Sâmbătă 25 noiembrie 2023, la One Up Gamers Pub din București, s-au
decernat premiile « Vladimir Colin » pentru perioada 2020-2022.
Juriul a fost constituit din Cătălin Badea-Gheracostea, Ana-Maria Negrilă, Eduard Pandele, Dodo Niță și George Ceaușu (președinte de onoare).
Volum de proză scurtă SF
Florin Pîtea,„Cartea cu scoarțe de argint,
ferecate. MOTORUL DE CĂUTARE”, editura Crux Publishing, București, 2020
Volum
de proză scurtă fantastică
Liviu Surugiu,„Fata de pe Drumul Mătăsii”,
editura Polirom, Iași, 2021
Roman
SF
Ștefan Manasia,„Cronovizorul”, editura
Polirom, Iași, 2020
Roman
fantastic
Cezarina Anghilac,„În cercul fiarei,
PROMISIUNI DE SÂNGE”, editura Crux Publishing, București, 2022
Volum Dark Fantasy/ New Weird/ Horror
Diana Geacăr,„Sirina și alți monștri din Saad”,editura Casa de
Pariuri Literare, București, 2021
Volum
de non-ficțiune
Mihai Iovănel,„Istoria literaturii române
contemporane. 1990-2020”,editura Polirom, Iași, 2020
O editoare fericită!
Texte
de frontieră
G.P. Ermin,„Făt Frumos vs Darth Vader”, editura Publishing
House, București, 2020
Bandă
desenată
„Quarter Antholog1cal” (antologie
coordonată de Marian Mirescu)– Editura Revers, sub egida Syndicart / Colecția
AH, BD! 2021
Premiul
Special COLIN
Dănuț Ivănescu, „PALIMPSESTUL DE LA COLINA
CU APENDICE”, editura Vasiliana ’98, Iași, 2020.
Premiul Special COLIN s-a acordat domnului
Aurel Cărășel.
Aurel Cărășel (mesaj citit de Dodo
Niță)
"Pentru că un individ necunoscut (sau mai mulți, cine mai
știe) a inventat minunea aceasta numită ”scris”, îmi permit în aceste momente
să vă salut de la distanță, printr-un purtător de cuvânt.
Dragă domnule Dodo Niță, fă-mi plăcerea și poartă aceste
cuvinte către persoanele pe care le ai în față. Și mărturisește-le un adevăr,
pe care tu l-ai crezut îngropat definitiv, după ce l-ai constatat în urmă cu
câțiva ani. Mărturisește-le acestor doamne și domni întru SF că m-ai numit (mai
în glumă, mai în serios) un Isaac Asimov al României. Nu mai contează în aceste
clipe care au fost motivele care te-au îndemnat să faci atunci această
apreciere. Dacă și se va cere socoteală, le vei furniza, în particular. Ceea ce
este cu adevărat important este că tu erai considerat în acea vreme un fel de
expert național în opera marelui scriitor american, deci făceai aprecierea în
cunoștință de cauză.
Evident că pentru mine, scriitorul minor de atunci, a
fost măgulitoare o astfel de apropiere literară, chiar dacă (uite, vezi? – chiar
și astăzi păstrez o undă de îndoială), chiar dacă, deci, o spuseseși pe un ton
care ar fi putut să fie și acela al unei glume subtile. Iată, însă, că după o vreme, istoria a
început să-ți dea dreptate. Și nu, nu ego-ul meu oltenesc exacerbat este acela
care spune lucrurile astea, ci însuși faptul că tu te afli pe acel podium, în
fața distinsei audiențe ce te ascultă cu urechile ciulite și mă compari din nou
cu Asimov, de astă dată prin cuvintele mele. Nu e un fel de ironie a sorții,
domnule expert în roboți cu creier pozitronic? Asimov nu a primit niciodată un
Premiu Hugo pentru o carte sau alta din zecile de SF-uri foarte apreciate pe
care le-a scris, de-a lungul vieții. Așa cum nici scriitorul Aurel Cărășel nu a
primit nici un premiu ”Vladimir Colin” pentru vreun volum al său, deși a fost
nominalizat la câteva categorii, la edițiile precedente. Dar a primit Premiul
Hugo pentru întreaga operă SF. Și, în acestd momente, se petrece un lucru
similar și cu mine: un premiu ”Colin” pentru cărțile pe care le-am publicat
până acum.
