deci că Terente practică un desen comic “academic”, nedeformând (prea mult) trăsăturile personajelor, aşa cum ar face un caricaturist în mod obişnuit. Mai mult, construieşte minuţios şi realist decoruri întregi în casete, ca un adevărat desenator BD.
In plus Terente este un fin psiholog, un observator tenace al realităţii înconjurătoare dar şi un excelent comunicator prin intermediul imaginii (conform dictonului lui Napoleon, care spunea că un desen expresiv valorează cât o mie de cuvinte). Priviţi acest excelent strip, prin care demască paranoia televiziunilor de a crea ştiri apocaliptice. Pur şi simplu genial.
Sau stripul despre controversata lege a sănătăţii:
Stripurile şi caricaturile lui Terente din Evenimentul Zilei constituie o adevărată cronică ilustrată a actualităţii şi ar trebui citate în manualele de istorie contemporană.
Cumpărând pentru fiica mea revista Bravo, îl regăsesc pe protagonistul nostru şi acolo, cu serialul de stripuri “canine” “Nero & Co”. Dar şi cu caricaturi prin Bravo Girl, Cool Girl etc. In fine, căutând pe internet, aflu că Terente a ilustrat şi o carte, “Marty este Meloman” apărută în 2005 la editura Compania.
Aşa cum scriam în titlul articolului, în jurul artistului Terente pluteşte un mare mister: nimeni (cel puţin din mediul artistic în care trăiesc eu) nu l-a văzut, pe internet nu-i găseşti fotografia, nu apare la televizor. Acesta ar putea fi un eventual autoportret al său:
Aproape nimeni (în afară de mine: vezi Dicţionarul Benzii Desenate din România, 2005) nu a scris despre el şi, cu o singură excepţie, nu acordă interviuri.
Excepţia se numeşte : “Banda desenată, mai populară în Africa decât în România” articol semnat de Emilian Isailă şi publicat în Evenimentul Zilei, în decembrie 2006, probabil ca urmare a Salonului Internaţional al Benzii Desenate organizat la Sala Dalles din Bucureşti, pentru că publicaţia nu prea scrie despre benzi desenate.
Este singura dată când îi „auzim vocea” talentatului desenator şi răspunsurile sale, lucide şi nepătimaşe, dovedesc că el urmăreşte - chiar dacă de departe – fenomenul BD.
Iata câteva dintre „părerile” sale:
"Ceea ce lipseşte cu adevărat pentru a avea o industrie a benzii desenate în România sunt editorii care pot administra o lucrare, o pot promova şi vinde". "Nu reuşim să performăm în acest domeniu pentru că noi urâm rutina. Iar fără capacitatea de a lucra în fiecare zi şi de a ne perfecţiona nu se poate ajunge la desenarea şi impunerea unui personaj".
Păreri serioase, care se pot constitui în sfaturi pentru editori dar şi pentru tinerii graficieni care vor să se facă cunoscuţi şi eventual să câştige bani din ilustraţie şi benzi desenate.
Spuneam deci că Terente este aproape imposibil de găsit pe internet (cu excepţia rubricii sale din Evenimentul Zilei, „Părerea lui Terente”). Un jurnalist (în Metropotam.ro) chiar îi „reproşa” că este unul dintre puţinii caricaturişti activi fără site sau blog. Ei bine, săpând cu obstinaţie (nu degeaba fac „arheologie BD” de aproape 30 de ani) eu l-am descoperit: www.terente.eu. Pe acest site găsiţi nu numai o fotografie şi un fel de autobiografie dar mai ales sute de excelente caricaturi, stripuri şi benzi desenate memorabile.
De-acum Terente nu mai e misterios. Este, simplu, un geniu român al caricaturii şi stripului de presă.
Dodo Niţă
Notă. Copyright-ul desenelor reproduse aici aparţine bineînţeles lui Şerban Terente şi Evenimentului Zilei. Eu le-am folosit doar cu rol explicativ.
2 comentarii:
Puteți activa opțiunea de comentariu prin nume/mail/website?
O nedumerire
- de unde provine dihotomia dintre caricatură și bandă desenată? Cine o propune? Domnul Terente nu practică, cel puțin nu în lucrările tratate mai sus, caricatura ca specie artistică(un portret cu trăsături exagerate), ci întrebuințează un stil caricatural oscilând între ”politcal cartoons” și benzi desenate.
Trimiteți un comentariu