De fapt, dincolo de orice orgoliu, e cam singura
asemănare dintre mine și Asimov. Nu că nu mi-aș dori Hugo-ul lui. Dar
”Colin”-ul acesta este, cumva, la fel de important pentru mine. Dacă nu din alt
motiv, măcar pentru faptul că eu l-am cunoscut personal pe Vladimir Colin. Că
am citit în fața Maestrului, la o ședință intercenacluri, și că am primit
aprecierile și criticile domniei-sale. Într-un fel, ele s-au concretizat, după
40 de ani, devenind în aceste clipe o comunicare cronozofică între noi.
Este momentul cel mai bun să-i mulțumesc pentru asta
Maestrului Vladimir Colin. Să vă mulțumesc și dumneavoastră că ați avut
răbdarea să-l ascultați pe bunul meu amic Dodo. Și, mai ales, să vă reamintesc
că noi toți împreună am pornit pe drumul acesta al creației și încă, împreună,
ne susținem pe el.
Vă doresc să fiți în stare să visați cel puțin la fel de
frumos pe cât visez eu. Și, mai ales, să vă trimiteți și în continuare aceste
vise către cititori. Atâți câți au mai rămas ei fideli domeniului SF.
Din lumea mea, către lumea voastră, numai gânduri bune."
Mesaje culese de pe
paginile de facebook ale premiaților:
Liviu Surugiu
"În seara aceasta am primit unul dintre cele
mai importante premii din viața mea (al 45-lea). La ONE UP GAMERS PUB,
BUCUREȘTI, într-o atmosferă puțin spus incendiară și cu o sală arhiplină, s-au
decernat Premiile Vladimir Colin pentru anii 2020-2023. Iar
eu am primit Premiul pentru cel mai bun volum de proză scurtă al ultimilor trei
ani.
Visez la clipa aceasta de
25 de ani. Iar acum s-a întâmplat pentru ”Fata de pe Drumul Mătăsii”.
Acest volum de povestiri
(multe publicate în SUA, India, Anglia - în ”Interzone” -, Germania, Spania,
Italia, Franța, Estonia, Ungaria și vreo cinci țări din America de Sud) a fost,
tot în 2023, între cei trei premianți ai MLNR și ai Ministerului Culturii, unde
un juriu, format din trei membri ai Academiei, l-a considerat demn de a urca pe
podium între primele trei volume ale ultimilor doi ani.
Iar anul trecut, ”Fata de
pe Drumul Mătăsii” a primit Premiul pentru cel mai bun volum de proză scurtă al
anului, la Consfătuirea anuală Romcon.
Mai mult de atât, nu știu
dacă se poate.
Închei cu primele rânduri
din această carte care mi-a adus atât de multă bucurie:
”Când eram mic, mama spunea că undeva, în
lume, există un loc gol care are forma mea. Și
că atunci când îl voi găsi și îl voi umple, se va întâmpla un lucru minunat.
Însă părinții îi mint
totdeauna pe copii. Ar face orice pentru ca aceștia să nu se întoarcă din drum,
să meargă doar înainte crezând că viața e frumoasă. Mama mă mințea și ea, ca
orice mamă care știe adevărul. Dacă locul acela exista, nu era în nici un caz
atât de departe. Nu trebuia să plec o viață, să-l caut, ca să descopăr cât de
aproape fusese tot timpul.”
Încă odată, vă mulțumesc
vouă, cititorilor mei. Fără sprijinul vostru, nu aș fi fost aici.
Și, nu uitați: dacă încă
nu ați citit ”Fata de pe Drumul Mătăsii” (Ed. Polirom, 2021), poate că ar fi timpul să o
faceți."
Cezarina
Anghilac
"Voiam să scriu câteva
cuvinte despre prestigiosul premiu Vladimir Colin pe care l-a primit romanul
meu, Promisiuni de sânge, dar mogâldeața pe care o vedeți în brațele mele mi-a
dejucat planul, alegând să vină odată cu prima ninsoare (ca să aibă mă-sa ce-i
povesti mai târziu). Vi-l prezint, așadar, pe Mihnea Octavian, al șaselea
membru al familiei noastre."
Dănuț
Ivănescu
"Am luat
premiul, n-am cuvinte, my precious. Prietenii știu de ce."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu